Picturile murale de la Quetzalpapálotl din Mexic conţin cinabru şi hematit
Un mural în Teotihuacán, Mexic (Instituto Nacional de Antropología e Historia (INAH)
Cinabrul (un mineral din categoria sulfurilor) şi hematitul (forma minerală a oxidului feric) sunt două minerale care au fost utilizate în picturile murale timpurii ale complexului arhitectural Quetzalpapálotl, în zona Teotihuacán, Mexic, după cum au relevat analizele ne-invazive efectuate în aşa-numitul “Oraş al Zeilor”.
Mineralele menţionate anterior au fost utilizate pentru a obţine tonuri roşiatice în decoraţiunile timpurii ale oraşului, între anii 200 şi 350 d.Hr., potrivit comunicatului Institutului Naţional de Antropologie şi Istorie (Instituto Nacional de Antropologia e Historia, INAH), remis luni, 3 august şi preluat de agenţia EFE.
INAH a adăugat că este pentru prima dată când s-a confirmat utilizarea cinabrului.
Materialul a fost aplicat direct în pictura murală timpurie şi a fost identificat doar în anumite fragmente datate în ultimele etape ale dezvoltării stilistice şi tehnologice ale metropolei, între 350 şi 550 d.Hr., a subliniat cercetătorul de la INAH Denisse Argote Espino.
Specialistul, care se dedică studierii policromiei în marele oraş din perioada clasică mesoamericană (Classic period in Mesoamerica 200 CE−1000 CE), face parte din echipa interdisciplinară a INAH care, în colaborare cu experţi ai Centrului de Fizică Aplicată şi Tehnologie Avansată (CFATA) şi ai Institutului de Geologie de la Universitatea Naţională Autonomă din Mexic (UNAM), au efectuat studii de policromie în zonă.
În afară de mineralele menţionate anterior, experţii au detectat şi utilizarea de ipsos în stucuri, material care nu fusese identificat anterior, aşa cum au dezvăluit într-un articol publicat recent în Journal of Archaeological Science.
Autorii subliniază că cercetarea asupra picturii murale „poate aduce multe noutăţi în acest mileniu, datorită dezvoltării tehnicilor care nu îi modifică starea de conservare”, printre care spectrometria de fluorescenţă cu Raze X. Aceştia au indicat că acest instrument a făcut posibilă o analiză rapidă „in situ”, fără a fi necesară extragerea unui eşantion din perete.
Studiul s-a concentrat pe cele mai reprezentative picturi murale din patru spaţii ale Complexului Quetzalpapálotl, situat la sud-vest de Plaza de la Luna, unde se pot găsi structuri de fază timpurie şi târzie.
Aceste spaţii sunt Palatul Quetzalpapálotl, Patio de los Jaguares, Templul Caracoles Emplumados şi Complexul Sur.
„Am ales aceste secţiuni pentru că toate conţin tonuri de roşu mediu şi clar în compoziţia lor picturală. Doar câteva conţin nuanţe de roşu-portocaliu”, indică membrii echipei de cercetare.
Aplicarea cinabrului în arhitectura perioadelor timpurii „s-a desenat probabil pentru a reprezenta ritualuri, pentru a-şi consolida structura religioasă şi a consacra spaţiile şi persoanele care le-au ocupat”, au concluzionat experţii.
