(P) Tulburările anxioase la copii şi adolescenţi
În cursul dezvoltării sale, orice copil resimte anumite frici, natura şi numărul lor se modifică odată cu vârsta. În funcţie de stadiul de dezvoltare în care se manifestă, întâlnim la sugari frica de străini, la preşcolari frica de creaturi imaginare, monştri, întuneric, animale, la şcolari frica de fulger, tunet, animale mici, la adolecenţi frica de boală, vorbit în public, catastrofe. Cu timpul, majoritatea temerilor copilului vor dispărea. Unele nu vor rămâne decât frici excesive. Însă altele vor evolua spre fobii, forma severă a anxietăţii, care se traduce printr-o frică intensă şi persistentă faţă de obiecte sau situaţii specifice. Dintre cele mai des întâlnite pot fi: frica de întuneric, înălţime, insecte, furtuni, injecţii, apă, de animale. Adesea, obiectul sau evenimentul temut este evitat, expunerea la el putând produce reacţii fiziologice semnificative precum ameţeala, senzaţia de scurtare a respiraţiei, creşterea ritmului cardiac şi chiar leşin. Alte manifestări ale anxietăţii la copii şi adolescenţi sunt: anxietatatea de separare, anxietatea generalizată, fobia socială, tulburarea obsesiv-compulsivă.
Anxietatea de separare la copii este frica de a fi despărţiţi de principala persoana care le poartă de grijă. Adesea, aceştia evită să meargă la scoala sau în altă parte de teamă că ceva îngrozitor i se va întâmpla părintelui sau copilului, cât timp cei doi sunt despărţiţi şi că nu se vor mai revedea niciodată. Unii copii se plâng de dureri de stomac, dureri de cap, greaţă sau vomă atunci când are loc sau este anticipată separarea.
Anxietatea generalizată este o tendiţă generală a copilului de a fi îngrijorat în legătură cu familia, prietenii, şcoala, sănătatea şi performanţa lor în general, cu incapacitatea de a controla îngrijorarea resimţită, însoţită de dificultăţi de concentrare, iritabilitate, tensiune musculară, transpiraţii, palpitaţii, tremor, dureri abdominale. Copiii par încordaţi, în permanenţă în alertă, iar somnul le este tulburat.
Anxietatea socială sau fobia socială este o formă particulară de fobie care apare la copilul mare şi adolescent. Aceasta se referă la frica sau neliniştea apărute în situaţii în care copilul trebuie să interacţioneze cu alte persoane sau să fie în centrul atenţiei. Prin urmare, tind să evite multe situaţii în care este nevoie să întâlnească persoane necunoscute, să vorbească şi să scrie de faţă cu ceilalţi. Copilul sau adolescentul se simte stânjenit la gândul că trebuie să mănânce alături de alţi copii, refuză să meargă la petreceri cu grupul de varstă. Când este confruntat cu situaţia, anxietatea este dublată de palpitaţii, transpiraţii, tremor.
Tulburarea obsesiv compulsivă este prezentă atunci când copilul are anumite acţiuni sau gânduri pe care le repetă mereu, pe o perioadă lungă de timp. Cele mai frecvent întâlnite obsesii la copii sunt: teama de murdărie, teama ca cineva apropiat din familie ar putea păţi ceva rau, teama de îmbolnăvire, însoţite de cele mai mute ori de ritualuri de spălare în exces a mâinilor, corpului pentru a înlătura microbii, alinierea perfectă a obiectelor, strângerea obiectelor sau colecţionarea unor obiecte inutile, recitirea, rescrierea şi repetarea unor fraze, verificarea repetată a uşilor şi aragazului, daca sunt închise, elaboarea unor liste şi modificarea lor. Copiii şi adolescenţii adesea includ şi membrii familiei in ritualurile lor şi cer respectarea acestora; de multe ori cei din jur nu observă acest lucru şi copiii par pur şi simplu că îşi fac treburile mai încet. Uneori, copiii cu tulburare obsesiv compulsivă au rezultate şcolare slabe din cauza tendinţelor perfecţioniste sau de îngrijorare.
