Fenomenul Georgescu şi războiul hibrid. Fostul purtător de cuvânt al BOR critică inacţiunea bisericii şi a instituţiilor statului
Fostul purtător de cuvânt al BOR Vasile Bănescu remarcă, într-o amplă postare pe Facebook, că mentalul colectiv este efectiv otrăvit de propaganda rusofilă şi antieuropeană şi că, pe fundalul tăcerii Bisericii şi a câtorva instituţii importante, România "îşi va pierde curând centrul de greutate moral, echilibrul economico-social periclitat de corupţie şi de blocarea reformelor anticolaps, dar şi reperele de speranţă şi încredere, psihologic absolut necesare vieţii comunitare."
În prezent membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului, Bănescu mai subliniază faptul că "haznalele media" care "emană cele mai elucubrante conspiraţionisme şi otrăvitoare efluvii antieuropene/proruseşti, adică radical antiromâneşti" au devenit centre active de "atentat la siguranţa naţională".
Nevoia de adevăr rostit răspicat în spaţiul românesc de la cel mai înalt nivel este imensă, mai transmite Bănescu, fostul purtător de cuvânt al BOR cerând "un pact social şi interinstituţional pe temeiul adevărului despre ce anume concret compune şi alimentează răul care sabotează de 36 de ani România."
Redăm postarea lui Vasile Bănescu:
Biserica, alături de alte câteva instituţii importante care pot oferi în sfera publică mesaje credibile, articulate şi clarificatoare despre ce anume face acum rău sau bine societăţii româneşti, deci fiecăruia dintre noi (în plan religios, moral şi, în sens larg, politic), ar putea circumscrie şi izola treptat confuzia societală — mentală şi morală — malignă, crescută din propaganda rusofilă, antieuropeană, declanşată în timpul pandemiei şi după începerea războiului contra Ucrainei, propagandă ticluită de minţi perverse, mercenare, securistocentrice, care au inoculat-o prin intermediul unor pestilenţiale site-uri şi canale online, colcăind de calomnii la adresa elitelor României şi Europei, haznale media din care au emanat şi încă emană cele mai elucubrante conspiraţionisme şi otrăvitoare efluvii antieuropene/proruseşti, adică radical antiromâneşti.
Aceste surse de poluare şi derutare mentală şi socială au fost şi au rămas (cu voia cui?) centre active de „atentat la siguranţa naţională" (inclusiv medicală, educaţională, informaţională).
Totul sub stindardul „suveranismului" cripto-securist, antioccidental, iubitor de strămoşi geto-daci, glie străbună, limbă bătrână şi herghelii întregi de cai verzi pe pereţi, totul sub semnul mincinos al „credinţei creştine" şi al „preţuirii Bisericii", „credinţă" mimată, caricaturizată, etnofiletist şi ortodoxist falsificată, în pofida Ortodoxiei calme, curate, dar prea puţin apărate, totul derulat în ultimii ani cu concursul credulităţii populare strâmb păstorite, al inculturii de masă şi al complicităţii larg instituţionale.
Nevoia de adevăr rostit răspicat în spaţiul românesc de la cel mai înalt nivel este imensă, având forţa unicei soluţii eliberatoare pentru un popor asaltat şi grav lezat în ultimele trei decenii de cohorte nesfârşite de minciuni electorale, trădări, abdicări morale, sfidări perpetue, rânjete mafiot-politice dezgustătoare, disfuncţii şi blocaje instituţionale infernale, nedreptăţi judiciare revoltătoare, înalte căderi clericale, cumplite dezamăgiri, zgomot politicianist şi furie.
Un popor care merită să i se spună curajos adevărul în faţă.
În absenţa rostirii urgente a adevărului despre cauzele reale, sistemice, ale răului multiplu care a crescut ca o iederă pe trunchiul societăţii româneşti, fără denunţarea lor publică şi despărţirea curajoasă de un trecut otrăvit care, din chiar vârful piramidei şi din culisele ei, nu e lăsat să moară, în absenţa încheierii, de către cei îndreptăţiţi prin funcţie, a unui pact social şi interinstituţional pe temeiul adevărului despre ce anume concret compune şi alimentează răul care sabotează de 36 de ani România, aceasta îşi va pierde curând centrul de greutate moral, echilibrul economico-social periclitat de corupţie şi de blocarea reformelor anticolaps, dar şi reperele de speranţă şi încredere, psihologic absolut necesare vieţii comunitare, repere pe care le asigura cândva instituţia religioasă scufundată treptat, prin lipsă de reacţie şi noncomunicare, în nedreaptă, dar certă irelevanţă.
Doar adevărul eliberează, nu inocentizarea tenebroşilor păpuşari ai statului şi a demnitarilor plagiatori, nu naţionalismul (ne)sănătos, nu „suveranismul" autarhist şi insurgent, nu populismul zgomotos şi la toate repetent.
