Lia Savonea plusează înainte de întâlnirea cu Nicuşor Dan: Propune un "acord pentru Justiţie" şi noi beneficii financiare pentru magistraţi

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a propus miercuri, în contextul întâlnirii convocate de Preşedintele Nicuşor Dan la Palatul Cotroceni pe tema pensiilor magistraţilor, un angajament comun pentru protejarea statului de drept şi pentru asigurarea stabilităţii în perioada de redresare economică.

Intitulat „Acord pentru Justiţie şi stabilitate instituţională”, documentul propune ca „toate puterile statului” să se angajeze „să respecte independenţa şi rolul constituţional al Justiţiei”.

„Nicio măsură administrativă, fiscală sau politică nu va putea fi adoptată în contradicţie cu principiile independenţei Justiţiei şi ale echilibrului constituţional al puterilor în stat”, se mai arată în acordul propus de ÎCCJ.

Magistraţii cer, totodată, „încetarea atacului politic asupra Justiţiei”, adică solicită ca reprezentanţii autorităţilor publice „să îşi asume angajamentul comun de a asigura un climat de respect, echilibru şi neutralitate politică în raport cu sistemul judiciar”.

„Justiţia nu poate fi subiect de campanie, ţintă de atac politic sau instrument de deturnare a responsabilităţilor altor puteri ale statului”, se mai arată în textul menţionat.

Redăm integral comunicatul publicat miercuri pe site-ul ÎCCJ:

ACORDUL PENTRU JUSTIŢIE ŞI STABILITATE INSTITUŢIONALĂ

Angajament comun al instituţiilor fundamentale ale statului român pentru protejarea statului de drept şi pentru asigurarea stabilităţii în perioada de redresare economică

1. Respectarea Justiţiei în statul de drept
Toate puterile statului se angajează să respecte independenţa şi rolul constituţional al Justiţiei, ca fundament al democraţiei şi garanţie a drepturilor cetăţenilor. Respectarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti, a deciziilor Curţii Constituţionale şi a recomandărilor Comisiei Europene reprezintă expresia angajamentului României faţă de valorile statului de drept şi de apartenenţa sa la Uniunea Europeană.

Nicio măsură administrativă, fiscală sau politică nu va putea fi adoptată în contradicţie cu principiile independenţei Justiţiei şi ale echilibrului constituţional al puterilor în stat.

2. Încetarea atacului politic asupra Justiţiei

Reprezentanţii autorităţilor publice trebuie să îşi asume angajamentul comun de a asigura un climat de respect, echilibru şi neutralitate politică în raport cu sistemul judiciar. Justiţia nu poate fi subiect de campanie, ţintă de atac politic sau instrument de deturnare a responsabilităţilor altor puteri ale statului.

Un exemplu relevant îl constituie situaţia prescripţiei răspunderii penale, generată de deciziile Curţii Constituţionale prin care s-a declarat neconstituţională sintagma „oricărui act de procedură în cauză” din art. 155 alin. (1) Cod penal. După publicarea deciziei, articolul a devenit inaplicabil, iar instanţele nu mai puteau prelungi termenul de prescripţie în lipsa unei intervenţii legislative. Conform art. 147 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul şi, în subsidiar, Guvernul aveau obligaţia de a pune codul penal în acord cu decizia CCR. Această obligaţie nu a fost îndeplinită, ceea ce a generat un vid normativ şi efecte grave în cauzele penale.

În locul unei asumări responsabile, s-a manifestat o atitudine de delegare a responsabilităţii către sistemul judiciar, însoţită de atacuri publice la adresa magistraţilor. Judecătorii şi procurorii nu pot crea legea, ci doar o aplică. A cere Justiţiei să repare prin interpretare omisiunile altor puteri înseamnă a-i cere să încalce Constituţia.

Orice formă de atac politic, discurs denigrator sau presiune publică la adresa instanţelor ori a magistraţilor este incompatibilă cu principiile statului de drept. Justiţia trebuie respectată, protejată şi sprijinită în exercitarea rolului său constituţional, nu transformată într-un instrument al confruntării politice.

3. Comunicare publică responsabilă

Toate autorităţile statului îşi asumă un cod de conduită publică privind comunicarea pe teme de justiţie, bazat pe adevăr, echilibru şi respect instituţional, pentru a preveni denaturarea informaţiilor, presiunile şi politizarea actului de justiţie. Acest cod va consacra principiile respectului reciproc, transparenţei, echilibrului şi protejării independenţei magistraţilor, asigurând un climat de încredere între instituţiile statului şi cetăţeni.

Atacurile politice, denigrările sau distorsionarea faptelor juridice sunt incompatibile cu principiile statului de drept.

4. Protejarea sistemului judiciar şi garantarea statutului magistraţilor

Justiţia trebuie recunoscută ca infrastructură de stabilitate instituţională, fără de care nu există economie funcţională, investiţii sau credibilitate europeană. Se garantează un cadru legislativ stabil, previzibil şi echitabil pentru statutul magistraţilor, care să asigure independenţa judecătorilor şi protecţia acestora împotriva oricărei forme de presiune sau ingerinţă.

Acordul pentru Justiţie este, în fapt, un pact pentru România — pentru echilibru, legalitate şi încredere.

5. Cooperare instituţională loială

Se instituie principiul consultării reale şi prealabile între Guvern, Parlament şi CSM pentru orice iniţiativă legislativă care afectează organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar. Reforma nu se face împotriva justiţiei, ci împreună cu justiţia.

6. Responsabilitate şi colaborare loială pentru îndeplinirea angajamentelor din PNRR

Se semnalează nevoia de responsabilitate deplină pentru a asigura cooperarea loială şi eficientă între toate instituţiile statului, în vederea finalizării cu succes a angajamentelor României din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), astfel încât fondurile europene să nu fie periclitate din cauza conflictelor politice sau a instabilităţii instituţionale.

Sistemul judiciar reafirmă că responsabilitatea, echilibrul şi cooperarea loială între instituţiile statului sunt cheia depăşirii momentului de criză. Sistemul judiciar îşi asumă partea sa de reformă şi propune un parteneriat real cu Guvernul, Parlamentul şi Preşedinţia pentru consolidarea statului de drept şi menţinerea credibilităţii României în Uniunea Europeană.

6. A. Depăşirea neîntârziată a situaţiei actuale de criză

Înalta Curte subliniază urgenţa restabilirii echilibrului instituţional şi bugetar până la 28 noiembrie 2025, prin:

• clarificarea publică, printr-o poziţie comună, că jalonul 215 privind pensiile magistraţilor a fost îndeplinit şi nu afectează eligibilitatea fondurilor europene;

• adoptarea unei soluţii legislative unitare privind regimul de pensionare, în deplină conformitate cu deciziile Curţii Constituţionale şi standardele dreptului european;

• asigurarea stabilităţii instituţionale şi a predictibilităţii financiare pentru a evita pierderea fondurilor PNRR şi afectarea încrederii partenerilor europeni.

6.B. Proporţie rezonabilă între salariu şi pensia de serviciu. Plan de etapizare echitabil

Înalta Curte propune instituirea unui principiu de echitate între veniturile din activitate şi pensiile de serviciu, care să garanteze o proporţie rezonabilă şi predictibilă între salariul în plată şi cuantumul pensiei. Măsura urmăreşte:

• menţinerea echilibrului financiar şi a coerenţei statutului profesional;

• eliminarea discrepanţelor între generaţiile de magistraţi;

• protejarea principiului stabilităţii drepturilor câştigate, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi cu standardele europene.

De asemenea, ICCJ solicită elaborarea unui plan realist de etapizare a aplicării oricăror modificări legislative privind pensiile şi veniturile magistraţilor, astfel încât tranziţia să se facă gradual, echitabil şi fără pierderi bruşte de venit, protejând toţi magistraţii aflaţi în funcţie — de la instanţele de prim grad până la Înalta Curte şi parchetele corespunzătoare.

Unitatea statutului magistratului este condiţia fundamentală a independenţei sistemului de justiţie.

6.C. Măsuri de fidelizare şi stabilitate pentru magistraţii aflaţi în activitate

Magistraţii care rămân în activitate susţin stabilitatea sistemului şi duc un volum disproporţionat de muncă. Recunoaşterea şi recompensarea echitabilă a efortului lor reprezintă o datorie instituţională, nu un privilegiu. Prin urmare, este necesar:

• recunoaşterea oficială şi publică a faptului că magistraţii aflaţi în activitate preiau un volum de muncă disproporţionat, determinat de numărul ridicat de posturi vacante şi neocupate la nivelul instanţelor şi parchetelor, afectând ritmul şi calitatea actului de justiţie şi conducând la uzură profesională;

• acordarea unei cote compensatorii din economiile salariale generate de neocuparea posturilor vacante, direcţionate transparent către magistraţii care asigură efectiv funcţionarea instanţelor şi parchetelor.

Implementarea reformelor din PNRR trebuie să se facă prin dialog, profesionalism şi respect reciproc între puterile statului, în spiritul interesului public şi al credibilităţii europene a României.