Cum anume s-ar putea prăbuşi regimul Putin? [The Moscow Times]

Toată lumea, cu excepţia poate a lui Putin, înţelege că regimul său se apropie de sfârşit. Cel puţin, discuţiile despre viitorul ţării sunt purtate în Rusia ca şi cum nici Putin şi nici sistemul său nu ar mai exista. Întrebarea este: cum anume se va prăbuşi regimul?, scrie The Moscow Times.

Pentru o lungă perioadă de timp, speranţa a fost că alegerile vor duce la căderea guvernului, chiar dacă Rusia nu a mai avut alegeri reale de cel puţin 15 ani. Dar unii încă mai sperau că măcar un număr mic de deputaţi independenţi ar putea schimba atmosfera din ţară, în timp ce alţii credeau că alegerile ar putea răsturna regimul. Nimic din toate acestea nu este posibil în prezent.

Kremlinul a făcut situaţia imposibilă pentru aproape toţi politicienii din opoziţie, întemniţându-i sau interzicându-le să candideze pe motive absurde. Referendumul pentru modificarea Constituţiei şi prelungirea la nesfârşit a domniei lui Putin a arătat chiar şi celor mai optimişti observatori că regimului nu-i pasă de ceea ce crede cineva şi că, dacă excelează la ceva, este falsificarea rezultatelor alegerilor. Alegerile organizate sub regimul lui Putin nu pot fi decât o farsă.

A existat, de asemenea, o speranţă (şi o teamă în acelaşi timp) că regimul va ceda în faţa unei revoluţii, că poate poporul îşi va pierde răbdarea şi va răsturna guvernul, iar forţele de securitate nu vor îndrăzni să se confrunte cu sute de mii de protestatari. Cu toate acestea, evenimentele din ultimele nouă luni au făcut ca discuţia despre o revoluţie să sune ca o fantezie.

Acum, Putin este "în război" cu Statele Unite şi NATO, două entităţi pe care majoritatea ruşilor le văd ca inamici. Adversarii lui Putin nu sunt văzuţi ca fiind de partea poporului, ci mai degrabă de partea Statelor Unite şi, prin urmare, nu pot conta pe sprijinul populaţiei. Împreună cu disponibilitatea regimului de a folosi forţa, acest lucru face imposibilă o revoluţie în viitorul apropiat.

În acelaşi timp, regimul nu are nicio şansă de supravieţuire în forma sa actuală. Lipsa unei căi spre victorie nu doar în Ucraina, ci în general, absenţa unei viziuni pentru viitor, epuizarea resurselor morale şi politice, incapacitatea de a exista în condiţii de izolare şi emigrarea unor segmente mari de populaţie, toate acestea fac schimbările inevitabile. Ofensiva armatei ucrainene şi sancţiunile occidentale nu vor permite sistemului să-şi amâne la infinit sfârşitul.

Există, bineînţeles, posibilitatea unui război nuclear, dar lăsând deoparte scenariul apocalipsei, există doar două scenarii oarecum realiste pentru sfârşitul regimului Putin: unul este îngrozitor, iar celălalt are prea puţin de-a face cu democraţia, dar cel puţin oferă Rusiei o şansă la un viitor.

Primul scenariu este prăbuşirea rapidă a guvernului rus. În esenţă, guvernul este deja în declin: pierde în mod clar controlul, ordinele nu sunt urmate sau - ca în cazul mobilizării - sunt urmate într-o manieră atât de neortodoxă încât consecinţele negative depăşesc cu mult rezultatele pozitive pentru regim.

Cu toate acestea, contraofensiva Ucrainei şi problemele socio-economice în creştere ar putea crea un efect de bulgăre de zăpadă şi toată stabilitatea ar putea fi pierdută. Acest lucru s-a întâmplat deja o dată: în ultimele zile ale Uniunii Sovietice, când Mihail Gorbaciov emitea decrete după decrete, pe care nimeni nu intenţiona să le urmeze şi pe care nu avea cum să le pună în aplicare.

Atunci existau instituţii care au intervenit şi au prevenit instaurarea haosului: organizaţiile de partid din mai multe republici şi, în alte regiuni ruseşti, echipa lui Boris Elţîn şi noile instituţii de putere din republicile baltice. Rusia contemporană nu are astfel de instituţii.

Acest lucru înseamnă că o prăbuşire rapidă a regimului ar duce inevitabil la o luptă liberă: formaţiuni militare ale diverşilor lideri s-ar ciocni; servitorii lui Putin - liderul cecen Ramzan Kadîrov şi fondatorul Grupului Wagner, Evgheni Prigojin - ar intra în luptă împreună cu soldaţii lor, iar alte structuri regionale conduse de generali şi guvernatori ambiţioşi s-ar alătura luptelor. Nivelul de violenţă şi de vărsare de sânge ar fi de neimaginat; ar fi apocaliptic.

Un scenariu mai puţin înspăimântător ar fi cel al unei "lovituri de palat". Aceasta nu trebuie să includă neapărat un asasinat. Este posibil ca Putin să fie înlăturat sau convins să renunţe la putere. Anturajul său înţelege cu siguranţă că a împins ţara - şi, ceea ce îi afectează mai mult, pe ei înşişi - într-o fundătură. Principala lor problemă nu este Ucraina sau Rusia, ci mai degrabă privitor la capacitatea lor personală de a face pace cu Occidentul şi de a-şi debloca activele şi conturile bancare. Anturajul lui Putin înţelege că, atât timp cât Putin este la putere, nu vor putea niciodată să facă acest lucru.

Există o şansă, mai ales în cazul unor pierderi militare pe scară largă, ca mai mulţi dintre cei mai de încredere consilieri ai lui Putin să îi ofere o strategie de ieşire. Poate că un personaj mai puţin important, care ar fi uşor de manipulat, ar putea fi numit preşedinte. Acest lider numit ar primi sarcina de a pune capăt războiului, de a face toate concesiile Occidentului şi, astfel, de a "cumpăra iertarea" pentru cercul de apropiaţi ai lui Putin. Cel mai probabil, Occidentul ar coopera în interesul de a preveniri izbucnirea celui de-al treilea război mondial.

Nu se ştie dacă în cercul de apropiaţi al lui Putin există persoane suficient de curajoase pentru a-i face o astfel de propunere, întrucât acesta s-a înconjurat de ani de zile de oameni obedienţi, fără caracter. De asemenea, nu ştim nici dacă Putin ar accepta o astfel de ofertă, mai ales în contextul în care fostul preşedinte kazah Nursultan Nazarbaiev - care era convins că îşi va putea menţine influenţa politică atunci când i-a predat preşedinţia lui Kassym-Jomart Tokayev, un om în care avea încredere şi pe care îl considera apropiat - a pierdut toată puterea şi influenţa în doar o săptămână de când Tokayev şi-a afirmat independenţa. Acum, chiar şi libertatea şi viaţa lui Nazarbaev depind de Tokayev.

Un exemplu şi mai înspăimântător pentru Putin este cel al fostului preşedinte iugoslav Slobodan Miloşevici, pe care propriul popor l-a trimis să fie judecat la Haga.

Oricine din cercul intim al lui Putin care îndrăzneşte să-l abordeze pe preşedinte cu propunerea de a demisiona ar trebui să fie, de asemenea, cineva pregătit să ia măsuri suplimentare în cazul în care propunerea nu ar fi acceptată. În caz contrar, şansele de supravieţuire ale Rusiei ar putea să fie nule.