Cum a ajuns Podemos o forţă de temut în politica spaniolă

Deşi mişcarea Indignados a fost una fără lideri şi apolitică, la începutul anului 2014 pe structurile de comunicare online create de aceasta a apărut un partid anti-sistem care contestă sistemul cu două partide mari, casta, se opune austerităţii şi propune o politică a cetăţeanului. Podemos este apropiat în multe feluri de Syriza, dar mai nou încearcă să evite o asociere prea strânsă cu aceasta.

La primul său miting din ianuarie 2014, noul partid ”Putem” a scos 100.000 de oameni în stradă, care au sărbătorit victoria Syriza în Grecia ca pe un preambul la victoria prognozată a Podemos la alegerile din Spania. Ascensiunea acestei formaţiuni a început la alegerile europarlamentare de anul trecut când a obţinut cinci locuri în PE şi 1,2 milioane de voturi, deloc puţin pentru un partid care participa pentru prima oară la alegeri.

Reţeta? O mişcare grassroots bottom-up, bazată pe participarea directă a cetăţenilor prin adunări publice şi un lider carismatic, Pablo Iglesias, un tânăr profesor de ştiinţe politice care a devenit cunoscut prin participarea la talk-show-uri televizate. În rest, Podemos promite că va scăpa de paradisurile fiscale, că va introduce un venit minim garantat sau că va reduce vârsta de pensionare la 60 de ani. Formaţiunea a reuşit să atragă mai ales votanţii dezamăgiţi ai Partidului Socialist şi şi-a finanţat campania pentru alegerile europarlamentare prin crowdfunding. Mai mult, au existat alegeri primare pentru stabilirea candidaţilor, iar formaţiunea se foloseşte de social media pentru a moderniza politica spaniolă, insistând pe mai multă justiţie socială şi pe o responsabilizare democratică mai puternică a elitelor. Ea promite să salveze democraţia spaniolă de establishmentul corupt şi viciat.

Moartea Mişcării Indignados

Politologul spaniol Jordi Vaquer îmi explica într-un interviu acordat Epoch Times că Mişcarea Indignados ”nu a fost o organizaţie coezivă, cu o constelaţie de grupuri mici care activau mai ales pe Internet. Succesul lor iniţial poate fi explicat printr-o combinaţie de nou şi de forme imaginative de protest ( de la ocuparea pieţelor la activismul online), care a rezonat cu societatea spaniolă mainstream prin mesajul lor de înnoire politică”. Indignaţii nu erau în opinia sa mai ales tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani în rândul cărora rata şomajului este de peste 50%, ci persoane cu media de vârstă de 30 de ani, dintre care mulţi au un job, dar se tem pentru viitorul lor. Pentru Jordi Vaquer, "moartea indignaţilor" se explica prin faptul că mişcarea a fost o coaliţie laxă de grupuri fără lideri, care nu au vrut niciodată să devină partid politic”.

Între timp a apărut şi partidul şi liderul Iglesias, un fel de Tsipras al Spaniei. Acesta s-a afişat cu noul premier al Greciei, dar experţii spanioli avertizează că Podemos ar putea fi afectat de o apropiere prea puternică de Syriza. ”Orice soluţionare a problemelor Greciei legate de datorie vor întări şi Podemos şi mesajul său că lucrurile pot fi schimbate. Dar un eşec al Syrizei în Grecia, ar fi o mare problemă şi pentru Podemos”, a explicat analistul politic José Fernández-Albertos, de la centrul de cercetare CSIC pentru Financial Times. Recent liderii Podemos s-au mai distanţat de Syriza, arătând că există diferenţe mari între Spania şi Grecia. Un alt motiv al distanţării ar fi fost poziţia tranşantă pro-Rusia a lui Tspiras care nu este prea populară printre spanioli. Ori Podemos se vrea un partid al cetăţenilor prin excelenţă.

Cetăţenii obişnuiţi sunt consultaţi prin Internet sau prin adunări spontane, aşa numite cercuri. Paradoxal, deşi baza partidului participă direct prin vot online, deciziile sunt luate de un consiliu de coordonare restrâns, numit de liderul Pablo Iglesias. Prin urmare, Podemos nu este un partid grass-roots autentic.

Cetăţenii obişnuiţi sunt consultaţi prin Internet sau prin adunări spontane, aşa numite cercuri. Paradoxal, deşi baza partidului participă direct prin vot online, deciziile sunt luate de un consiliu de coordonare restrâns, numit de liderul Pablo Iglesias.

Simpatii dubioase

Mai mult, există întrebări în legătură cu simpatia lui Iglesias şi a celorlalţi lideri Podemos faţă de regimuri nedemocratice precum cel al fostului preşedinte din Venezuela Hugo Chavez, dar şi faţă de Rusia lui Vladimir Putin. Pablo Iglesias a îmbrăţişat în mod ciudat retorica Moscovei privind Ucraina, afirmând că UE nu poate susţine "neonaziştii" din guvernul ucrainean şi că NATO este interesată de continuarea conflictului şi are o atitudine sfidătoare, potrivit Sputnik News. Mai mult, Iglesias a criticat sancţiunile economice impuse de Occident Rusiei ca fiind ”pripite”, deşi acestea au apărut în urma invaziei ruse, sau a protestelor de stradă înăbuşite violent de Ianukovici.

Pe de altă parte, programul Podemos rămâne destul de vag, iar partidul lui Iglesias va avea o misiune mai grea să câştige alegerile în Spania decât a avut Tsipras în Grecia pentru că economia spaniolă îşi revine încet, dar sigur, iar PSOE nu este atât de slăbit ca PASOK. Mai mult, formaţiunea se confruntă cu dilemele specifice oricărei mişcări grassroots care este pe cale să devină un partid politic formal. Podemos conduce în sondajele de opinie şi trebuie să facă faţă la toate aceste provocări.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.