La un an după căderea lui Assad, Moscova se luptă să-şi menţină influenţa în Siria

În 2017, când intervenţia Rusiei în Războiul Civil Sirian era la apogeu, Ministerul rus al Apărării a raportat din greşeală că liderul rebel sirian Abu Mohammed al-Jolani „a pierdut” un braţ într-un atac aerian rusesc.

În octombrie 2025, acelaşi lider rebel — ajuns între timp la preşedinţia Siriei şi folosindu-şi numele real, Ahmed al-Sharaa — îi strângea mâna preşedintelui Vladimir Putin în Kremlin, având ambele braţe intacte.

Al-Sharaa a ajuns la putere pe 8 decembrie 2024, după ce gruparea sa militantă islamistă Hayat Tahrir al-Sham (HTS) l-a răsturnat pe Bashar al-Assad, un aliat de lungă durată al Kremlinului, şi a pus capăt celor peste 60 de ani de dominaţie a familiei Assad.

În anul scurs de atunci, Moscova a fost forţată să-şi re-evalueze abordarea faţă de fostul său aliat, care mult timp i-a oferit un punct de sprijin strategic în Orientul Mijlociu.

„Rusia a ajuns să accepte faptul că influenţa sa în Siria nu va mai fi ceea ce a fost odată şi este pregătită să accepte această prezenţă redusă, fragmentată”, a declarat pentru The Moscow Times Nikita Smagin, expert în politică Rusiei în Orientul Mijlociu.

Totuşi, ţara cu 25 de milioane de locuitori rămâne strategic importantă pentru Rusia, atât ca modalitate de a-şi păstra influenţa regională, cât şi pentru a securiza rute militare către Africa.

Noii ‘aliaţi’ ai Rusiei

HTS rămâne interzisă ca organizaţie teroristă în Rusia, în pofida faptului că Statele Unite şi-au ridicat propria desemnare în iulie 2025.

Acest lucru nu l-a împiedicat pe Putin să discute cu Al-Sharaa, un fost militant Al-Qaeda, timp de două ore şi jumătate în octombrie, afirmând că Rusia a fost întotdeauna ghidată de „interesele poporului sirian”.

Expertul în Orientul Mijlociu Ruslan Suleymanov a spus că aceasta reflectă viteza cu care Rusia şi-a recalibrat strategia privind Siria.

„Moscova nu a insistat că Bashar al-Assad a fost un preşedinte ales legitim [după ce a fost înlăturat], chiar dacă Putin îl felicitase pentru victoria sa în mai 2021, după alegerile prezidenţiale”, a spus el.

Autorităţile ruse par să fi deschis canale cu militanţii loiali noii conduceri siriene — fie direct, fie prin Turcia — chiar înainte ca aceştia să preia controlul deplin asupra Siriei.

Un indiciu elocvent, a spus Suleymanov, este că luptătorii HTS nu s-au apropiat de bazele militare ruse din Khmeimim şi Tartus în timpul ofensivei lor fulgerătoare împotriva forţelor lui Assad, în preajma răsturnării acestuia.

Vizita lui Al-Sharaa la Moscova a fost determinată de interese reciproce, spun experţii.

Priorităţile noului guvern sirian erau legitimitatea şi accesul la sprijin economic rusesc, inclusiv combustibil, motorină şi asistenţă pentru refacerea sectorului energetic devastat al ţării.

În iulie, Moscova şi Damasc au convenit să revizuiască toate acordurile şi contractele anterioare, iar Rusia s-a angajat să ajute la reconstrucţia economiei siriene distruse de război. Rusia continuă, de asemenea, să tipărească moneda Siriei.

Din perspectiva Moscovei, acceptarea unei prezenţe reduse în Siria a meritat pentru a păstra accesul la bazele sale militare, care sunt cruciale pentru operaţiunile Rusiei în Africa, a spus Smagin.

Prezenţa militară

În 2017, Rusia şi Siria au semnat un acord pe 49 de ani care îi acorda Moscovei acces la facilităţile navale din Tartus şi la baza aeriană Khmeimim până în 2066.

Construit în anii 1970 de Uniunea Sovietică şi modernizat în anii 2010, portul Tartus a servit mult timp drept principal hub logistic al Rusiei în Marea Mediterană, permiţând navelor ruse să se realimenteze, să se aprovizioneze şi să fie reparate.

Khmeimim, deschisă în 2015, a devenit baza de lansare a atacurilor aeriene ruse împotriva adversarilor lui Assad şi împotriva Statului Islamic.

Dar la începutul anului 2025, guvernul de tranziţie al Siriei a declarat că va păstra bazele militare ruse doar dacă acestea vor servi interesele Damascului. Siria a revocat ulterior un acord din 2019 privind operarea secţiunii civile a portului Tartus.

O mare parte din discuţia cu uşile închise dintre Putin şi al-Sharaa s-a axat, potrivit relatărilor, pe viitorul acestor baze, liderul sirian promiţând să le menţină.

Chiar şi aşa, amprenta militară generală a Rusiei în Siria este acum „nominală”, a spus Suleymanov.

Assad la Moscova

Rusia fusese principalul aliat extern al lui Assad în timpul Războiului Civil Sirian, care a început în 2011 şi a ucis peste 300.000 de civili.

Organizaţiile pentru drepturile omului l-au acuzat pe Assad de represiune sistematică, tortură şi atacuri nediscriminatorii asupra civililor.

Rusia i-a acordat lui Assad şi familiei sale azil după înlăturarea regimului său, dar nu a dezvăluit detalii.

Al-Sharaa a insistat în repetate rânduri ca Moscova să-l extrădeze pe Assad, iar noul guvern sirian a emis un mandat de arestare pe numele lui în septembrie.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a refuzat să spună dacă Putin şi al-Sharaa au discutat despre soarta lui Assad în timpul întâlnirii lor din octombrie.

Indiferent de soarta sa viitoare, Assad nu are o viaţă prea grea în exilul său actual.

Familia Assad ar fi început să cumpere proprietăţi în Rusia în 2013 şi deţine acum cel puţin 18 apartamente de lux în Moscova. Se crede, de asemenea, că Assad a transferat cel puţin 250 de milioane USD în numerar din Siria în bănci ruse, potrivit Financial Times

Se pare că aproximativ 1.200 de foşti ofiţeri sirieni au fugit şi ei în Rusia după căderea lui Assad. Potrivit Reuters, fostul şef al serviciilor de informaţii militare ale lui Assad şi un văr al acestuia, ambii exilaţi la Moscova, au direcţionat milioane de dolari către potenţiali combatanţi din Siria, pe care speră să-i determine să se ridice împotriva noului guvern de la Damasc şi să-i ajute să-şi recapete influenţa pierdută.

Suleymanov a spus că Kremlinul a „ales pur şi simplu să-l uite pe Assad”, despre care se spune că duce o viaţă discretă şi îşi petrece ore întregi jucând jocuri video online.

„Assad nu acordă niciun interviu, nici măcar presei de stat ruse. Pur şi simplu a fost scos din prim-plan. Ceea ce s-a întâmplat cu Assad anul trecut reprezintă un eşec personal pentru Putin, care a investit eforturi şi resurse semnificative pentru a-l menţine pe Assad la putere”, a spus Suleymanov.

Rămânerea la putere

Deşi Rusia şi Siria afirmă că Moscova „va juca un rol major în dezvoltarea unei noi Sirii”, analiştii notează că acest lucru ajută, de asemenea, Damascul să menţină un anumit echilibru între alţi actori importanţi din regiune.

„Există Turcia, există Statele Unite şi Israel. Rusia, într-un fel, echilibrează aceste trei ţări, toate având o prezenţă militară în regiune. În acest sens, relaţiile mai strânse între Moscova şi noile autorităţi de la Damasc sunt reciproc avantajoase”, a spus Suleymanov.

Chiar şi aşa, poziţia Rusiei în regiune nu mai este cea de acum un deceniu, deoarece invazia Ucrainei i-a distras atenţia şi i-a expus greşelile geopolitice, a remarcat el.

„Putin, personal, nu mai poate veni în ajutorul aliaţilor săi sau să-i protejeze aşa cum o făcea acum 10 ani, când Kremlinul şi-a lansat operaţiunea militară în Siria”, a spus Suleymanov, adăugând că liderii de tranziţie ai Siriei recunosc în acelaşi timp importanţa continuă a Rusiei.

Moscova, a spus Smagin, „a reuşit totuşi să-şi adapteze abordarea şi astăzi rămâne un actor important şi legitim în regiune în ochii statelor regionale.”