Randamentul obligaţiunilor elveţiene intră în teritoriul negativ

Randamentele obligaţiunilor guvernamentale din întreaga lume au scăzut datorită investitorilor care uneori dau năvală să le cumpere, din cauza siguranţei oferite. (Randamentele obligaţiunilor scad pe măsură ce preţurile cresc). În multe cazuri, câştigurile au ajuns sub pragul zero.

Conform unui articol al revistei Quartz de la sfârşitul săptămânii trecute, “aproximativ o treime din datoria guvernamentală a tuturor ţărilor dezvoltate – sau peste 7 trilioane de dolari, în termeni ai valorii de piaţă – este tranzacţionată acum la randamente negative”, acest lucru însemnând că, de fapt, cumpărătorii sunt dispuşi să plătească mai mult pentru aceste obligaţiuni decât vor putea câştiga dacă vor păstra obligaţiunile până la maturitate.

Este un lucru remarcabil, susţin analiştii. Ţări precum Germania au vândut datorii pe termen scurt şi mediu la randamente negative de ceva timp, dar acum acest lucru se întâmplă cu obligaţiuni pe zece ani sau mai mult. Investitorii cumpără de fapt o garanţie că vor pierde doar ceva puţini bani în următorul deceniu sau două.

Cel mai uluitor exemplu al acestei tendinţe este Elveţia. În urmă cu peste o săptămână, randamentele la toate obligaţiunile guvernamentale elveţiene, de până la 50 de ani, au intrat în zona negativă.

Analiştii se aşteaptă acum ca investitorii să plătească pentru privilegiul de a împrumuta bani către elveţieni timp de o jumătate de secol. Randamentele obligaţiunilor germane şi japoneze pe 15 ani au alunecat de asemenea sub pragul zero. Chiar şi Spania, cu o economie mai mult decât şubredă, poate împrumuta pentru termene de câţiva ani şi teoretic poate obţine un profit.

Economia globală încă este slăbită, în special după votul Brexit, care a făcut ca randamentele obligaţiunilor să scadă chiar mai mult. Depozitarea de bani lichizi într-un seif costă bani şi efort – trebuie să acoperi costul securităţii şi depozitării. Astfel că "investitorii" doresc să plătească guvernele pentru a-şi păstra euro sau yenii sau francii elveţieni.

Faptul că obligaţiunile pe termen lung devin negative înseamnă de asemenea că pieţele nu se aşteaptă ca inflaţia să crească prea mult de-a lungul perioadei de maturitate, ceea ce înseamnă că la nivel global nu este aşteaptată o creştere economică mare. Ar putea fi chiar un semn că unii investitori văd deflaţia la orizont, din moment ce o obligaţiune cu randament negativ ar putea fi teoretic profitabilă dacă preţurile scad suficient de mult (mai mult decât randamentul) într-o ţară anume.