O entorsă la gleznă tratată incorect poate afecta întregul organism. Recomanări pentru urgenţe
alte articole
O tânără a făcut o entorsă la gleznă în urmă cu şase luni şi a crezut că totul este în regulă odată ce umflătura s-a redus. Însă ulterior a început să manifeste rigiditate şi dureri în zona lombară, disconfort când stătea mult pe scaun sau în picioare şi chiar dureri la nivelul gâtului şi umerilor. Exerciţiile fizice nu i-au adus decât o mică uşurare. Ceea ce a început ca o leziune minoră la gleznă i-a schimbat modul de mişcare, generând o serie de probleme în întregul corp.
Cum o entorsă minoră afectează întregul corp
Chen Chau-Lung, directorul Clinicii de medicină tradiţionaşlă chineză Quan Sheng, a declarat în cadrul emisiunii „She Health” difuzată de NTD, partener media al The Epoch Times, că una dintre cele mai mari preocupări legate de entorsele de gleznă este faptul că acestea s-ar putea să nu se vindece corespunzător.
Când durerea sau instabilitatea schimbă modul în care merge o persoană, alte articulaţii şi muşchi compensează adesea. În timp, acest lucru poate exercita o presiune suplimentară asupra genunchilor, şoldurilor, zonei lombare şi chiar asupra gâtului şi umerilor, ducând la dureri şi la modificarea modului de mişcare. Un proverb din medicina tradiţională chineză dezvăluie: „mişcă un fir de păr şi întregul corp este afectat.”
Dacă o leziune la gleznă nu se vindecă după şase luni sau un an, problema principală este probabil dezaxarea muşchilor şi a oaselor, a spus Chen. Alinierea corectă ajută la distribuirea uniformă a forţei prin gleznă. Dacă articulaţia nu se vindecă corect, disconfortul poate persista la fiecare pas, a adăugat el.
El a prezentat cazul unui pacient a cărui gleznă fusese imobilizată cu ghips. După îndepărtarea ghipsului, oasele şi ţesuturile moi din jur trebuiau încă ajustate corespunzător prin tratament de medicină tradiţională chineză (MTC) înainte de a se putea obţine vindecarea completă.
El a descris tratamentul ortopedic din medicina tradiţională chineză ca fiind o „artă tradiţională” şi a afirmat că palparea, sau evaluarea prin atingere, este importantă. Unele luxaţii minore ale gleznei pot să nu fie clar vizibile pe radiografii, ceea ce face ca palparea să fie esenţială pentru acurateţe. Prin palpare, medicul va compara structurile şi ţesuturile de pe ambele părţi folosind ambele mâini. Zonele sensibile la palpare, tensionate sau cu ţesut cicatricial pot indica uneori o recuperare incompletă după o leziune.
De ce se produc entorse repetate la gleznă?
Multe persoane sunt predispuse la entorse recurente la gleznă din cauza unor leziuni vechi nevindecate, a spus Chen. Când o gleznă rămâne instabilă după o entorsă, organismul poate face compensarea prin dezvoltarea de ţesut cicatricial suplimentar şi prin modificarea modului de mişcare pentru a susţine articulaţia, a explicat el.
Deşi acest ţesut moale suplimentar poate ajuta la stabilizarea articulaţiei, el nu face parte din structura normală a gleznei. Ţesutul moale nu poate susţine corespunzător punctul de solicitare; în consecinţă, glezna poate fi mai vulnerabilă la o nouă răsucire în timpul activităţilor cotidiene sau al exerciţiilor fizice, crescând riscul de entorse repetate.
Prevenirea entorselor de gleznă se bazează pe muşchii centrali
În ceea ce priveşte prevenirea entorselor de gleznă, antrenamentul de forţă şi echilibru, incluzând exerciţii precum genuflexiuni, fandări, statul pe un singur picior şi ridicarea gambelor, poate contribui la reducerea leziunilor accidentale prin întărirea musculaturii centrale, a şoldurilor, a picioarelor, a gleznelor şi a tălpilor, a spus Chen. Muşchii puternici şi flexibili ajută, de asemenea, organismul să reacţioneze mai rapid atunci când piciorul se răsuceşte în mod neaşteptat, îmbunătăţind stabilitatea articulaţiei şi reducând probabilitatea unei entorse.
O analiză din 2020 publicată în British Journal of Sports Medicine a constatat că persoanele predispuse la entorse recurente şi la senzaţii frecvente de instabilitate a gleznei au adesea grupuri musculare mai slabe la nivelul membrelor inferioare. Problema nu se află doar la nivelul gleznei în sine, ci poate implica întregul „lanţ cinetic”. Prin urmare, reabilitarea ar trebui să se concentreze nu numai pe antrenarea gleznei, ci şi pe susţinerea grupurilor musculare din şolduri şi picioare.
Tratament de urgenţă pentru entorse
Dacă, din întâmplare, faceţi o entorsă la gleznaă, Chen recomandă aplicarea imediată a metodei P.R.I.C.E.:
P: Protejare
R: Repaus
I: Gheaţă
C: Compresie
E: Ridicare
Compresia sau imobilizarea este esenţială ca prim ajutor, deoarece poate contribui la stabilizarea articulaţiei şi la reducerea durerii. El a sugerat utilizarea unei centuri, a unui bandaj triunghiular sau a oricărui obiect asemănător unui bandaj: „Pur şi simplu înfăşuraţi-l în jurul gleznei. Dacă puteţi împiedica glezna să se basculeze, practic aţi parcurs jumătate din drum.”
Dacă aveţi dificultăţi la mers, roşeaţă şi umflături semnificative, căldură şi durere localizate sau vânătăi subcutanate, acestea ar putea indica o posibilă leziune a oaselor sau a ţesuturilor profunde, iar în acest caz ar trebui să solicitaţi imediat asistenţă medicală, a spus el.
În ceea ce priveşte timpul de recuperare, cu excepţia fracturilor, o entorsă tipică a gleznei ar trebui să se vindece în proporţie de peste 80% în patru până la şase săptămâni. Dacă leziunea implică oasele din apropiere ale piciorului sau gleznei, recuperarea poate dura între opt şi 12 săptămâni. Cu excepţia cazurilor de luxaţie severă sau fractură osoasă, intervenţia chirurgicală nu este de obicei necesară, iar imobilizarea şi tratamentele conservatoare sunt adesea eficiente.
