Protestatarii din Georgia ar fi fost expuşi unei substanţe chimice interzise de aproape un secol [Investigaţie BBC]

Autorităţile din Georgia au folosit o armă chimică din perioada Primului Război Mondial pentru a dispersa protestatarii antiguvernamentali anul trecut, sugerează dovezi adunate de BBC.

„Puteai simţi [apa] arzând”, a spus unul dintre protestatari despre tunul cu apă folosit împotriva lui şi a altora pe străzile capitalei Tbilisi. O senzaţie, a spus el, care nu putea fi îndepărtată imediat prin spălare.

Manifestanţii împotriva suspendării de către guvernul georgian a candidaturii de aderare la Uniunea Europeană s-au plâns şi de alte simptome – dificultăţi de respiraţie, tuse şi vărsături care au durat săptămâni.

BBC World Service a vorbit cu experţi în arme chimice, avertizori de integritate din Poliţia anti-revoltă a Georgiei şi cu medici, iar concluziile indică utilizarea unui agent pe care armata franceză l-a numit „camite”.

Potrivit autorităţilor georgiene, însă, concluziile investigaţiei publicaţiei citate sunt „absurde”, iar poliţia a acţionat legal ca răspuns la „acţiunile ilegale ale unor criminali brutali”.

„Camite” a fost folosit de Franţa împotriva Germaniei în Primul Război Mondial. Există puţină documentaţie privind utilizarea sa ulterioară, dar se crede că a fost retras din uz la un moment dat în anii 1930, din cauza îngrijorărilor legate de efectele sale persistente. Gazul CS – adesea numit „gaz lacrimogen” – a fost folosit ca înlocuitor.

Konstantine Chakhunaşvili a fost printre cei adunaţi în faţa parlamentului Georgiei, la Tbilisi, în prima săptămână de proteste – care au început la 28 noiembrie 2024. Protestatarii erau revoltaţi de anunţul partidului de guvernământ privind suspendarea negocierilor de aderare la UE. Obiectivul integrării europene este consacrat în constituţia Georgiei.

Poliţia georgiană a răspuns cu diverse măsuri de control al mulţimii, inclusiv folosirea tunurilor cu apă, spray lacrimogen şi gaz CS.
Dr. Chakhunaşvili, pediatru şi unul dintre cei pulverizaţi de tunurile cu apă, care a participat la multe dintre proteste, a spus că zile întregi după aceea simţea că îi ardea pielea, iar senzaţia nu putea fi îndepărtată prin spălare. De fapt, a spus el, „era mai rău când încercai să te speli”.

Dr. Chakhunashvili a vrut să afle dacă şi alţii au suferit efecte similare. Aşa că a făcut un apel pe reţelele sociale către cei vizaţi de măsurile de control al mulţimii în prima săptămână a demonstraţiilor să completeze un chestionar. Aproape 350 de persoane au răspuns, iar aproape jumătate au spus că au avut unul sau mai multe efecte secundare mai mult de 30 de zile.

Aceste simptome pe termen lung variau de la dureri de cap, la oboseală, tuse, dificultăţi de respiraţie şi vărsături.

Studiul său a fost ulterior evaluat de colegi şi acceptat pentru publicare în Toxicology Reports, o revistă internaţională.

69 dintre persoanele chestionate de dr. Chakhunashvili au fost de asemenea examinate de acesta şi s-a constatat că prezentau o „prevalenţă semnificativ mai mare a anomaliilor” în semnalele electrice ale inimii.

Raportul Dr. Chakhunashvili a reflectat concluziile la care ajunseseră jurnaliştii locali, medicii şi organizaţiile pentru drepturile civile, anume că tunurile cu apă trebuie să fi fost amestecate cu o substanţă chimică. Ei ceruseră guvernului să identifice ce fusese folosit, dar Ministerul Afacerilor Interne – responsabil pentru poliţie – a refuzat.

Mai mulţi avertizori de integritate de rang înalt, conectaţi la Departamentul de Sarcini Speciale – numele oficial al Poliţiei anti-revoltă din Georgia – au ajutat BBC să stabilească identitatea probabilă a substanţei.

Un fost şef al armamentului din departament, Lasha Shergelashvili, crede că este acelaşi compus pe care i s-a cerut să îl testeze pentru utilizarea în tunurile cu apă în 2009.

Efectele acelui produs, spune el, nu semănau cu nimic din ce experimentase anterior. A avut dificultăţi de respiraţie după ce a stat aproape de locul în care fusese pulverizat, iar el şi cei 15–20 de colegi care l-au testat nu îl puteau îndepărta uşor.

„Am observat că efectul nu dispărea, aşa cum se întâmplă cu gazul lacrimogen [obişnuit]. Chiar şi după ce ne-am spălat feţele cu apă, apoi cu o soluţie specială de bicarbonat de sodiu şi apă, pregătită în avans, tot nu puteam respira liber”, a declarat Shergelashvili.

El spune că, în urma testelor sale, a recomandat ca substanţa respectivă să nu fie folosită. Dar afirmă că vehiculele cu tunuri de apă au fost încărcate cu ea – şi că aceasta a rămas situaţia cel puţin până în 2022, când şi-a dat demisia şi a părăsit ţara.

Vorbind din noua sa locuinţă din Ucraina, urmărind imaginile protestelor de anul trecut, a suspectat imediat că manifestanţii au fost expuşi aceleiaşi substanţe.

Colegi cu care a păstrat legătura şi care încă sunt în funcţie i-au confirmat acest lucru, adaugă el.

Un alt fost ofiţer de poliţie de rang înalt a confirmat că ceea ce era încărcat în vehiculele cu tunuri cu apă în perioada în care Shergelaşvili era acolo a fost acelaşi compus folosit în protestele din noiembrie–decembrie 2024.

Când Shergelaşvili a fost întrebat dacă produsul testat ar fi putut fi doar gaz CS – care irită ochii, pielea şi sistemul respirator, dar doar temporar – el a spus că părea mult mai puternic decât acesta.

„Nu pot da un exemplu sau compara cu altceva”, a spus el, adăugând că era „probabil de 10 ori” mai puternic decât agenţii obişnuiţi de control al mulţimii.

„De exemplu, dacă verşi această substanţă pe jos, nu vei putea rămâne în zonă în următoarele două-trei zile, chiar dacă o speli cu apă.”

Shergelaşvili nu cunoaşte numele substanţei pe care trebuia să o testeze.

Dar BBC a reuşit să obţină o copie a inventarului Departamentului de Sarcini Speciale, datată decembrie 2019.

A descoperit că includea două substanţe chimice fără nume. Acestea erau listate pur şi simplu ca „Lichid chimic UN1710” şi „Pulbere chimică UN3439”, împreună cu instrucţiuni despre cum ar trebui amestecate.

Jurnaliştii au vrut să verifice autenticitatea inventarului, aşa că l-au arătat unui alt fost ofiţer de poliţie de rang înalt din cadrul Poliţiei anti-revoltă, care a confirmat că părea autentic. El a identificat cele două substanţe fără nume ca fiind probabil cele adăugate în tunurile cu apă.

Următorul pas a fost să stabilească ce erau aceste substanţe.

UN1710 a fost uşor de identificat, deoarece acesta este codul pentru tricloretilenă (TCE), un solvent care permite altor substanţe chimice să se dizolve în apă. Apoi a trebuit să determine ce substanţă ajută să se dizolve.

UN3439 a fost mult mai dificil de identificat, deoarece este un cod-umbrelă pentru o gamă largă de substanţe chimice industriale, toate periculoase.

Singura dintre acestea pe care au găsit-o vreodată folosită ca agent de control al mulţimilor este bromobenzil cianida, cunoscută şi sub numele de camite, dezvoltată de Aliaţi în Primul Război Mondial.

BBC l-a întrebat pe prof. Christopher Holstege, un expert de talie mondială în toxicologie şi arme chimice, dacă dovezile noastre indică utlizarea camitei.

Pe baza rezultatelor studiului lui Chakhunaşvili, a mărturiilor victimelor, a inventarului Poliţiei anti-revoltă şi a relatării lui Shergelaşvili despre teste, prof. Holstege consideră că aceasta este situaţia: „Pe baza dovezilor disponibile… constatările clinice raportate atât de cei expuşi cât şi de alţi martori sunt compatibile cu bromobenzil cianida”.

Profesorul a exclus posibilitatea ca simptomele să fi fost cauzate de măsuri mai convenţionale de control al mulţimii, precum gazul CS, folosit şi de Poliţia georgiană anul trecut.

„Persistenţa efectelor clinice… nu este compatibilă cu agenţii tipici folosiţi pentru dispersarea mulţimii, precum CS. Nu am văzut niciodată camite folosit în societatea modernă. Camite este puternic iritant [şi] persistent”, a spus el.

Holstege a speculat că aceasta ar fi fost folosită pentru că ar acţiona ca un puternic factor de descurajare: „I-ar ţine pe oameni departe mult timp. Nu s-ar putea decontamina singuri. Ar trebui să meargă la spital. Ar trebui să părăsească zona. Dacă într-adevăr acesta este cazul – că această substanţă a fost readusă – este extrem de periculos”.

Camite a fost folosit pentru scurt timp ca agent de control al mulţimii de către Poliţia americană după Primul Război Mondial, dar a fost abandonată după inventarea unor opţiuni mai sigure, precum gazul CS.

Conform dreptului internaţional, forţele de poliţie au voie să folosească substanţe chimice ca agenţi de control al mulţimilor atât timp cât acestea sunt considerate proporţionale şi au doar efecte pe termen scurt.

Dat fiind că există agenţi de control al mulţimii mai siguri şi mai convenţionali disponibili, un agent învechit şi mai puternic ar putea fi clasificat drept armă chimică, potrivit experţilor în armament consultaţi de BBC.

Constatările noastre sunt îngrijorătoare, a spus Raportorul Special al ONU pentru Tortură, Alice Edwards. Ea a scris anterior guvernului georgian în legătură cu acuzaţii de violenţă şi tortură din partea poliţiei în timpul protestelor.

Lipsa reglementării stricte privind utilizarea substanţelor chimice în tunurile cu apă este o problemă pe care ar dori să o vadă abordată: „Mă face să consider [această practică] o armă experimentală. Iar populaţiile nu ar trebui niciodată supuse experimentelor. Aceasta reprezintă o încălcare clară a dreptului internaţional a drepturilor omului.”

Alice Edwards a subliniat că orice efect al unei măsuri de control al mulţimii ar trebui să fie temporar conform dreptului internaţional, iar simptomele descrise „depăşesc ceea ce ar fi considerat temporar şi acceptabil. Toate aceste cazuri ar trebui investigate, inclusiv din perspectiva torturii sau a altor rele tratamente”.

Autorităţile georgiene au descris concluziile noastre drept „profund frivole” şi „absurde”.

Au spus că forţele de ordine au acţionat „în limitele legii şi constituţiei” când au răspuns „acţiunilor ilegale ale unor criminali brutali”.

Protestele de pe bulevardul Rustaveli din Tbilisi au scăzut în dimensiune de când guvernul a crescut amenzile şi pedepsele cu închisoarea, dar nu şi în frecvenţă.

Aproape în fiecare noapte din ultimul an, protestatarii au cerut demisia unui guvern pe care îl acuză că a fraudat alegerile, că serveşte interesele Rusiei şi că adoptă o legislaţie din ce în ce mai represivă împotriva societăţii civile.

Partidul de guvernământ Visul Georgian a negat că guvernul sau preşedintele onorific al partidului, Bidzina Ivanişvili, ar fi pro-ruşi sau ar urmări interesele Rusiei şi consideră că modificările legislative din ultimul an au servit cel mai bine „bunăstării publice”.