De ce dispare presa independentă în R.Moldova (video)

”Oligarhul Vlad Plahotniuc controlează 4 din 5 televiziuni cu acoperire naţională şi are monopolul pe piaţă. Tot trustul lui controlează cea mai mare parte din fluxul de publicitate. În schimb, presa independentă se descurcă foarte greu pentru că publicitatea nu vine, iar cei care vor să-i dea publicitate, ulterior, se confruntă cu probleme. Primesc telefoane şi se fac presiuni de sus să nu li se dea publicitate. Sunt oameni de afaceri care ajută unele instituţii media, dar le cer să nu spună cine le dă banii. Finanţarea presei este controlată”, a susţinut Cornelia Cozonac, într-un interviu acordat Epoch Times la Chişinău.

Pe de altă parte, ea a arătat că în urma numeroaselor investigaţii făcute de Centrul pe care-l conduce, în care sunt dezvăluite fapte de corupţie ale politicienilor, instituţiile statului se autosesizează formal pentru a da senzaţia că-şi fac treaba, dar majoritatea dosarelor nu sunt finalizate.

Epoch Times: Cât de controlată este presa din R.Moldova şi cine o controlează?

Aparent avem libertate. Eu aş putea spune că pot scrie orice, deci există libertate de a scrie, dar ea depinde de libertatea fiecărui individ, de cât de liber se consideră sau cât de bun profesionist este. Unii preferă să lucreze în structuri media unde li se indică ce să facă, cum să facă, iar din păcate acest sector se extinde la o mare parte a presei care este controlată de oligarhi, de partide. La noi fiecare oligarh care încearcă să susţină partide politice sau să ajungă la putere îşi trage numaidecât vreo 2-3 instituţii de presă. Mai ales televiziuni, pentru că sunt mai influente.

De exemplu, oligarhul Vlad Plahotniuc controlează 4 din 5 televiziuni cu acoperire naţională şi are monopolul pe piaţă. Tot trustul lui controlează cea mai mare parte din fluxul de publicitate. În schimb, presa independentă se descurcă foarte greu pentru că publicitatea nu vine, iar cei care vor să-i dea publicitate ulterior se confruntă cu probleme. Primesc telefoane şi se fac presiuni de sus să nu li se dea publicitate. Sunt oameni de afaceri care ajută unele instituţii media, dar le cer să nu spună cine le dă banii. Finanţarea presei este controlată.

Ziarele trăiesc de regulă din publicitate, din abonamente şi vânzări, dar acestea nu acoperă nici pe departe costurile reale. Unele care fac investigaţii, precum Ziarul de Gardă, aplică pe proiecte la diferite instituţii internaţionale, pe anumite campanii sau cicluri de investigaţii jurnalistice, şi aşa îşi acoperă o parte din cheltuieli.

Dacă încerci doar să concurezi pe piaţa media, nu ai suficiente resurse. Piaţa este mică, iar trusturile din afară nu investesc în R.Moldova. Pe de altă parte, nu există o legislaţie care să reglementeze foarte bine piaţa publicităţii la noi. Nu există nici structuri care să monitorizeze publicitatea ascunsă din presă.

Cât de precar este statutul jurnaliştilor în acest context? Cu ce presiuni se confruntă ei în activitatea lor?

Nu este greu să cumperi jurnalişti la noi, dacă şi deputaţii se cumpără. Jurnaliştilor le este suficient să li se garanteze un salariu cât de cât decent şi ei acceptă pentru că nu au multe oportunităţi. Ca să faci jurnalism independent, trebuie să lucrezi pe cont propriu şi să-ţi găseşti mereu noi finanţări. Cam asta face Centrul nostru – căutăm finanţări din proiecte internaţionale pentru Cluburi de presă şi dezbateri. Nu este uşor să găseşti finanţare şi să te menţii independent. Mulţi jurnalişti care au familie şi copii acceptă să lucreze în locuri unde sunt mai bine plătiţi, dar controlaţi.

Presa independentă este marginalizată, iar în cea controlată şi oligarhizată sunt pompaţi foarte mulţi bani. Pro TV nu poate concura cu Prime sau Publika şi nici nu e o concurenţă reală.

Cum apreciaţi noul Cod al audiovizualului, menit teoretic să împiedice monopolul?

Este un proiect bun, dar problema este ce se va adopta în final. La noi proiecte bune ajung să fie adoptate nu în varianta iniţială, cu multe prevederi schimbate peste noapte. Cei care dau legea au un anumit interes – ei sunt cei care deţin monopolul şi controlează fluxurile de bani şi nu vor să le piardă. Vor face tot posibilul ca să mimeze reformele pentru că aşa cer structurile europene în acordul de asociere R.Moldova-UE.

Pe de-o parte este problemă cu aplicarea, pe de altă parte sunt puţini profesionişti, suficient de pregătiţi, pentru a le aplica.

Care este reacţia autorităţilor la investigaţiile pe care le realizează Centrul pe care-l conduceţi? Se autosesizează acestea privind cazurile de corupţie semnalate?

Până în 2009, cât au fost comuniştii la putere, nu era nicio reacţie, doar că persoanele despre care scriam că sunt implicate în acte grave de corupţie erau promovate. Era efectul invers.

Nu este greu să cumperi jurnalişti la noi, dacă şi deputaţii se cumpără. Jurnaliştilor le este suficient să li se garanteze un salariu cât de cât decent şi ei acceptă pentru că nu au multe oportunităţi. Ca să faci jurnalism independent, trebuie să lucrezi pe cont propriu şi să-ţi găseşti mereu noi finanţări.

După 2009, a venit guvernarea democratică. Noi am sperat că va fi o deschidere mare către presă şi transparenţă în structurile de stat. Puţină a fost în 2009-2010, dar apoi lucrurile au revenit la starea veche, iar unele instituţii mai mult s-au închis.

Reacţiile la investigaţiile noastre sunt mai multe decât ne aşteptam în ultima vreme. Se pornesc chiar dosare, dar nu se întâmplă nimic după. Se pornesc formal şi foarte repede ajung să fie clasate. Pot să vă dau un exemplu, când am început să scriem despre averile fabuloase ale judecătorilor. Era un judecător cu o casă impresionantă, dar în declaraţia lui de avere nu era nimic, ci trăia într-un apartament mic cu părinţii. Casa foarte mare era trecută pe numele soţiei lui. Investigaţia a avut impact – s-a discutat foarte mult. A reacţionat şi Ministrul Justiţiei, care a cerut să se cerceteze cazul.

Ne-au chemat pe noi la CNA (Centrul Naţional Anti-corupţie) şi s-au justificat faţă de noi că ei nu pot investiga cazul pentru că el este divorţat. Judecătorul nu s-a speriat şi a doua zi stătea în ogradă cu soţia, sfidător. Interesant este că soacra i-a dăruit toată averea fostei soţii. La noi de regulă mătuşile se găsesc foarte repede şi peste hotare.

Un alt judecător cu o avere mai impresionantă, cu o casă cu patru etaje, a spus că a declarat totul. Când analizezi, soţia lui este directoare de şcoală, iar el toată viaţa a fost judecător cu un salariu de 7.000 de lei.

O altă investigaţie a noastră este despre purtătorul de cuvânt al Primăriei Chişinău care, la fel, are o casă foarte mare, deşi are un salariu de 2000 lei, adică 100 de euro. Mai mult, statul i-a plătit ani la rând dobânda la credit. Deci, ei au tupeul şi obrăznicia să ia bani de la stat. Terenurile ajung de la Primărie în mâini private neoficial prin anumite scheme aparent legale şi sunt vândute foarte scump, cu sute de mii de euro.

După schemele cu terenurile au fost 7 dosare pornite de CNA, iar după un timp nu s-a mai întâmplat nimic. Ei nici nu prea vor să recunoască că le-au pornit în baza investigaţiilor noastre.

Într-un alt caz cu scheme de corupţie la Ministerul Culturii, ni s-a spus că s-a pornit dosar. Ulterior, am întrebat la CNA ce se întâmplă cu dosarul respectiv şi ne-au spus că acesta nu a avansat pentru că părţile nu colaborează. În ultima vreme, este la modă ca instituţiile să reacţioneze pentru că noi scriem că Ministerul s-a autosesizat, iar ei îşi bifează că-şi fac treaba, deşi nu şi-o fac.

Posturile de propagandă ruseşti continuă să emită pe teritoriul R. Moldova. Cât de influente sunt şi cine are interesul să nu se interzică aceste posturi? Ucraina a interzis aceste televiziuni ruseşti...

În R.Moldova, deocamdată, nu există o legislaţie bună privind securitatea informaţională. Oligarhul Plahotniuc controlează 4 din 5 licenţe pentru posturi cu acoperire naţională. Trei sunt canale ruseşti, pe care le redifuzează. Foarte multă lume le urmăreşte din obişnuinţă şi sunt accesibile pentru că toată lumea cunoaşte limba rusă.

Propaganda rusă se face nu doar prin televiziuni, ci şi prin alte medii de informare. Sunt foarte multe portaluri şi organizaţii pro-ruse care sunt finanţate dubios. În ultimii ani vine un flux financiar foarte mare din Rusia. Această tolerare a televiziunilor ruseşti de către autorităţile de la Chişinău se explică prin faptul că ele atrag publicitatea cea mai scumpă. Este vorba despre interesul financiar, este un business foarte bine pus la punct.

Pe de altă parte, Rusia are interesul să rămână influentă în R.Moldova. Dacă în Ucraina a mers pe ocuparea de teritorii şi influenţă cu tancurile, la noi îşi împing oamenii lor în structurile de stat. Primarul Orheiului şi cel de Bălţi nu întâmplător au ajuns în aceste funcţii.

Urmăriţi mai sus varianta integrală video a interviului cu Cornelia Cozonac.