„La Repubblica” consideră PSD drept urmaşul Partidului Comunist

Corupţia generalizată şi criza politică din ultimele luni, marcată de confruntarea între preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta, demonstrează că tranziţia spre democraţie întârzie să se finalizeze. Românii sunt trişti şi resemnaţi, dar există şi unii care pot jura că ţara va avea un viitor strălucit, relatează de la Bucureşti pentru cotidianul italian „La Repubblica”eseistul Adriano Sofri, preluat şi de “Presseurop”.

Sub titlul „Farsă şi tragedie la Bucureşti”, ziaristul italian face o radiografie perfectă a României actuale. “România este plină de bănci şi biserici, la fel ca Italia. Dar, în principal, este plină de farmacii şi case de amanet. Numeroase sunt farmaciile, la câteva sute de metri una de alta: nu este un semn bun. Durata medie de viaţă este cu opt ani mai scăzută decât cea din Italia. Lumea nu se vindecă, dar încearcă să amelioreze bolile cu medicamente. Reţetele sunt valabile trei luni: în luna prescrierii reţetei şi în cea a cumpărării medicamentelor oamenii strâng şi mai mult cureaua… Mulţi medici şi asistenţi medicali emigrează, iar în sistemul de sănătate corupţia este generalizată. Salariile sunt de râs, pensiile sunt derizorii”, consideră Sofri. „Pacienţii se prezintă la spital cu bani pentru toată lumea, pentru internare, asistente, portari, brancardier, medici, inclusiv anestezist; pacientul ţine banii strânşi în mână, chiar şi dezbrăcat pe masa de operaţie, până în momentul în care anestezia îşi face efectul.

Corupţia este universală, în şcoli, la poliţie, în comerţ, la autorităţile fiscale, la concursuri şi mai ales în politică, care a transformat privatizările, susţinute puternic de Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional fără monitorizarea atentă a procedurilor, în lichidări masive ale resurselor naţionale

Interesant, Sofri consideră că PSD este, de fapt, urmaşul Partidului Comunist. „Situaţia instituţională din România este un labirint pitoresc. Partidul Social-Democrat (nu vă lăsaţi amăgiţi de nume: este urmaşul Partidului Comunist), condus acum de Victor Ponta, în vârstă de 40 de ani, a obţinut majoritatea parlamentară graţie unei alianţe cu Partidul Naţional Liberal şi a folosit guvernarea pentru o serie de lovituri care au vizat structurile judiciare, precum şi pentru a-l transforma în acuzat şi a iniţia declinul preşedintelui Traian Băsescu, 61 de ani, susţinut de Partidul Democrat-Liberal, dar implicat şi el în structurile celebrei Securităţi, la fel ca toţi cei care deţineau funcţii de răspundere pe vremea regimului Ceauşescu. Propunerea de demitere a lui Băsescu a făcut obiectul unui referendum, pe 29 iulie, la fel ca şi în 2007, când preşedintele a avut o victorie detaşată: însă, de atunci, popularitatea sa a scăzut, pe fondul măsurilor dure de austeritate impuse de FMI şi UE, din cauza eşecului măsurilor anti-corupţie şi a unei atitudini considerate arogantă şi tendenţioasă, incapabilă să favorizeze dialogul între partide. Presiunile şi actele de intimidare asupra judecătorilor obişnuiţi, în contextul fraudelor electorale, şi asupra Curţii supreme au devenit din ce în ce mai intense, într-o ţară în care este greu să găseşti o persoană care să nu fie numită în funcţie direct de către un lider politic. Este foarte probabil că Ponta şi aliaţii lui vor face faţă cu bine “coabitării cu preşedintele până la alegerile parlamentare din toamnă, care ar urma sa le confirme succesul înregistrat deja la scrutinul local. Cei mai abili cred că problema este a găsi o cale onorabilă de ieşire, o modalitate de salvare pentru Băsescu, în sensul retragerii calme a acestuia din viaţa publică, fără a ajunge la închisoare: o problemă cu care italienii sunt, de altfel, foarte familiarizaţi

Sofri, care în anii 70 era lider al grupului de extremă stânga Lotta Continua, condamnat în 1990 la 22 de ani de detenţie pentru a fi comandat asasinarea unui comisar de poliţie în 1972, o crimă pe care a negat-o în permanenţă, are şi astăzi reşedinţa supravegheată. El consideră că România se află încă sub coordonarea foştilor colaboratori ai lui Ceauşescu. „În spatele lui Victor Ponta şi al aliaţilor lui este mereu Ion Iliescu, în vârstă de 82 de ani, un artizan fără scrupule şi omul din “eşalonul secund” al lui Nicolae Ceauşescu, care, dacă nu a fost organizatorul “revoluţiei” din 1989, aşa cum susţine din ce în ce mai multă lume, cu siguranţă a fost manipulatorul şi beneficiarul acesteia, o revoluţie viciată şi pe jumătate deturnată. Ulterior, Ion Iliescu a fost cel care a trimis mii de mineri pentru a-i snopi în bătaie pe studenţii adunaţi la Bucureşti în 1990 şi politicianul care a gestionat “tranziţia”în România. Săracii studenţi – şi, pe termen lung – săracii mineri. (…) Farsa şi tragedia se împletesc într-un mod natural. Victor Ponta, spre exemplu, depistat că a copiat o treime din teza de doctorat, a reacţionat prin estomparea autorităţii Comisiei responsabile de analizare a validităţii titlurilor academice şi susţinând că în 2003, anul redactării tezei de doctorat, folosirea notelor de subsol nu era în vigoare…

În spatele lui Victor Ponta şi al aliaţilor lui este mereu Ion Iliescu, în vârstă de 82 de ani, un artizan fără scrupule şi omul din “eşalonul secund” al lui Nicolae Ceauşescu, care, dacă nu a fost organizatorul “revoluţiei” din 1989, aşa cum susţine din ce în ce mai multă lume, cu siguranţă a fost manipulatorul şi beneficiarul acesteia

Şi, totuşi, şi pentru Sofri există speranţă. „Cu toate acestea, Sergiu Shlomo Stapler, 65 de ani, un om de afaceri de succes, mi-a atras atenţia să nu interpretez lucrurile greşit: România, afirmă el, peste 20 de ani va fi o Elveţie, are tineri inteligenţi şi pregătiţi, dispune de resurse pe care va învăţa să le exploateze, începând cu petrolul – care acum este afacerea companiilor din Austria şi Kazahstan, a ruşilor, francezilor şi americanilor, în timp ce românii pierd bani în faţa activităţilor coloniale

*

La Repubblica” a fost creat în 1976, cu ambiţia de a fi ziarul elitei intelectuale şi financiare a ţării, fiind orientat la stânga, cu simpatii afişate pentru Partidul Democrat. Reputat pentru semnăturile sale – Umberto Eco, Giorgio Bocca sau Bernardo Valli -, “La Repubblica” aparţine grupului industriaşului Carlo De Benedetti. În acest moment este considerat unul dintre cele două mari cotidiane naţionale, alături de „Corriere della Sera”.