Kovesi ar putea sesiza Comisia Europeană pentru activarea mecanismului de condiţionarea a fondurilor europene de statul de drept în România

Şefa Parchetului European, Laura Codruţa Kovesi, anunţă că analizează oportunitatea de a sesiza Comisia Europeană pentru activarea mecanismului de condiţionarea a fondurilor europene de statul de drept în România după ce directiva privind avertizorul de integritate a fost transpusă defectuos de Parlamentul român.

Anunţul lui Kovesi vine în condiţiile în care, miercuri, chiar în timpul vizitei vicepreşedintelui Comisiei Europene, Vera Jourova, la Bucureşti, parlamentarii au votat un proiect de lege care transpune o directivă europeană privind avertizorii de integritate. O serie de prevederi din acest act normativ sunt văzute de Opoziţie şi parte din societatea civilă ca fiind de natură să descurajeze denunţarea actelor de corupţie.

Redăm mai jos comunicatul EPPO.

Avertizorii de integritate sunt o sursă esenţială de informaţii pentru serviciile de investigaţie şi de urmărire penală. Prin urmare, transpunerea corectă şi punerea în aplicare efectivă a Directivei (UE)2019/1937 a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecţia persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (Directiva privind protecţia avertizorilor de integritate) prezintă o relevanţă operaţională directă pentru Parchetul European. Dacă nu reuşiţi să îi protejaţi pe avertizorii de integritate, limitaţi detectarea. Dacă nu detectaţi, nu puteţi investiga şi urmări penal.

Procurorul-şef european a luat act în mod corespunzător de faptul că, la 29 iunie 2022, Camera Deputaţilor din România a adoptat în sfârşit o lege care vizează transpunerea Directivei privind protecţia avertizorilor de integritate. Pe baza analizei preliminare a legii şi, în special, a modificărilor aduse proiectului de lege la 28 iunie 2022, chiar înainte de adoptarea acesteia de către plen, Procurorul-şef european evaluează dacă unele dintre aceste dispoziţii ar fi contrare Directivei privind protecţia avertizorilor de integritate şi ar reprezenta un pas înapoi în raport cu nivelul actual de protecţie, stabilit de legislaţia naţională încă din 2004.

Principalul motiv de îngrijorare este că aceste dispoziţii ar putea avea un efect de descurajare, descurajând potenţialii avertizori de integritate din România şi afectând negativ nivelul de detectare a fraudei din UE. De facto, acest lucru ar duce la o deteriorare a sistemului existent care asigură buna funcţionare a serviciilor de anchetă şi de urmărire penală în ceea ce priveşte investigarea şi urmărirea penală a fraudei, inclusiv a fraudei fiscale, a corupţiei sau a altor încălcări ale dreptului Uniunii legate de execuţia bugetului Uniunii sau de protecţia intereselor financiare ale Uniunii.

Este important de reamintit, în plus, că EPPO nu a primit încă numirea a 9 procurori europeni delegaţi din România şi că a existat o întârziere considerabilă în acordarea biroului EPPO din România a unui număr adecvat de ofiţeri de poliţie judiciară în sprijinul operaţiunilor sale. Procurorul-şef european analizează dacă această situaţie persistentă, combinată cu cele mai recente evoluţii, ar justifica un raport către Comisia Europeană în conformitate cu considerentul 16 din Regulamentul (UE) 2020/2092 din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiţionalitate pentru protecţia bugetului Uniunii.

Reamintim că fostul ministru USR al Justiţiei Stelian Ion a acuzat o serie de modificări toxice la legea avertizorului de integritate, după cum urmează:

Câteva exemple de modificări:

• există în legea actuală, care e din 2004, o prezumţie a bunei credinţe a avertizorului. Ea a fost eliminată din această lege, fără nici o motivare plauzibilă sau convingătoare;

• s-au eliminat raportările anonime, care erau permise în condiţiile în care şi statele optau pentru o asemenea variantă şi noi, în varianta iniţială a proiectului, am optat pentru o astfel de variantă. Era o prevedere solicitată şi de societatea civilă şi era o măsură de protecţie suplimentară, să se poată da posibilitatea raportărilor anonime;

• s-a stabilit ştergerea din baza de date a raportărilor după un termen de doi ani. După doi ani de zile, se şterg absolut toate datele, în condiţiile în care se pot declanşa procese care pot dura foarte mult şi nu se vor mai putea folosi aceste probe în instanţă.

• s-a impus practic o interdicţie de divulgare publică a faptelor de natură penală sau contravenţională sau a altor ilegalităţi pe o perioadă de trei luni de la raportarea internă. Adică, faci mai întâi raportarea internă şi, dacă acea raportare nu-ţi dă satisfacţie, abia după trei luni poţi face o divulgare publică, ceea ce nu este nici măcar pe legislaţia actuală acceptat.

• s-au micşorat substanţial amenzile pentru autorităţile/instituţiile abuzive, care pornesc represalii împotriva avertizorilor de integritate