Comisie ONU: Regimul comunist din Coreea de Nord a comis abuzuri inimaginabile

O comisie de anchetă a ONU, care a vizat încălcările drepturilor omului din Coreea de Nord, critică în termeni duri abuzurile regimul comunist condus de Kim Jong-un, acuzat de comiterea unor crime grave împotriva umanităţii. În concluziile raportului, care urmează să fie publicat luni, ONU recomandă judecarea crimelor regimului dictatorial de Tribunalul Penal Internaţional de la Haga, potrivit Washington Post.

Comisia de anchetă urmează să prezinte raportul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, aceasta fiind prima dată când o instanţă ONU lansează o investigaţie de această amploare vizând Coreea de Nord.

Deşi puţini speră la o intervenţie internaţională fermă care să pună capăt abuzurilor, activiştii pentru drepturile omului şi avocaţii susţin că raportul va ridica, măcar, gradul de conştientizare privind amploarea persecuţiei care se desfăşoară pe teritoriul Coreei de Nord. Potrivit acestora, China, un aliat tradiţional al regimului de la Phenian şi membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, ar putea bloca orice sesizare a instanţei de la Haga.

Numărul lagărelor, care au fost înfiinţate pentru prima dată de fondatorul Coreei de Nord, Kim Il Sung, în anii 1950, creşte constant, şi se estimează că ar „găzdui” între 80.000 şi 120.000 de prizonieri politici. Pe de altă parte, evaluatorii independenţi afirmă că există între 100.000 şi 200.000 de persoane care sunt închise în astfel de lagăre de muncă, în condiţii de o cruzime care sfidează imaginaţia, supuse la muncă forţată, în regim de sclavie - practică obişnuită pentru un regim comunist.

Lagărele se află în zone muntoase din mediul rural şi au fost documentate în primul rând prin imagini din satelit şi mărturii ale supravieţuitorilor.

Desigur că regimul de la Phenian neagă comiterea de încălcări ale drepturilor omului şi a refuzat în repetate rânduri să coopereze cu Organizaţia Naţiunilor Unite. Regimul comunist a respins crearea acestei comisii ONU şi i-a refuzat accesul pe teritoriul nord-coreean.

Comisia, condusă de judecătorul pensionar australian Michael Kirby, a realizat interviuri cu mai mult de 80 de victime şi alţi martori în Seul, Tokyo, Londra şi Washington, pe care Phenianul i-a catalogat drept "mincinoşi".

Investigatorii au reliefat "atrocităţile de nedescris" suferite de prizonierii politici din lagărele Coreei de Nord, citând mărturia unor supravieţuitori care au văzut copii închişi de la naştere şi înfometaţi, sau care au trebuit să supravieţuiască consumând şopârle. Raportul a adus dovezi solide de tortură, sclavie, violenţă sexuală, represiune politică severă şi alte infracţiuni. Într-una dintre mărturii, o femeia a povestit cum a fost forţată să-şi înece copilul.

Unul dintre martorii intervievaţi a fost doamna Kim Hye-sook, care a petrecut 28 ani în Lagărul 18, unul dintre cele mai mari gulaguri ale regimului comunist.

Kim a ajuns în lagăr când avea 13 ani şi a fost întemniţată pentru că bunicul ei ar fi fugit în Coreea de Sud. Kim, care şi-a spus, de asemenea, povestea public, a supravieţuit în lagăr mâncând plante sălbatice, iarbă şi mălai. În lagăr a mers la şcoală, s-a căsătorit şi a lucrat într-o mină. Soţul şi fratele ei au murit în accidente miniere. Kim a dezvoltat o tumoare pulmonară din cauza inhalării de praf în timpul schimburilor de 16 - 18 ore de muncă în mină.

O dată pe săptămână, prizonierii erau forţaţi să memoreze sloganuri din ideologia nord-coreeană. Atunci când deţinuţii veneau la aceste sesiuni de ideologie, Kim a declarat că personalul de securitate îi punea să stea în genunchi şi să deschidă gura. Gărzile îi scuipau apoi în gură. În cazul în care deţinuţii nu înghiţeau, erau bătuţi cu sălbăticie.

Raportul complet este de aşteptat să conţină sute de pagini de dovezi în care se reflectă politică de control prin teroare impusă de regimul comunist.

Amnesty International a publicat recent o serie de mărturii cutremurătoare ale unor foşti detinuţi şi gardieni din lagărele nord-coreene din care a reiese că deţinuţii erau obligaţi să îşi sape mormântul singuri, după care erau ucişi cu lovituri de ciocan în ceafă, strangulaţi sau bătuţi până la moarte. Pe lângă asta femeile "dispăreau" după ce erau violate.

"După ce petreceau o noapte "de serviciu" la conducători de rang înalt, femeile trebuiau să fie ucise, pentru ca nimeni să nu descopere acest secret. Acelaşi lucru se întâmplă şi în majoritatea lagărelor pentru deţinuţi politici", a declarat Lee, unul dintre responsabilii cu securitatea unui lagăr.