Procurorii care au instrumentat dosarul Mineriadei s-au ales cu plângere penală. Victime ale represiunii din iunie '90, în audienţă la Scutea

Mineri la mineriadă în Bucureşti
Mineri la mineriadă în Bucureşti (Epoch Times România)

Reprezentanţi ai Asociaţiei Victimelor Mineriadelor (AVMR) din România au avut, joi, o întrevedere cu Procurorul General, Gabriela Scutea. Cu această ocazie, victimele represiunii declanşate în iunie '90 de Ion Iliescu împotriva bucureştenilor paşnici care cereau ruperea de comunism i-au reclamat şefei Parchetului General o serie de abuzuri şi ilegalităţi legate de instrumentarea dosarului.

Totodată, AVMR a depus plângere penală contra procurorilor care s-au ocupat de acest dosar tergiversat timp de 30 de ani pentru, ca în decembrie 2020, judecătorul Epure de la Înalta Curte să decidă restituirea lui la Parchetul Militar pentru refacerea rechizitoriului cu excluderea tuturor probelor. Deci, practic, sub formă de coperţi.

Preşedintele AVMR a declarat, pentru Epoch Times, că procurorii vizaţi de plângerea penală sunt Ion Alexandru, Virgil Marin Istrate, Iulian Dinu, Marian Vaetiş, Dan Mihai Mitrănescu şi, alături de ei, actualul şef al secţiei parchetelor militare, Cătălin Ranco Piţu.

Principale acuzaţii aduse de AVMR procurorilor care s-au ocupat de dosar sunt:

- Echipa de procurori militari nu s-a pronunţat cu privire la toate victimele evenimentelor deşi existau probe la dosarul cauzei despre vătămarea acestora, acestea fiind practic "uitate pe drum”.

Concret, victimele Mineriadei din iunie 1990 susţin că:

"Din studierea probelor aflate la dosarul cauzei am constatat cu surprindere că, în ceea ce priveşte persoanele decedate în cadrul evenimentelor din 13 spre 14 iunie 1990 dar şi persoanele rănite prin împuşcare în aceeaşi noapte, situaţia este de fapt cu totul alta decât cea conturată în rechizitoriu, în sensul că există indicii temeinice şi probe din care rezultă că numărul persoanelor decedate, în cadrul evenimentelor violente în acea noapte, este mai mare, situaţia fiind similară şi în cazul persoanelor rănite prin împuşcare, astfel că se poate afirma că domnii procurori au uitat pe drum câţiva morţi dar şi câţiva răniţi.

(...) la dosarul cauzei se află depusă o NOTĂ întocmită de directorul Spitalului Clinic COLŢEA din care rezultă că în noaptea de 13 spre 14 iunie 1990 a fost adus la acest spital cadavrul unei persoane de sex masculin, ce prezenta plăgi multiple tăiate. În NOTĂ se face precizarea că persoana adusă la spital deja decedase şi că ea fusese adusă în jurul orei 02, din noaptea de 13 spre 14 iunie 1990, de către un medic francez, care a declarat că a adus pacientul din zona televiziunii, unde erau în plină desfăşurare violenţe masive.

- la dosarul cauzei se mai află o situaţie tabelară întocmită la data de 16 iunie de Staţia de Salvare a municipiului Bucureşti, situaţie transmisă prin TELEX ministrului Sănătăţii Radu Pop. În situaţia prezentată ministrului se comunică, pe unităţi spitaliceşti, persoanele ce s-au prezentat la diferite unităţi ca urmare a agresiunilor din 13-14 iunie 1990, cu precizarea că tabelul este denumit: 'Situaţia victimelor din 13-14 iunie 1990'.

Studiind datele inserate în acest tabel vom constata că Staţia de salvare a identificat un număr de şase persoane decedate care au fost prezentate la unităţi spitaliceşti din Bucureşti, cu precizarea că această instituţie a încadrat pe toate cele şase persoane decedate ca victime ale evenimentelor ce constituie obiectul prezentei cauze penale.

Revenind la analiza rechizitoriului din prezenta cauză se constată că procurorii militari au analizat şi dispus măsuri procesuale numai în raport din 4 persoane decedate, două dintre acestea fiind pur şi simplu uitate pe drum", susţin reprezentanţii AMVR în plângerea penală.

- Procurorii militari au dispus nelegal soluţia clasării pentru autorii direcţi ai focului de armă din noaptea de 13/14 iunie 1990 în urma căruia au fost ucise şi rănite victimele enumerate ca atare anterior.

"Prin rechizitoriul nr. 47/P/2014 procurorii militari au dispus nelegal clasarea cauzei faţă de cadrele militare din cadrul Ministerului Afacerilor Interne dar şi ale Ministerului Apărării Naţionale care în noaptea de 13/14.06.1990 au executat foc cu armamentul din dotare şi cu muniţie de război, ucigând şi rănind civili nevinovaţi, simpli trecători sau simpli privitori, în zona clădirii Ministerului Afacerilor Interne şi în zona magazinului 'Romarta Copiilor'.

Vechile echipe de procurori militari, care au lucrat anterior în această cauză, i-au identificat pe trăgători şi pe cei ce le-au dat ordin să ucidă şi să rănească prin împuşcare civili nevinovaţi, au stabilit vinovaţii pe care i-au trimis în judecată, cu precizarea că cei în cauză au recunoscut executarea focului şi darea ordinului criminal de deschidere a focului, fiind astfel administrate probe suficiente pentru conturarea situaţiei de fapt.

Este adevărat că aceşti inculpaţi au fost trimişi în judecată încă din anul 2000, într-un dosar penal separat, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 174-176 din Vechiul Cod Penal, instanţa restituind dosarul la procurori, în principal pentru obţinerea avizului de trimitere în judecată de la comisia prezidenţială cu privire la fostul ministru de Interne Mihai Chiţac.

Ulterior, această cauză a fost reunită la dosarul penal nr.47/P/2014, aflat în lucru la Secţia Parchetelor Militare, care a dispus clasarea cauzei faţă de aceşti criminali, pentru simplu motiv că ei nu puteau fi subiecţi activi ai infracţiunilor contra umanităţii deoarece nu îndeplineau funcţii importante la nivel politic sau instituţional când au săvârşit crimele, procurorii militari susţinând astfel, fără niciun temei legal, că numai cei ce îndeplineau la momentul faptelor astfel de funcţii pot fi traşi la răspundere penală pentru uciderea sau rănirea prin împuşcare a civililor nevinovaţi.

În motivarea unei astfel de soluţii aberante procurorii militari au invocat textul Statutului Curţii Penale Internaţionale. (...)

Doamna Mocanu, membră a asociaţiei noastre, al cărei soţ a fost astfel împuşcat în noaptea de 13/14/16.1990, a dat în judecată Statul Român pentru modul nelegal în care procurorii români au instrumentat această cauză penală", se arată în plângere.

- Situaţia ing. Mănucu Ionde la Regionala C.F. Craiova este încă neclarificată, din punct de vedere al administrării probelor.

AMVR arată că "din probele aflate la dosarul cauzei rezultă că în noaptea de 13/14.06.1990, patru garnituri de tren s-au deplasat din Valea Jiului (Petroşani) la Bucureşti, toate pline cu minerii chemaţi de Ion Iliescu 'să planteze flori în Piaţa Universităţii'.

Conform regulilor C.F.R. de la acea vreme, cele patru curse nu erau curse 'regulate', (având caracter excepţional), împrejurare în care ele trebuiau să fie comandate cu circa trei zile înainte şi plătite anticipat. Deoarece, cursele respective nu fuseseră comandate şi plătite legal, când trenurile au intrat în raza de competenţă a Regionalei C.F. Craiova, acestea au fost oprite din circulaţie de dispecerul ing. Mănucu Ion, care a întrerupt pur şi simplu alimentarea liniei electrice ce deservea traseul respectiv.

Deşi atitudinea dispecerului a fost perfect legală, asupra acestuia s-au exercitat imediat ameninţări de la nivelul conducerii Regionalei C.F. Craiova pentru a-l determina să repornească alimentarea cu energie electrică, însă acesta nu a cedat, astfel că organizatorii au fost nevoiţi să înlăture locomotivele electrice de la cele patru garnituri şi să le ataşeze locomotivei diesel pentru a se putea continua deplasarea la Bucureşti.

Conform celor expuse, ing. Mănucu Ion nu a reuşit să împiedice de tot deplasarea celor 10.000 de mineri la Bucureşti, însă, prin atitudinea sa corectă şi legală, a reuşit de unul singur să întârzie venirea minerilor din Valea Jiului în Bucureşti (câteva ore bune), întârziere însă suficientă pentru ca o mare parte a cetăţenilor ce manifestau sau se aflau pur şi simplu pe străzile Bucureştiului să se poată retrage la domiciliu odată cu venirea nopţii, scăpând astfel de represiunea la care urmau a fi expuşi.

Astfel ing. Mănucu Ion a reuşit să salveze de unul singur producerea unui mare număr de victime din rândul populaţiei inocente a Bucureştiului.

Deşi conduita sa a fost perfect legală, ing. Mănucu a avut ulterior mult de suferit deoarece factorii de decizie i-au desfăcut ulterior contractul de muncă, astfel că el şi familia sa au rămas fără sursă de venit pentru asigurarea traiului zilnic. De asemenea, autorităţile judiciare locale (poliţia şi parchetul) i-au întocmit şi dosar penal pentru infracţiuni la siguranţa circulaţiei pe căile ferate.

Abuzurile şi represiunea îndreptate de organele statului împotriva inginerului MĂNUCU ION fac parte din cele exercitate în acea perioadă în mod sistematic şi generalizat (aşa cum menţionează CEDO ), celui în cauză fiindu-i afectat grav dreptul fundamental la muncă şi, pe cale de consecinţă, la obţinerea unor venituri pentru a asigura un trăi decent pentru el şi familia sa.

Este evident că, din această perspectivă, MĂNUCU ION are calitate de victimă în prezenta cauză penală, deşi procurorii militari anchetatori refuză să-i recunoască această calitate", se precizează în plângere.

- Neclarificarea de actuala echipă de procurori militari şi nepunerea sub inculpare a persoanelor responsabile din cadrul serviciilor de informaţii româneşti, în condiţiile în care, la dosarul cauzei există suficiente probe din care reiese faptul că aceste servicii au fost implicate în represiunea populaţiei inocente.

"Astfel, în dosarul penal care are drept obiect evenimentele din 13-15 iunie 1990, există probe din care se poate trage concluzia că în acţiunea de represiune violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din iunie 1990, au fost implicate serviciile secrete româneşti, după cum urmează:

cu privire la S.R.I., fostul director al acestui serviciu Virgil Măgureanu este pus sub învinuire în prezenta cauză, fiind unul din organizatorii represiunii îndreptate împotriva manifestanţilor.

În cauză au mai fost puşi sub învinuire şi alţi ofiţeri S.R.I. (cum ar fi mr. Bondoc Titus ş.a. de la S.J.I. Gorj care a condus autobuzele cu mineri din zona Motru în Bucureşti, în dimineaţa de 14.06.1990).

cu privire la U.M.0215 (actual D.I.P.I.), cu prilejul cercetărilor efectuate în dosarul penal 75/P/1998 (în perioada 1999-2000) a fost pus sub învinuire col. Borislavski Dimitrie, zis “KUKI”, (mai precis cumnatul fostului Prim Ministru Petre Roman) care lucra în acea perioadă la U.M.0215.

În sarcina acestuia s-a reţinut că, împreună cu Miron Cozma, a condus un grup de mineri în dimineaţa de 14.06.1990, la Universitatea Bucureşti, unde a fost devastat sediul 'Ligii Studenţilor' dar şi sediul Universităţii Bucureşti, fiind agresaţi studenţi şi profesori, fapte petrecute chiar în timpul orelor de curs.

Din sediul 'Ligii Studenţilor' dar şi din facultate, minerii, sub coordonarea ofiţerului respectiv, au ridicat cu un camion mai multe lucruri (inclusiv bunuri de inventar), ce au fost ulterior găsite chiar la sediul U.M.0215 Bucureşti, unde îşi avea biroul col. Borislavski.

Deşi acesta a fost pus sub învinuire în anul 2000, în prezent, actuala echipă de procurori militari 'l-a pierdut pe traseu' pe acest suspect iar ancheta nu s-a mai continuat pentru a se stabili cine i-a ordonat acestui ofiţer să devasteze împreună cu minerii sediul 'Ligii Studenţilor' şi cine i-a aprobat să sustragă acele bunuri şi să le depoziteze în sediul unităţii militare.

Un alt element al situaţiei de fapt din care rezultă clar implicarea unor ofiţeri superiori ai U.M. 0215 în evenimentele din 13-15.06.1990 se poate 'extrage' din dosarul cu nr.558/P/1990 (rechizitoriu emis la data de 22.10.1990), dosar în care au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea de furt două cadre active ale fostei unităţi militare din cadrul M.A.I., respectiv col. Nicolae Ion şi colegul său Dumitrescu Corneliu care, împreună cu minerul Danciu Petre, s-au deplasat în dimineaţă zilei de 14.06.1990, în fruntea unui grup mai mare de mineri sosiţi din Valea Jiului, la locuinţa liderului P.N.Ţ.C.D., Ion Raţiu, cu scopul să-i devasteze acestuia domiciliul şi eventual să-i suprime viaţa.

Din cuprinsul dosarului rezultă că grupul de mineri a fost organizat şi condus la locuinţa liderului ţărănist de cele două cadre ale fostei U.M.0215, iar grupul de mineri a fost condus aici, de CĂMĂRĂŞESCU NICOLAE, care a fost ofiţer SRI activ până în anul 1990 şi pe care toţi minerii îl strigau cu apelativul 'KGB'.

Tot din rechizitoriul întocmit în cauză mai rezultă că după ce grupul de mineri conduşi de cele două cadre militare au pătruns în locuinţa lui Ion Raţiu, în timp ce distrugeau imobilul, a fost găsită suma de 100.000 USD ce a fost sustrasă de cei doi reprezentanţi ai unităţii militare, aceştia oferindu-i lui Danciu Petre 10.000 USD pentru a păstra tăcerea.

Din cele expuse mai sus, credem noi că ideea principală este nu atât fapta de furt calificat ce a făcut obiectul dosarului penal, ci împrejurarea că în dimineaţă de 14.06.1990 cei ce au organizat şi condus efectiv grupurile de mineri la adresele 'opozanţilor politici' ai regimului Ion Iliescu au fost ofiţeri din serviciile secrete româneşti.

Din păcate până la acest moment cercetările efectuate nu au clarificat implicarea acestor servicii în reprimarea manifestaţiilor din iunie, 1990.

În afara celor expuse deja, asociaţia noastră mai deţine următoarele informaţii despre pretinsa implicare a serviciilor secrete româneşti în pregătirea (chiar minuţioasă) reprimării manifestaţiei din Piaţa Universităţii, iunie 1990:

-imediat după începerea manifestaţiei din Piaţa Universităţii, în primăvara anului 1990, la nivelul S.R.I., s-a înfiinţat sub comanda directă a lui Virgil Măgureanu, 'Grupul Dâmboviţa'.

Acest aşa zis 'grup de lucru' a avut un singur obiectiv, respectiv acela de monitorizare a fenomenului 'Piaţa Universităţii' în scopul obţinerii de informaţii cu privire la stabilirea identităţii a cât mai multor participanţi şi a identificării liderilor acestei mişcări.

Zilnic, cadrele S.R.I. se infiltrau în rândul manifestanţilor pentru împlinirea acestei misiuni, reuşindu-se astfel identificarea mai multor locuitori din Bucureşti (inclusiv elevi din şcoala primară), a căror identitate a fost 'transpusă' apoi pe nişte liste ce au fost distribuite din ordinul lui Virgil Măgureanu, grupurilor de mineri şi securişti (îmbrăcaţi în mineri) care, în dimineaţa de 14.06.1990 s-au deplasat direct la domiciliul liderilor politici ai pieţei dar şi la alte persoane participante.

În paralel cu activitatea acestui 'grup de lucru' în cadrul defunctei U.M.0215 Bucureşti s-a înfiinţat de asemenea un 'grup de lucru' similar care a avut aceeaşi menire de monitorizare a manifestaţiei din Piaţa Universităţii.

Astfel, ofiţeri din cadrul acestei unităţi militare 's-au cazat' la et.5 şi 6 din Hotelul Intercontinental pe aproape toată perioada manifestaţiei din Piaţă.

Ofiţerii respectivi au filmat şi fotografiat aspecte (reţinând fizionomii) ale demonstranţilor din Piaţa Universităţii, ulterior procedându-se la identificarea persoanelor manifestante din Piaţă.

Şi aceştia au întocmit liste cu liderii şi participanţii manifestaţiei, care au ajuns ulterior, prin 'grija' lui Gelu Voican Voiculescu, exact la liderii minerilor din Valea Jiului, care, astfel, în dimineaţa de 14.06.1990 au devastat locuinţe particulare şi sedii de partide politice aşa cum figurau pe listele primite de la Gelu Voican Voiculescu", susţin reprezentaţii AVMR.

- Actuala echipă de procurori militari refuză să efectueze cercetări şi să stabilească eventuale vinovăţii cu privire la implicarea unor lideri politici şi instituţionali din eşaloanele 2 şi 3 ale puterii, despre care există deja probe la dosar că au fost implicate direct în organizarea şi exercitarea atacului asupra populaţiei inocente.

- Refuzul nejustificat al actualei echipe de militari de a face cercetări şi de a dispune punerea sub învinuire şi inculpare a procurorilor care începând cu data de 15 iunie 1990 au coordonat reţinerea nelegală a unui număr de circa 1200 de persoane, dispunând arestarea preventivă pentru 200 dintre acestea, fără nici o probă motiv pentru care toate cele 200 de persoane au fost găsite la final nevinovate.

"Actuala echipă de procurori militari 'a uitat complet' de situaţia de fapt expusă mai sus (reţinerea nelegală a unor cetăţeni), procedându-se pe furiş la disjungerea cauzei cu privire la procurorii respectivi şi la clasarea acesteia, pe motiv de prescripţie a faptelor, în condiţiile în care ei au fost cercetaţi pentru infracţiune de drept comun, mai precis aceea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev şi ped art.189 din Vechiul Cod Penal", se arată în plângere.