Cum distingi problemele grave ale unui adolescent de un comportament capricios

Mary Rose O'Leary a crescut trei copii până la vârsta adultă şi predă elevilor de gimnaziu artă şi muzică.

În ciuda experienţei sale extinse, personală şi profesională, cu adolescenţii, profesoara din Eagle Rock, California, recunoaşte că este adesea nedumerită de comportamentul lor.

"Chiar dacă ai copii normali, te întrebi constant: «Este normal?»", spune O'Leary, în vârstă de 61 de ani.

Adolescenţii pot fi volatili şi capricioşi. Îţi pot pune la încercare răbdarea, îţi pot forţa butoanele şi te pot face să te îndoieşti de sănătatea ta mintală, dar şi de a lor.

Provocările legate de sănătatea mintală sunt o problemă serioasă - şi în creştere - pentru adolescenţi: sinuciderile în rândul adolescenţilor şi al adulţilor tineri aproape că s-au triplat faţă de anii 1940. Rata tinerilor cu vârste cuprinse între 12 şi 17 ani care s-au confruntat cu depresie clinică a crescut cu 37% într-un deceniu, potrivit unui studiu recent, iar schizofrenia şi alte tulburări psihotice se manifestă adesea în adolescenţă.

De fapt jumătate din toate afecţiunile de sănătate mintală apar până la vârsta de 14 ani, iar trei sferturi până la 24 de ani, spune Dr. Steven Adelsheim, director al Centrului Stanford pentru Sănătatea Mintală şi Bunăstarea Tinerilor de la Stanford, care face parte din Departamentul de Psihiatrie al universităţii.

Părinţilor le este adesea dificil să distingă semnele de avertizare ale unei boli mintale de comportamentul excentric, tipic adolescenţilor.

Când fiul lui O'Leary, Isaac, acum în vârstă de 23 de ani, era adolescent, a avut două întâlniri cu poliţia - o dată pentru că a găzduit o petrecere zgomotoasă în timp ce mama sa era plecată şi din nou, când el şi un prieten s-au urcat pe un acoperiş şi s-au provocat reciproc să tragă cu pistoale cu bile.

O'Leary a ignorat aceste incidente, considerându-le glume de adolescenţi, dar a început să se îngrijoreze atunci când se afla în plină procedură de divorţ cu soţul ei de atunci, şi a observat că Isaac a început să aibă un comportament neobişnuit. Se plângea de dureri de stomac şi absenta de la şcoală.

Atunci a decis că era timpul ca familia să meargă la un terapeut. "Mă întrebam care este normalitatea pentru copiii mei", explică ea.

O'Leary are dreptate. Experţii în sănătate mintală spun că primul pas în recunoaşterea unei posibile boli mintale la copiii dumneavoastră este să le cunoaşteţi obiceiurile şi tiparele - să observaţi când se abat de la ele - şi să creaţi un mediu în care să se simtă confortabil să vorbească cu dumneavoastră.

În loc să îi cereţi adolescentului dvs. să vorbească, împărtăşiţi o activitate care îi va oferi copilului dvs. şansa de a se deschide: gătiţi cina împreună, plimbaţi câinele împreună, faceţi o plimbare cu maşina, spune Tara Niendam, profesor asociat de psihiatrie la Universitatea din California-Davis.

"Vrei doar să ştii cum se descurcă din punct de vedere personal. Cum merg lucrurile la şcoală? Cum sunt prietenii lor? Cum le este somnul?", explică ea.

Ca parte a cunoaşterii adolescentului, monitorizaţi şi limitaţi activitatea copilului dumneavoastră pe reţelele de socializare, spune Dr. Amy Barnhorst, vicepreşedinte pentru Sănătate Mintală Comunitară în cadrul Departamentului de Psihiatrie al UC-Davis.

"Platformele de socializare ne oferă o deschidere importantă către ceea ce se întâmplă în viaţa adolescenţilor", spune ea.

Odată ce cunoaşteţi nivelul de bază al copilului dumneavoastră, veţi fi mai atent la semnele de boală mintală: schimbări persistente în viaţa de zi cu zi a copilului dumneavoastră care durează mai mult de o săptămână sau două.

Fiţi conştienţi de întreruperi în ceea ce priveşte somnul, pofta de mâncare, notele, greutatea, prieteniile - chiar şi igiena.

Poate că fiul dumneavoastră petrece şi mai mult timp singur în camera lui. Poate că fiica dumneavoastră, care este pretenţioasă cu privire la aspectul ei, nu se mai machiază şi nu mai face duş.

"Este vorba despre acele momente când vezi copiii căzând în afara firescului, în fiecare sferă a vieţii lor", spune Barnhorst. "Au probleme la învăţătură, probleme cu familia, probleme cu prietenii, probleme cu activităţile lor."

În esenţă, luaţi în seamă atunci când "există o mulţime de schimbări şi haos" în viaţa lor, adaugă ea.

Nu uitaţi că sunteţi în căutarea unor schimbări în multe aspecte ale vieţii copilului dumneavoastră care să dureze câteva săptămâni, şi că nu este vorba despre tristeţea tipică - dar temporară - care vine odată cu o despărţire sau reproşurile nefericite pe care le primiţi atunci când îi cereţi copilului dvs. să-şi cureţe camera.

Dacă copilul dumneavoastră are în continuare aceiaşi prieteni şi participă la aceleaşi activităţi, comportamentul neplăcut "nu este neapărat ceva de care să vă faceţi griji", spune Barnhorst. "Ar putea fi doar adolescenţi care trec prin dureri de creştere."

Dar unele schimbări comportamentale ar putea indica o problemă mai profundă. De exemplu, adolescenţii cu depresie pot fi mai iritabili decât de obicei, spune Adelsheim. Ei ar putea să se răstească la prieteni sau chiar la câinele familiei, spune el.

"Tinerii vor vorbi despre faptul că "«le sare ţandăra» mult mai repede decât în mod normal", spune Adelsheim. "Lucrurile care în mod normal nu i-ar deranja îi deranjează".

Atunci când vă îngrijoraţi că purtarea copilului dvs. ar putea indica ceva mai grav, oferiţi-i iubire şi sprijin şi căutaţi ajutor, spun experţii.

Şi evitaţi fraze precum "Ce este în neregulă cu tine?" şi "Revino-ţi" atunci când vorbiţi cu copiii dumneavoastră, sfătuieşte Niendam.

Dacă copilul dumneavoastră ameninţă că se sinucide sau credeţi că este în pericol iminent, duceţi-l la camera de urgenţă.

Dacă nu există un pericol imediat, începeţi cu pediatrul sau medicul primar al copilului dumneavoastră. În unele cazuri, pediatrul va putea aborda direct problema - sau vă poate trimite la un specialist în sănătate mintală.

"Una dintre cele mai grave probleme pe care le avem în această ţară în ceea ce priveşte sănătatea mintală este lipsa accesului la îngrijire", spune Dr. Victor Schwartz, medic-şef al Fundaţiei Jed, o organizaţie cu sediul în New York care se ocupă de prevenirea sinuciderilor în rândul adolescenţilor şi al tinerilor adulţi. "Nu am pregătit suficienţi profesionişti. Aceştia nu sunt distribuiţi suficient de bine în întreaga ţară".

În timp ce căutaţi ajutor medical, nu uitaţi să contactaţi şcoala copilului dumneavoastră, care ar putea face adaptări, cum ar fi să îi ofere copilului dumneavoastră timp suplimentar pentru teste, spune Niendam.

"Dacă aveţi probleme, puteţi să vă întâlniţi cu alţi părinţi şi să le cereţi sfatul", spune ea.

Emily Bazar, redactor senior şi editorialist la California Healthline, scrie rubrica "Ask Emily", care abordează preocupările cititorilor cu privire la Affordable Care Act şi alte subiecte legate de îngrijirea sănătăţii. Acest articol a fost realizat de Kaiser Health News, care publică California Healthline, un serviciu al California Health Care Foundation.