România anului '77. Un cutremur devastator şi un dictator criminal. Documentele Securităţii confirmă

Devastatorul cutremur din 4 martie 1977 a lăsat în urmă, în Capitală, în jur de 1400 de morţi şi a pus la pământ 30 de clădiri. Pe lângă clădirile prăbuşite atunci alte mii de clădiri au fost avariate puternic. Multe dintre acestea ar fi avut nevoie de consolidări serioase însă la vremea respectivă Ceauşescu s-a opus.

Potrivit Gândul.info, care publică lista Securităţii cu clădirile din Bucureşti unde lucrările erau făcute de ochii lumii, punându-se astfel în pericol viaţa locuitorilor acelor imobile, Nicolae Ceauşescu a fost revoltat de costurile pentru consolidarea şi repararea blocurilor afectate în Bucureşti de cutremur, aşa că în luna iulie a ordonat reducerea lucrărilor doar la avariile „vizibile” ale clădirilor.

În consecinţă, multe lucrări au fost făcute de mântuială, avariile la structurile de rezistenţă ale clădirilor fiind doar cârpite în pofida avertismentelor specialiştilor veniţi din URSS şi China care au atenţionat asupra pericolului reparaţiilor de mântuială. În acea perioadă, Securitatea a fost informată despre ceea se întâmplă, precum şi de faptul că multe avarii grave la clădiri au apărut şi după cutremur, din cauza ordinului lui Ceauşescu. Conform sursei citate, un turnător dintr-un institut de construcţii le-a trimis securiştilor o informare detaliată privind situaţia, precum şi o listă cu clădirile din Bucureşti unde lucrările au fost făcute doar de ochii lumii.

Nu doar experţii din China şi URSS au avertizat asupra pericolului la momentul respectiv. Semnalul de alarmă a încercat să îl dea şi inginerul constructor Gheorghe Ursu, care în '77 s-a opus măsurilor dictate de Ceauşescu şi, mai mult, a şi povestit cele întâmplate la Europa Liberă.

„Cică s-au găsit clădiri fără fundaţii. Nu ne apucăm să facem ce nu s-a făcut cu 40 de ani sau 50 de ani în urmă! Tot felul de lucruri de domeniul romanelor de aventuri, cu expertize, încercări, echipe de specialişti... V-a pus pe voi careva să măsuraţi cum s-a construit acum 50 de ani? Ce-i asta profesorii? Nu lor le-am dat ordinul să punem ordine în capitală. Voi, activul de partid răspundeţi de fiecare zid distrus. (...) S-au apucat să ciocănească să vedem fisuri ascunse. Am fost de acord, dar nu să demolaţi Capitala. Se opreşte orişice echipă de verificare, am dat ordine la Miliţie şi Procuratură să-i bage la închisoare. Cine le dă voie să intre în domiciliul cetăţenilor? Să nu ne impresioneze că-i profesor, va trebui să vedem cine plăteşte ce s-a distrus. (...) Nu se mai admite nici o reparaţie capitală. La fel se întâmplă cu ministerele; vin cu soluţii care costă de 2 ori cât o clădire nouă. Să ne adresăm direct meseriaşilor fără forme birocratice şi financiare: sunteţi 10 inşi, vă dau 5.000 de lei, faceţi aici şi aici”, ar fi spus Ceauşescu în şedinţa respectivă, conform notiţelor inginerului Gheorghe Ursu, publicate de fiul său.

Potrivit inginerului, Ceauşescu a ordonat şi ca specialiştii să înceteze să mai verifice toate structurile de rezistenţă ale clădirilor din Bucureşti şi să se limiteze la cele vizibile, acuzându-i pe aceştia că intră ilegal în casele oamenilor, creând astfel „psihoză”, şi că „demolează Capitala”.

Pe Ursu opoziţia faţă de măsurile dispuse de dictator l-a costat viaţa. Disidentului i s-a fabricat un dosar de delicvent de drept comun şi a fost arestat de Miliţie. De anchetarea inginerului s-a ocupat însă Securitatea. Deşi securiştii intraseră în posesia jurnalului în care disidentului scrisese despre legăturile sale atât din ţară, cât şi din străinătate, anchetatorii au vrut ca Ursu să se incrimineze personal, dând declaraţii pentru a nu fi obligaţi să facă public jurnalul în care inginerul îl acuza pe Ceauşescu practic, de genocid.

Sub coordonarea securităţii, miliţieni l-au bătut cumplit, ajutaţi de deţinuţi. Ursu era adus pe pătură de la interogatorii şi luat în serie de colegii de celulă năimiţi de securişti. În cele din urmă, intestinul subţire i-a fost spart de atâtea bătăi. Lipsit de tratament medical, infecţia s-a răspândit. Ursu a fost dus cu mare întârziere la spitalul penitenciarului Jilava, unde a murit.

Revenind la cutremur, clădirile afectate de acesta şi reparaţiile de mântuială făcute la ordinul lui Ceauşescu, o notă informativă trimisă de un turnător al Securităţii dintr-un institut de construcţii - document găsit în arhivele CNSAS de fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu - arată că peste 1.500 de imobile P 4 la nivelul Capitalei care aveau nevoie de consolidări, iar la nivelul sectoarelor peste 6.000 de imobile, după ce 34 se prăbuşiseră la cutremur sau fuseseră demolate pentru că nu se mai susţineau. Consolidările au fost sistate iar reparaţiile au fost făcute de mântuială.

De asemenea, Securitatea a primit de la informatorul său o listă cu 14 imobile şi chiar străzi unde clădirile prezentau probleme din cauza schimbării de strategie adoptate de la centru, cel mai probabil din ordinul lui Ceauşescu. Documentul arată că Securitatea a dispus verificarea acestor imobile, majoritatea fiind situate în centrul Capitalei. Multe dintre acestea sunt încadrate şi acum în clasă de risc seismic I, cu risc de prăbuşire la cutremur.

Cele 14 imobile unde apăruseră avarii post-cutremur sau se făcuseră lucrări de mântuială sunt: Hotel Ambasador, Hotel Union, Hotel Patria, Bloc Domniţa Anastasia nr. 17, Str. Spătarului 1A, Str. Beldiman nr. 1, Str. Xenopol 3, Str. Brezoianu nr. 29A, Bloc 103 şos. Colentina 60, Calea Victoriei 105, Calea Dorobanţi, unde multe imobile sunt încadrate în diverse categorii de risc seismic , Batistei 17, Bloc 48 Pantelimon, Calea Victoriei 25.

Articolul integral poate fi citit aici