Ioan Scurtu: ”SUA şi Marea Britanie nu şi-au ţinut angajamentul în privinţa Basarabiei”(video)

În cadrul dezbaterii prilejuite de lansarea cărţii ”Basarabia şi destinul ei secret. Mărturii şi documente istorice”, de Vasile Sturza, fost ambasador al Republicii Moldova la Moscova, la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, profesorul dr. Ioan Scurtu a reamintit că ”anexa secretă a Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 prevedea interesul deosebit al URSS faţă de Basarabia şi dezinteresul Germaniei. Pe baza acestui pact, URSS a anexat în 1940 Basarabia, dar şi nordul Bucovinei, fapt ce a trezit o anumită iritare la Berlin pentru că se încălca acest document”.

Istoricul s-a referit şi la poziţia SUA şi a Marii Britanii, arătând că ”la 16 decembrie 1941, ministrul de Externe britanic Anthony Eden a avut o discuţie cu Stalin la Moscova, iar acesta a declarat că URSS consideră necesară refacerea graniţelor sale aşa cum au fost în 1941 în ajunul atacării URSS. Asta include graniţa sovieto-finlandeză, republicile baltice, Basarabia şi Bucovina de Nord”.

Eden ar fi spus că problema graniţelor nu a fost încă discutată de guvernul britanic, dar că scopul vizitei sale era de a armoniza obiectivele politice ale ambelor state.

”În februarie 1942, guvernul britanic trimite lui Stalin un memorandum în care se precizează că solicitarea referitoare la statele baltice şi în mai mică măsură la teritoriile finlandez şi basarabean nu prea concordă cu principiile expuse în Carta Atlanticului, care prevedea libera opţiune, niciun fel de modificări teritoriale decât prin referendum, democraţie. Totuşi în memorandum se spune că nici noi, nici SUA, nu putem să facem URSS să plece de pe teritoriul ocupat de ea la sfârşitul Războiului. Războiul era în plină şi îndârjită desfăşurare, iar guvernul britanic de comun acord cu cel al SUA declarau asta”, a explicat Scurtu.

El a arătat că în documentele ulterioare semnate de oficialii sovietici, britanici şi americani apare cuvântul tratat ”ceea ce e un fals absolut pentru că guvernele de la Washington şi Londra ştiau prea bine că n-a fost niciun tratat, ci două note ultimative cu ameninţare de ocupare a acestui teritoriu prin forţă militară”.

”În tratatul de pace semnat la 10 februarie 1947 se foloseşte o expresie similară, dar nu identică. Se spune că graniţa între România şi URSS se stabileşte pe baza acordului sovieto-român din 1940. Deci odată era tratat şi odată era acord deoarece Carta Atlanticului nu accepta ideea ocupării prin forţă, ideea de dictat, aşa că trebuia să rămână impresia pentru istorici că a fost un tratat sau un acord. Astfel s-a realizat nu doar recunoaşterea Pactului Ribbentrop-Molotov, ci s-a reafirmat şi anexarea Bucovinei de Nord şi a Herţei, nu doar a Basarabiei. Democraţia funcţionează când este vorba despre marile puteri”, a concluzionat ironic Scurtu.