Procuror CSM: Totul este penetrat de corupţie. Prin decizii ale CCR şi ale ÎCCJ, am contribuit direct la amplificarea dorinţei de anarhie

Procurorul Claudiu Sandu, membru în Consiliului Superior al Magistraturii şi una dintre puţinele voci critice din sistem la adresa Justiţiei, a atras atenţia marţi, într-o postare pe Facebook, că atacul asupra bazei de date a Agenţiei Naţionale de Cadastru „nu face decât să confirme bănuiala că nu mai există nici un serviciu public care să nu fie penetrat de corupţie”.

Făcând referire la Raportul Curţii Europene de Justiţie privind „riscul general de impunitate”, procurul a subliniat că „acel risc este cel mai periculos pentru un stat de drept, pentru o democraţie, „pentru că transformă o ţară într-un paradis al infractorilor” şi că „de aici până la anarhie mai este doar un pas”.

Postarea procurorului Claudiu Sandu:

O ŢARĂ EŞUATĂ

Citesc că un hacker a spart baza de date a ANCPI şi a intrat în posesia tuturor informaţiilor privind tranzacţiile imobiliare şi evidenţa imobilelor din Cartea Funciara. Mă întreb dacă acest hacker a şi modificat ceva din aceste evidenţe.

Era ceva de aşteptat. Lucrurile nu se fac temeinic în această ţară. Nu ştiu dacă s-au făcut vreodată. Totul este penetrat de corupţie. Cei care fac legile se gândesc prima dată cum îi vor afecta aceste legi pe ei şi pe acoliţii lor? De aceea sunt lăsate portiţe în legi.

Cei care semnează contracte se întreabă ce vor câştiga ei din aceste contracte? De aceea avem o infrastructură dezastruoasă care poate fi penetrată sau supravegheată oricând.

Îmi amintesc cu mulţi ani în urmă, când participam în calitate de preşedinte de birou electoral de circumscripţie la alegerile locale, un primar în funcţie mi se plângea că nimeni nu mai voia să contracteze. Motivul era activitatea DNA. Era perioada în care lupta cu corupţia era la apogeu iar contractele nu mai aduceau aceleaşi beneficii. Astfel că, decât să se contracteze lucrări fără beneficii pentru contractanţi, mai bine nu mai contractau deloc.

Nu am motive să cred că s-a schimbat ceva în bine. Dimpotrivă, ce se întâmplă la ANCPI nu face decât să confirme bănuiala că nu mai există nici un serviciu public care să nu fie penetrat de corupţie.

Un alt motiv pentru care cred că am eşuat ca ţară este hotărârea LIN II.

Este o adevărată lecţie de drept; genul care te face să te întrebi ce facultate de drept ai terminat. Lăsând la o parte limbajul puţin mai dur folosit de Curte, faptul că am încălcat nişte principii de drept şi, în acest fel, am făcut scăpaţi sute sau mii de infractori arată halul de degradare a şcolii româneşti de drept dar şi degradarea accelerată a conştiinţei magistraturii din România.

Simplul fapt că am ales să rejudecăm cauze definitive în căi extraordinare de atac şi să schimbăm radical soluţia arată atât necunoaştere cât şi rea credinţă.

Până la urmă, acel risc general de impunitate de care vorbeşte CJUE este cel mai periculos pentru un stat de drept, pentru o democraţie, pentru că transformă o ţară într-un paradis al infractorilor. De aici până la anarhie mai este doar un pas.

Ştiu că mulţi politicieni, dar şi mulţi cetăţeni, îşi doresc această anarhie însă justiţia ar trebui să fie prima care să se opună unui asemenea pericol.

În realitate, prin decizii ale CCR, prin decizii ale ÎCCJ, prin anulări de probe, restituiri de dosare, prin uitarea dosarelor în fişete, prin acordarea a zeci şi sute de termene până la împlinirea termenului de prescripţie, am amplificat sentimentul de impunitate al infractorilor, prin urmare am contribuit direct la amplificarea dorinţei de anarhie.

Citeam şi raportul Comisiei Europene privind Statul de drept în România. Este hilar că în prima recomandare Comisia afirma că implementarea legilor justiţiei a contribuit la îmbunătăţirea cadrului legal pentru funcţionarea sistemului judiciar şi pentru independenţa acestuia.

Aceleaşi legi care au lichidat orice fel de formă de meritocraţie, au afectat grav funcţionarea justiţiei prin schimbarea completelor de judecată ori de câte ori era necesar prin folosirea delegărilor şi a detaşărilor, au permis controlul asupra funcţiilor de conducere, au creat multiple alte probleme. Nu mă miră această apreciere a Comisiei. Am avut ocazia să discut anul trecut cu experţi pe Rule of Law şi am observat că erau interesaţi foarte puţin spre deloc.

Până la urmă, birocraţia europeană nu diferă mult de cea românească. Comisia este nemulţumită că nu se fac paşi pentru combaterea corupţiei în magistratură. Dar atunci când era ridicat MCV-ul unde erau?

Au crezut că reforma s-a încheiat şi că ne putem descurca singuri. Cred că s-au înşelat.