George Friedman, previziuni: Polonia va deveni un lider în Europa, Japonia va ajunge puterea asiatică decisivă

George Friedman
George Friedman (Ronaldo Schemidt / AFP / Getty Images)

Statele Unite au declarat recent că vor apăra Taiwanul în cazul în care China îl invadează. Mai interesant este că Japonia, o ţară care nu a mai întreprins acţiuni militare din 1945, a spus acelaşi lucru. Aceasta nu schimbă prea multe din punct de vedere militar - rachetele americane ar ataca în continuare cu sălbăticie asaltul amfibiu al Chinei înainte ca acesta să ajungă pe coastele Taiwanului, de aceea Beijingul vorbeşte mult despre invazie fără să invadeze de fapt. Dar acest lucru schimbă dramatic mediul politic, a declarat analistul geopolitic american George Friedman într-o analiză publicată de Geopolitical Futures.

Potrivit analistului, Washington şi Tokyo nu numai că se mândresc cu două dintre cele mai mari economii din lume, dar sunt şi clienţi importanţi ai Chinei, adăugând că avertismentul militar este implicit cuplat cu unul economic.

Acest lucru este agravat şi mai mult de o declarare a ceea ce Washingtonul numeşte Cadrul Economic Indo-Pacific, care va include Japonia, Australia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud, India, Singapore, Malaezia, Indonezia, Vietnam, Filipine, Tailanda şi Brunei.

“Nu este clar ce va face acest grup şi nici când o va face. Ceea ce este clar este că există o mulţime de ţări asiatice care sunt dispuse să participe la o grupare economică sponsorizată în esenţă de Statele Unite, cu Japonia ca prim membru”, a afirmat Friedman.

Aceasta nu este o chestiune minoră. China are probleme economice, iar preşedintele Xi Jinping are la rândul său probleme din această cauză. Miracolul economic chinezesc a depins de exporturi pentru a genera capital intern. Dar, din diverse motive, cererea pentru exporturile chineze este în scădere, ceea ce a conspirat cu alte probleme pentru a destabiliza sistemul financiar al Chinei, susţine Friedman.

India este nerăbdătoare să ia locul Chinei ca prim exportator mondial, iar Malaezia, Indonezia, Vietnamul, Filipine şi Tailanda ar dori, de asemenea, să aibă partea lor în acest domeniu. Aşadar, în cazul în care cadrul acordă oricăruia dintre acestea acces liber sau mai liber la pieţele americane şi japoneze, China va deveni mai puţin competitivă.

Şi totuşi, originea problemei Chinei a fost politică. Statele Unite au fost cel mai mare client al Chinei (şi încă mai sunt, dar nu la fel de mult), iar acest lucru a afectat o serie de grupuri sociale din Statele Unite. Fostul preşedinte american Donald Trump a impus tarife vamale pentru bunurile vândute în SUA, semnalând o modificare a poziţiei Washingtonului şi schimbând psihologia internă a Chinei pentru exporturi nelimitate, forţând-o să se descurce cu exporturi potenţial contractate. Pe termen lung, aceasta a fost o criză de încredere care a subminat sistemul financiar chinez, aşa cum era bazat pe imobiliare, care trebuie stabilizat cu durerea restructurării economice. Aceasta, la rândul său, creează o criză politică care duce fie la noi conducători, fie la mai multă represiune din partea celor vechi.

“Acum, există două arme îndreptate spre China. Una este cea militară, care include Dialogul cvadrilateral de securitate dintre Japonia, India, Australia şi Statele Unite. Cealaltă este economică, oferind o provocare serioasă strategiei de export a Chinei cu mult înainte ca aceasta să fie pregătită să treacă la consumul intern. Războaiele pot rezolva problemele economice, aşa cum a făcut Al Doilea Război Mondial pentru Statele Unite. Este puţin probabil ca, de fapt, coaliţia militară îndreptată împotriva Chinei să înceapă un război. La rândul său, Beijingul s-ar confrunta cu o coaliţie periculoasă dacă ar începe el însuşi unul. Cele două arme se susţin reciproc”, a adăugat Friedman.

Acest lucru se întâmplă în acelaşi timp cu războiul ruso-ucrainean. Rusia a ales să invadeze Ucraina presupunând că aceasta se va prăbuşi. Totuşi, Ucraina nu a făcut-o, în primul rând datorită infuziei masive de armament din partea Occidentului, precum şi a unei lovituri economice asupra Rusiei.

“Ameninţarea militară a Chinei se confruntă acum cu o ripostă militară din ce în ce mai puternică. China este, de asemenea, din ce în ce mai izolată. Cu câteva luni în urmă, aceasta a format un fel de alianţă cu Rusia. Niciodată nu a fost clar în ce fel această alianţă ar fi fost benefică pentru vreuna dintre naţiuni, dar acum nu vom şti niciodată, datorită invaziei, până acum nereuşite, a Rusiei în Ucraina. China nu-şi mai poate permite să ajute Rusia din punct de vedere politic sau economic, iar Rusia nu-şi poate permite să ajute China din punct de vedere militar”, este de părere analistul.

Rezultatul este ca SUA au reapărut ca hegemon global, deşi nu au dispărut niciodată. Creşterea Rusiei şi a Chinei a obligat SUA să ajungă la poziţia pe care o atinsese între 1945 şi 1991, dar aceeaşi creştere a făcut ca Moscova şi Beijingul să devină vulnerabile. Statele Unite sunt acum angajate cu Rusia şi China şi, dacă mai contează, în Europa.

“Acesta este un lucru pe care l-am prevăzut în 2009. Am spus că Rusia va ataca Ucraina, chiar dacă m-am înşelat cu privire la momentul invaziei şi la cât de bine se va descurca Rusia. Am prezis, de asemenea, că războiul va duce la o criză internă şi că, între timp, o criză economică în China va crea o criză politică, lăsând SUA ca putere dominantă de facto în lume.

Acum, că o mare parte din ceea ce am scris s-a întâmplat, vreau să încep să mă concentrez pe următorul set de previziuni pe termen de 10-20 de ani: apariţia Poloniei ca o putere de vârf în Europa, reapariţia Japoniei ca putere asiatică dominantă şi ascensiunea Turciei. Acest război face din Polonia o putere militară semnificativă şi un factor de decizie în Europa. Japonia a recunoscut acum că este atât o putere militară, cât şi economică, iar pe măsură ce China slăbeşte, va fi puterea asiatică decisivă. Predicţia mea privind Turcia pare proastă, dar mi-o menţin”, mai precizează Friedman.