Lupta Egiptului între democraţie şi secularism

CAIRO - Alegerile prezidenţiale din Egipt fiind la doar două săptămâni distanţă - asta presupunând că vor mai avea loc - liberalii şi laicii egipteni se află în conflict cu democraţia pentru care au luptat atât de greu. Pentru cei care au umplut Piaţa Tahrir în revoluţia din 25 ianuarie, salvarea identităţii Egiptului ca stat secular poate însemna nevoia de a deraia procesul democratic, în care regula majorităţii îi va da Frăţiei Musulmane dreptul de a guverna Egiptul.

"Ceea a adus revoluţia poporului egiptean este dreptul de a alege şi dreptul de a-şi vota liderii. Nu numai Frăţia Musulmană, dar toţi egiptenii sunt uniţi sub această cerere", susţine Dr. Khaled Al -Qazzaz, purtătorul de cuvânt pe relaţii externe al Partidului Libertăţii şi Justiţiei al Frăţiei Musulmane.

Partidele islamiste au câştigat o victorie răsunătoare în alegerile parlamentare din ianuarie, câştigând 72 la sută din locuri - două treimi sunt deţinute de Frăţie iar o treime de salafistii islamişti. Adunarea Constituantă cu 100 de membri, numită de parlament pentru a scrie noua constituţie a Egiptului, este de asemenea dominată de islamişti.

La sfârşitul lunii martie, peste 20 de membri ai Adunării, inclusiv liberali, laici şi creştini copţi, au ieşit din sală pentru a protesta faţă de faptul că aceasta este dominată de islamişti.

Ne confruntăm cu un "monopol politic, pe care islamiştii îl doresc, subminând astfel perspectivele pentru democraţie în Egipt şi ameninţând să intensifice instabilitatea politică", susţine Mona Makram-Ebeid, unul dintre membrii Adunării Constituante care a ieşit din sală. Ea este şi membră a Consiliului consultativ al Consiliului Suprem al Forţelor Armate aflat la putere.

În plus faţă de protest, mai mulţi avocaţi proeminenţi au lansat un proces în care contestă procesul de formare a Adunării Constituante, pornind de la ideea că o adunare desemnată de parlament încalcă separarea puterilor judiciare şi executive ale Egiptului, în conformitate cu o hotărâre din 1994 a Curţii Supreme Constituţionale.

Instanţele de judecată au blocat Adunarea în lumina procesului, plasând Egiptul într-o uitare constituţională şi micşorând probabilitatea ca ţara să aibă o nouă constituţie înainte de alegerile prezidenţiale programate pe 23 şi 24 mai. Întrucât Consiliul Suprem al Forţelor Armate a stipulat că trebuie să existe o nouă constituţie înainte de alegeri, acest lucru ar putea întârzia votul.

Procesul democratic din Egipt este temporar abandonat - un proces care i-ar putea oferi ţării o constituţie islamistă şi un preşedinte islamist, în plus faţă de un parlament dominat de islamişti.

Frăţia Musulmană acuză Consiliul Suprem al Forţelor Armate, liberalii şi seculariştii că încearcă să submineze Partidul Libertăţii şi Justiţiei, braţul politic al Frăţiei, şi să impună o agendă anti-islamică.

"Acum, pe ordinea de zi a Frăţiei musulmane este ascultarea membrilor săi, dar să facă ceea ce vrea majoritatea egiptenilor. Elitele sunt cele care încearcă să sperie oamenii, să îi îndepărteze de fraţi şi să promoveze în schimb propriile lor agende şi ideologiile... de respingere a Islamului", susţine Al-Qazzaz.

Interzicerea prin urnă

Într-o mişcare percepută ca o încercare de a perturba alegerile, precum şi ca o victorie islamistă, Comisia Supremă Electorală Prezidenţială (SPEC) a interzis, la jumătatea lunii aprilie, candidatura a 10 persoane proeminente, inclusiv a celor mai populari doi candidaţi - Khairat el-Shater din Partidul Libertăţii şi Justiţiei şi salifistul Hazem Saleh Abu-Ismail.

Decizia, văzută ca o încercare flagrantă de a prelungi regimul militar, a dus la demonstraţii puternice pe 4 mai, în Piaţa Tahrir, la care au participat toate partidele.

Al-Qazzaz spune că Frăţia Musulmană nu pune la îndoială legitimitatea comisiei electorale, deoarece puterea sa provine din referendumul popular din martie 2011, dar nu este de acord cu membrii şi practicile comisiei.

"Din bună-credinţă i-am acceptat, dar acum, la prima întâlnire, vedem că sunt supuşi unor presiuni şi că cedează în faţa acestor presiuni. Vedem că nu au dat dovadă de o judecată bună în nominalizările făcute", a afirmat Al -Qazzaz.

Ayman Nour, un politician liberal popular şi lider îndelungat al opoziţiei, a fost unul din cei 10 candidaţi la preşedinţie cărora le-a fost interzisă participarea, pentru că avea cazier. Nour a reprezentat prima provocare a fostului preşedinte Hosni Mubarak, candidând împotriva lui în 2005. Curând după aceea, el a fost închis pentru falsificarea de semnături pe documentul de înregistrare al partidului său - o acuzaţie considerată a fi motivată politic.

Nour consideră că nu ar trebui să i se permită comisiei să interzică anumiţi candidaţi. El susţine că asta ar trebui lăsat în seama alegătorilor egipteni, care pot "interzice prin urnă."

"Lăsaţi alegătorii să interzică pe cine nu vor, nu faceţi asta prin normele şi deciziile [comisiei]", a spus Nour prin intermediul unui translator.

Nour, avocat şi şef al partidului descalificat Ghad El-Thawra (Mâine), a acuzat Comisia că se joacă de-a politica. El afirma că raţionamentul din spatele decăderii sale din drepturi a fost "plin de minciuni" şi nu a avut nicio bază legală.

Modelarea viitorului Egiptului

În ciuda sprijinului popular puternic pentru Frăţie - câştigat prin decenii de lucrări de caritate şi activităţi în mijlocul oamenilor - Makram-Ebeid se plânge că ei nu reprezintă motivul care a stat la baza revoluţiei.

"Frăţia Musulmană are intenţia de a monopoliza totul. Acest lucru este foarte deprimant, când te gândeşti la revoluţia extraordinară care a uimit lumea cu curajul şi hotărârea bărbaţilor şi femeilor egiptene", a spus ea.

Potrivit lui Makram-Ebeid, ceea ce este în joc e identitatea statului egiptean şi dacă acesta va fi un stat civil, care să dateze de la Mohamed Ali, fondatorul Egiptului modern, sau un stat teocratic, cum a fost "propus de islamişti."

Sprijinul cel mai mare pentru Frăţie se află în afară oraşelor, în rândul săracilor ţării. În Egipt, aproximativ 20 la sută trăiesc sub pragul sărăciei, iar aproximativ 30 la sută din oameni sunt analfabeţi.

"Din păcate, majoritatea acestor oameni analfabeţi au o idee complet distorsionată despre islamul real, care reprezintă toleranţa, pluralism şi aşa mai departe", a relatat ea.

Construirea în Egipt a unui stat civil şi viabil din punct de vedere economic, care să reflecte obiectivele revoluţiei, este o provocare.

În schimb, Makram-Ebeid susţine că Frăţia Musulmană "nu trebuie să reconstruiască statul egiptean de la zero în scopul urmăririi scopului lor principal, care este promovarea islamului."

"Suntem foarte aproape de o tranziţie democratică completă, care va proteja toţi egiptenii, nu numai pe Frăţia musulmană şi Partidul Libertăţii şi Justiţiei", a declarat al-Qazzaz.

Dat fiind impasul constituţional, Makram-Ebeid vede două scenarii posibile. Primul este o confruntare între Frăţie şi Consiliul Suprem al Forţelor Armate.

Descalificările au reprezentat dovezi suficiente pentru Frăţie că Consiliul Suprem al Forţelor Armate încearcă să găsească o modalitate pentru a rămâne la putere. "În consiliul militar de la conducere există o înclinaţie de a prelungi sau deraia în întregime tranziţia democratică spre un stat civil", susţine Al -Qazzaz.

Obiectivul-cheie al Partidului Libertăţii şi Justiţiei este de a menţine presiunea publică pentru a se asigura că "alegerile nu vor fi manipulate sau amânate," a adăugat el.

Ce nu doreşte Frăţia Musulmană este un guvern laic, care să suprime răspândirea ideologiei islamice, şi ca Frăţia Musulmană să fie din nou o ţintă a persecuţiei, cum a fost cazul sub guvernele egiptene anterioare, inclusiv cel al lui Mubarak. Cu toate acestea, impulsul de a câştiga guvernarea finală a Egiptului ar putea incita o confruntare cu actualul guvern militar.

Indiferent dacă rezultatul final va fi un Egipt condus de o majoritate islamistă sau de un guvern laic, "armata nu va mai conduce ţara, dar va rămâne un jucător puternic", susţine Makram-Ebeid.

Într-adevăr, ţinerea în frâu a armatei este o temă cu care sunt de acord toate partidele. "Diferite partide şi grupuri politice sunt unite prin opoziţia lor faţă de armată, în ciuda diferenţelor între ele", observă Makram-Ebeid.

Cel mai bun la care se poate aştepta Egiptul, este ca Consiliul Suprem al Forţelor Armate şi Frăţia să se retragă fără o confruntare, a declarat Makram-Ebeid. Acest lucru ar plasa Egiptul în direcţia modelului turc, de acum 20 de ani.

Ea susţine că un astfel de guvern ar putea include o armată "perturbatoare şi nedemocratică" din punct de vedere politic, şi un partid islamist popular, care va manevra încet societatea în direcţia dorită, nefiind afectat de o opoziţie slabă. Desigur, acest lucru nu este ceea ce au vrut liberalii sau seculariştii.

În ciuda tensiunilor privind modelarea viitorului, ceea ce este clar este faptul că Egiptul este un loc foarte diferit astăzi. "Din 25 ianuarie, gradul de conştientizare al oamenilor obişnuiţi a crescut într-o măsură incredibilă", observă Makram-Ebeid. "Nu există şofer sau muncitor care să nu vorbească despre politica actuală."

"Libertatea merită [toate acestea]", a afirmat Ayman Nour. Deşi nu tot ce se întâmplă este pozitiv, Nour şi alţii rămân optimişti şi cred că Egiptul va depăşi criză.