Drogurile uşoare, o 'specialitate' olandeză criticată constant de partenerii din UE (presă)

În centrul capitalei Olandei, lângă şcoala privată Amsterdamsche School există cafenele în care consumul de marihuana este legal. Sunt în număr de 13 şi prezintă o problemă: se află la mai puţin de 250 de metri de şcoală, adică prea aproape de elevi cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani, care fac parte din populaţia apărată de guvern de efectele unui drog nociv pentru creier. Aflate în faţa situaţiei de a închide în timpul orelor - practic, până la şase seara - cele 13 cafenele au venit cu o propunere menită să schimbe situaţia: vor să cumpere şcoala, pentru ca aceasta să se mute în alt cartier şi să lase locul liber.

El Pais publică reportaje din fiecare din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, cu o populaţie de 500 de milioane de cetăţeni, chemaţi să aleagă, între 22-25 mai, 751 de eurodeputaţi care vor face parte din Parlamentul European pentru următorii cinci ani.

În Amsterdam există 220 de cafenele care ar avea aceeaşi soartă precum cele din grupul menţionat: dacă nu se transformă în baruri tradiţionale, ar urma sa dispară din vara acestui an şi până în ianuarie 2016. Oricum, situaţia lor este una privilegiată, întrucât clienţii lor sunt atât localnicii, cât şi străinii, aşa cum a dorit primarul social-democrat Eberhard van der Laan. Primesc aproape un milion de turişti pe an, iar edilul a decis să-i scutească de restricţii la intrare ca să nu cadă pradă traficanţilor de pe străzi. Întrucât Ministerul Justiţiei a restricţionat accesul în restul ţării - în alte 430 de astfel de cafenele intră doar olandezi sau rezidenţii legali - cafenelele din capitală care încalcă regula distanţei de 250 de metri se vor vedea nevoite să-şi închidă porţile.

'O nebunie', susţine Ferry de Groot, membru al Asociaţiei pentru vânzarea canabisului. El susţine că dacă guvernul vrea să lichideze turismul drogurilor, 'închiderea localurilor sau restrângerea clientelei nu va face decât să favorizeze vânzarea ilegală, de vreme ce consumul este reglementat din 1976'. În sud, oraşul Maastricht, de la graniţele cu Belgia şi Germania, este exemplul clasic al dilemei generate de toleranţa faţă de drogurile uşoare. Este o specialitate olandeză, care a adus critici constante de la partenerii comunitari. După aproape patru decenii, toleranţa este interpretată în numele alegerii clientelei pentru a evita tulburările asociate cu un drog care încă este interzis în majoritatea ţărilor de origine ale turiştilor.

În urmă cu doi ani, un raport oficial indica 'tulburări psihotice date de canabisul puternic la adolescenţi, pentru că drogul intervine în dezvoltarea lor cerebrală', după cum explică responsabila Margriet van Laar. La acest studiu s-a alăturat şi constatarea că este mult mai puternic canabisul cultivat în ţară, decât cel importat: are o concentraţie de tetrahidrocanabiol (THC) cuprinsă între 15% şi 18%, astfel că justiţia olandeză l-a decretat în 2012 un drog puternic, cu toleranţă zero.

În acest context, nu pare să fi dat rezultate apelul lansat de Michael Veling, patronul uneia dintre cafenelele din apropierea şcolii particulare menţionate, de asemenea preşedinte ale Asociaţiei comercianţilor cu amănuntul, care susţine că este nevoie de o 'diplomaţie tăcută'. 'Situaţia este blocată, şi nu credem că se va soluţiona prea curând. În orice caz, este o iniţiativă a unora dintre asociaţii noştri. Esenţial este ca justiţia să înţeleagă că adolescenţii nu intră în cafenelele din apropierea şcolii. Ar fi absurd. Închiderea ar favoriza vânzările clandestine către restul societăţii, inclusiv către tineri', susţine şi Ferry de Groot.

În realitate, legea olandeză a opiului pedepseşte prin lege consumul ce depăşeşte cinci grame, precum şi traficul sau cultivarea drogurilor. Când trimitea consumatorii la cafenele, legiuitorul anului 70 se gândea să ajungă la mult dorita separare dintre drogurile slabe şi cele puternice. Însă norma are şi un călcâi al lui Ahile, recunoscut ca atare de executiv: proprietarii barurilor nu pot depozita decât 500 de grame. Cum cultivarea este interzisă, ei o ar trebui să o ia pe căile legale pentru cumpărarea acestuia. Realitatea indică altceva, însă poliţia se face că nu vede, cu excepţia cazurilor în care aceste cafenele au mai multă marfă decât este permis legal. Astfel, primează pacea socială, ideea de a avea un fumător controlat, mai degrabă decât originea materiei prime. În Olanda, este un lucru care funcţionează. În schimb, în restul UE, o astfel de abordare este văzută aproape ca o aberaţie.

La toate aceste aspecte se alătură şi neaşteptata putere a marihuanei olandeze, care a favorizat un circuit infracţional lucrativ, la export: 40.000 de plantaţii clandestine locale generează beneficii de aproape 2 miliarde de euro. Aici însă nici măcar guvernanţii nu mai sunt toleranţi. Ceea ce este grav este că, dincolo de legalizarea completă, respinsă de executiv, nu există reţete pentru soluţionarea acestei noi probleme.