"Paradoxul instituţional" prezentat de Oana Gheorghiu: Companie de stat cu zero angajaţi şi datorii de zeci de milioane la buget

Vicepremierul interimar Oana Gheorghiu a declarat marţi că statul român finanţează compania de stat „Societatea de Strategie pentru Piaţa de Gros”, care este „probabil cea mai elaborată formă de a nu face nimic, cu acte în regulă”.

Potrivit vicepremierului, „miza din spatele acestui paradox instituţional este de aproape 20 milioane Euro, bani pe care statul încearcă de ani buni să-i recupereze, cu şanse tot mai mici pe măsură ce trece timpul”.

Într-o postare amplă pe Facebook, publicată marţi, în care este prezentată evoluţia companiei de stat cu pricina, Gheorghiu afirma că „Piaţa de Gros SA n-are niciun angajat din 2022 încoace, dar în 2025 cheltuielile de personal au crescut de la 193.610 la 229.910 lei (18,7%), iar cele cu „prestaţii externe” de la 75.141 la 114.520 lei ( 52,4%).”

Iată ce spune Oana Gheorghiu despre această nouă gaură neagră:

Probabil cea mai elaborată formă de a nu face nimic, cu acte în regulă, pe care o finanţează în acest moment statul român: compania de stat „Societatea de Strategie pentru Piaţa de Gros”.

Miza din spatele acestui paradox instituţional este de aproape 20 milioane Euro, bani pe care statul încearcă de ani buni să-i recupereze, cu şanse tot mai mici pe măsură ce trece timpul.

Codul CAEN al firmei e 7320: „activităţi de studiere a pieţei şi de sondare a opiniei publice”.

Sondaje de opinie. Asta scrie oficial.

Ce face de fapt? Documentul care deschide selecţia noului consiliu de administraţie, care are loc chiar acum, o spune negru pe alb: compania „nu mai desfăşoară o activitate care să producă valoare adăugată”.

Misiunea sa s-a tot subţiat în cei 29 de ani de existenţă: de la „vinde acţiunile şi rambursează banii de la buget” (1997), la „transferă şi controlează banii de la buget” (etapa a doua), până la obiectivul de azi: „păstrarea legăturii” între AAAS şi lichidatorul judiciar al altei firme.

Asta e tot: o firmă cu sediu, cu conducere, cu personalitate juridică, al cărei rol oficial e să răspundă la telefon în numele statului.

Şi totuşi, exact această firmă e acum în plină procedură de selecţie de consiliu de administraţie. Pentru un job pe care propriul document de aşteptări îl descrie drept lipsit de valoare adăugată.

Societatea de Strategie pentru Piaţa de Gros „supraveghează” firma Piaţa de Gros SA, înfiinţată în 1997, cu finanţare BERD şi bani de la Ministerul Finanţelor, cu ideea că statul îşi recuperează investiţia când societatea devine profitabilă.

Nu doar că n-a devenit profitabilă, ci a şi acumulat pierderi, a intrat în insolvenţă, iar în 2010 activul ei principal a fost vândut la licitaţie cu 3,8 milioane Euro.

Din 20 noiembrie 2013, Piaţa de Gros SA e în faliment.

Ministerul Finanţelor are de recuperat 101.774.024,67 lei (aproape 20 milioane Euro). Capitalurile proprii ale firmei sunt -105.311.391 lei.

Ce mai are de vândut ca să acopere asta? Trei active:

Un centru agricol la Grădiştea (Călăraşi), evaluat la 670.000 euro, scos deja la mai multe licitaţii — fără succes, din moment ce acum Adunarea Creditorilor a decis să-l vândă prin lichidare la minimum 45% din evaluare, adică sub 302.000 euro.

O proprietate în Giurgiu, unde firma deţine clădirile (20 la număr) şi terenul de sub ele, dar nu restul parcelei — acela aparţine unor persoane fizice de negăsit pentru lichidator (există şi un litigiu vechi cu ei). Lichidatorul a decis totuşi să vândă „în situaţia juridică actuală”, ceea ce reduce drastic şansele. Evaluare: 781.100 euro, cu vânzare aprobată la minimum 90% (circa 703.000 euro). Terenul apare cu 14.118 mp în acte, dar doar 3.037 mp la măsurătoare, adică mai puţin de un sfert din ce scrie pe hârtie.

Un teren şi trei construcţii în Sinteşti, cu proces în curs pentru clarificarea proprietăţii. Aici apar două suprafeţe pentru acelaşi teren, 14.792 mp în acte şi 30.007 mp în paranteză, de peste două ori mai mare. Plus un litigiu cu o persoană fizică: tribunalul a dat câştig de cauză firmei, s-a făcut apel — iar în unele etape chiar lichidatorul judiciar a atacat cu apel o decizie favorabilă propriei firme. Activul nu poate fi nici evaluat, nici vândut până nu se lămureşte situaţia.

Aşadar, în cel mai optimist scenariu: cele două active evaluabile se vând exact la pragul minim aprobat, iar Sinteşti nu aduce nimic, recuperarea e de 1 milion Euro.

Dintr-o datorie de aproape 20 milioane Euro, asta înseamnă puţin peste 5%. Şi de-acolo se scade şi comisionul lichidatorului şi avocaţii, înainte ca vreun leu să ajungă la Ministerul Finanţelor.

Între timp, Piaţa de Gros SA n-are niciun angajat din 2022 încoace, dar în 2025 cheltuielile de personal au crescut de la 193.610 la 229.910 lei ( 18,7%), iar cele cu „prestaţii externe” de la 75.141 la 114.520 lei ( 52,4%).

Rezultatul: profitul net de 63.239 lei din 2024 a devenit o pierdere de 4.516 lei în 2025. Fără angajaţi, cheltuielile de „personal” cresc pentru că, în realitate, „personal” înseamnă aici indemnizaţiile directorului şi administratorului special.

Din chiriile de aproape 6.000 de euro pe lună se plătesc directoratul, comisionul lichidatorului şi avocaţii.

Dobânzi către creditori? Zero: sunt în faliment, deci nu se plătesc.

Pe scurt: o firmă care recunoaşte oficial că nu produce nimic e în plin proces de angajare a unui nou consiliu de administraţie, ca să „supravegheze” o altă firmă falimentară de aproape 13 ani, fără angajaţi, dar cu cheltuieli de „personal” în creştere, administrând terenuri ale căror suprafeţe nimeni nu pare să le fi măsurat corect.

Totul pentru o creanţă din care statul speră, în cel mai bun caz, să recupereze 1 milion Euro din 20 milioane Euro cât are de recuperat.