Planul SUA pentru reunificarea Libiei, dat peste cap. Fiul lui Khalifa Haftar, acuzat că ar fi coordonat o „celulă teroristă”

Acuzaţiile conform cărora fiul liderului militar libian Khalifa Haftar ar fi coordonat o „celulă teroristă” care a lansat atacuri cu drone asupra depozitelor de combustibil şi a centralelor electrice din vestul Libiei au dat peste cap planurile guvernului de unitate naţională (GNU) cu sediul la Tripoli de a continua cooperarea cu Haftar în cadrul unui plan de unificare a ţării.

Saddam Haftar, comandantul adjunct al aşa-numitei Armatei Naţionale Libiene (LNA), a fost considerat din ce în ce mai mult de către SUA ca o figură importantă în planurile sale de unificare a instituţiilor de securitate, judiciare şi politice din Libia.

Însă o serie de atacuri cu drone din luna august a agravat întreruperile de curent electric în vestul ţării, exercitând o presiune populară intensă asupra Guvernului de unitate naţională condus de prim-ministrul Abdul Hamid Dbeibah, relatează The Guardian

Libia este divizată între est, dominat de Haftar, şi vest, guvernat de GNU, încă de la căderea colonelului Moammer Gaddafi în 2011, lăsând această ţară bogată în petrol la mila corupţiei, a miliţiilor, a traficanţilor de migranţi şi a unei multitudini de actori externi.

Consilierul lui Donald Trump pe probleme de Africa, Massad Boulos, a elaborat un plan de unificare a celor două guverne libiene, în cadrul căruia Haftar, din est, ar prelua funcţia de preşedinte, iar un membru al familiei Dbeibah, din vest, ar deveni prim-ministru.

Boulos a insistat că nu încearcă o soluţie rapidă care să consolideze poziţia elitelor familiale în Libia.

„Nu este vorba despre familii sau nume”, a spus Boulos când a fost întrebat despre presupusa înţelegere dintre Haftar şi Dbeibah, înainte de a adăuga: „La urma urmei, aceştia sunt indivizi care trebuie să ocupe o funcţie sau alta.”

Se susţine însă că atacurile cu drone au fost provocate de furia lui Haftar faţă de Dbeibah, care se pare că a blocat planul de fuziune propus de Boulos, precum şi de faptul că Tripoli ar fi încurajat triburile din sudul Libiei să atace şi să ucidă forţele sale.

Timp de mai mult de cinci zile în luna august, dronele au atacat staţia petrolieră din Zawiya şi instalaţiile de stocare a combustibilului din vestul Libiei. Atacurile cu drone au lovit rezervorul de stocare a benzinei din complexul petrolier de la Zawiya, la vest de Tripoli, provocând un incendiu de proporţii şi prăbuşirea rezervorului. Rezervorul conţinea aproximativ 4,5 milioane de litri de combustibil în momentul loviturii, potrivit Corporaţiei Naţionale de Petrol din Libia.

Pe 5 septembrie, trei libieni şi un cetăţean spaniol au fost arestaţi în sudul oraşului Tripoli de către Guvernul de Unitate Naţională (GNU) pentru rolul pe care l-ar fi jucat într-un complot care urma sa includă un atac asupra aeroportului din Tripoli. Se credea că întregul grup era format din cinci spanioli şi patru libieni. Cei trei libieni arestaţi ar fi fost afiliaţi brigăzii Tareq ben Ziyad, o formaţiune a Armatei Naţionale Libiene (LNA). Informaţiile care au reieşit din interviurile privind complotul, precum şi rolul presupus al lui Saddam Haftar, nu doar în Libia, au fost descrise ca o mină de aur, capabilă să-l slăbească pe Khalifa Haftar.

Surse din cadrul Guvernului de Unitate Naţională (GNU) au declarat că presupuşii complotişti lucrau pentru Saddam Haftar.

„Nu s-a luat nicio decizie oficială, dar, având în vedere ceea ce s-a descoperit, este imposibil să colaborăm cu Saddam”, au afirmat sursele.

Aceste acuzaţii nu numai că subminează rolul lui Saddam Haftar în planul Boulos, ci afectează şi negocierile paralele „4 4” sponsorizate de ONU, la care participă cele patru principale instituţii politice din Libia şi care au condus la un acord încheiat în august privind organizarea de alegeri în termen de doi ani. Acordul aprobat de Consiliul de Securitate al ONU depăşeşte obstacolele anterioare din calea alegerilor şi a fost susţinut de principalii actori capabili să aducă schimbarea.

Walid Ellafi, ministru de stat pentru afaceri politice în cadrul Guvernului de unitate naţională (GNU) libian susţinut de ONU şi un susţinător fervent al alegerilor, a declarat: „Sprijinul nostru pentru procesul 4 4 se bazează pe rolul său de cadru sponsorizat de ONU, care oferă o nouă abordare pentru obţinerea unor rezultate concrete ce deschid calea către alegeri şi instituţii a căror legitimitate politică derivă din voinţa poporului – nu ca o soluţie politică care trece cu vederea încălcările sau ignoră drepturile celor afectaţi.”

El se opune unui acord politic de elită între est şi vest care ignoră nemulţumirile de lungă durată, precum strămutarea a 9.000 de familii din Benghazi în timpul războiului din 2014.

Acuzaţiile privind operaţiunea de sabotaj ar putea intensifica o luptă pentru putere între cei trei fii ai lui Khalifa Haftar din est.

Saddam Haftar este considerat cel mai probabil moştenitor al tatălui său, deţine cele mai multe resurse, se bucură de sprijinul Emiratelor Arabe Unite şi a dominat până acum scena politică. Însă fraţii săi, Khaled şi Belqasim – mai apropiaţi de Egipt decât de Emiratele Arabe Unite – au început recent să-i conteste dominaţia.