Crime pentru plăcere. Occidentali bogaţi, acuzaţi că dădeau bani grei să facă pe lunetiştii: împuşcau civili în Sarajevo

Procurorii din Milano au deschis o anchetă privind italieni care ar fi plătit membri ai armatei sârbe bosniace pentru excursii la Sarajevo, astfel încât să poată ucide cetăţeni în timpul asediului de patru ani al oraşului în anii 1990, relatează The Guardian.

Peste 10.000 de persoane au fost ucise în Sarajevo în urma bombardamentelor constante şi a tirurilor lunetiştilor, între 1992 şi 1996, în ceea ce a fost cel mai lung asediu din istoria modernă, după ce Bosnia şi Herţegovina şi-au declarat independenţa faţă de Iugoslavia.

Lunetiştii erau poate cel mai temut element al vieţii sub asediu în Sarajevo, deoarece împuşcau oameni de pe străzi, inclusiv copii, la întâmplare, ca şi cum ar fi fost un joc video sau un safari.

Grupuri de italieni şi persoane de alte naţionalităţi, aşa-numiţii „turişti-lunetişti”, ar fi participat la masacru după ce au plătit sume mari de bani soldaţilor din armata lui Radovan Karadzic, fostul lider sârb bosniac, găsit vinovat în 2016 de genocid şi alte crime împotriva umanităţii, pentru a fi transportaţi pe dealurile din jurul Sarajevo, de unde să tragă asupra populaţiei pentru plăcere.

Sarajevo se află într-o depresiune înconjurată de munţi, ceea ce a făcut izolarea şi atacarea oraşului deosebit de uşoară.

Procurorii din Milano, conduşi de Alessandro Gobbi, au lansat o anchetă pentru identificarea italienilor implicaţi, acuzaţi de omor voluntar agravat de cruzime şi motive abjecte.

Investigaţia a pornit de la o plângere legală depusă de Ezio Gavazzeni, scriitor din Milano, care a adunat dovezi privind acuzaţiile, precum şi de la un raport trimis procurorilor de Benjamina Karić, fost primar al Sarajevo.

Gavazzeni a spus că a citit pentru prima dată relatări despre presupuşii turişti-lunetişti în presa italiană din anii 1990, dar abia după ce a vizionat „Sarajevo Safari”, un documentar din 2022 al regizorului sloven Miran Zupanič, a început să investigheze mai profund.

În documentar, un fost soldat sârb şi un contractor susţin că grupuri de occidentali trăgeau asupra populaţiei civile de pe dealurile din jurul oraşului Sarajevo. Afirmaţiile au fost vehement negate de veterani de război sârbi.

„Sarajevo Safari a fost punctul de plecare. Am început o corespondenţă cu regizorul şi de acolo mi-am extins investigaţia până am adunat suficiente materiale pentru a le prezenta procurorilor din Milano”, a spus Gavazzeni.

Gavazzeni a afirmat că „mulţi, mulţi, mulţi italieni” ar fi fost implicaţi, fără a da un număr exact.

„Au fost germani, francezi, englezi… oameni din toate ţările occidentale care au plătit sume mari de bani pentru a fi duşi acolo să tragă în civili.”

El a adăugat: „Nu existau motivaţii politice sau religioase. Erau oameni bogaţi care mergeau acolo pentru distracţie şi satisfacţie personală. Vorbim despre persoane care iubesc armele, care poate merg la poligoane de tragere sau în safari în Africa.”

Gavazzeni a susţinut că suspecţii italieni se întâlneau în oraşul Trieste din nordul ţării şi călătoreau la Belgrad, de unde soldaţii sârbi bosniaci îi însoţeau până pe dealurile din Sarajevo.

„Existau turişti de război care mergeau acolo să tragă în oameni. Eu numesc asta indiferenţă faţă de rău”, a subliniat el.

Gavazzeni a spus că a identificat câţiva dintre italienii presupus implicaţi, care urmează să fie interogaţi de procurori în săptămânile următoare.

Probabil cele mai mediatizate decese cauzate de focul lunetiştilor au fost cele ale cuplului Boşco Brkic şi Admira Ismić, documentat în filmul „Romeo si Julieta în Sarajevo”, ucişi de un lunetist în 1993 în timp ce încercau să traverseze un pod. Corpurile lor au rămas în zona neutră dintre poziţiile bosniace şi sârbe bosniace câteva zile. Fotografiile au fost publicate pe scară largă şi au devenit simbolice pentru caracterul aleatoriu şi inuman al războiului.

Principala stradă care duce în Sarajevo, bulevardul Meša Selimović, a fost poreclită „Aleea Lunetiştilor”, deoarece devenise extrem de periculoasă, dar nu putea fi evitată, fiind drumul către aeroportul din Sarajevo. Tramvaiele şi autobuzele aveau geamurile sparte de gloanţe, iar în jur erau semne de avertizare cu privire la lunetişti.

Nicola Brigida, avocatul care l-a ajutat pe Gavazzeni să-şi pregătească cazul, a spus: „Dovezile acumulate după o anchetă îndelungată [de Gavazzeni] sunt bine fundamentate şi ar putea conduce la o anchetă serioasă pentru identificarea vinovaţilor. Există, de asemenea, raportul fostului primar al oraşului Sarajevo.”