Ce va face Putin mai departe în Ucraina

După doborârea avionului malaezian de către separatiştii pro-ruşi din Ucraina, Putin are doar două opţiuni: să-şi caute o strategie de exit din Ucraina şi să prezinte eşecul ca pe o victorie, încercând să-şi salveze imaginea pe plan intern sau să aleagă escaladarea totală, să intre cu trupe în estul Ucrainei şi să înceapă anexarea pentru a-şi duce până la capăt proiectul Novorussia. Există indicii pentru ambele scenarii.

Cert este că timpul nu trece în favoarea Rusiei. Putin a crezut că estul Ucrainei va cădea fără nici un foc de armă, precum Crimeea, prin aplicarea aceloraşi tactici de război non-linear. Ei bine s-a înşelat pentru că Ucraina are acum un preşedinte ales, cu mare legitimitate, iar armata ucraineană, aşa lipsită de fonduri şi de echipamente cum este, preia încet-încet controlul asupra tuturor teritoriilor ocupate de separatişti. Aceştia riscă înfrângerea totală şi este clar că nu pot rezista decât prin sprijin militar direct al armatei ruse. Se pune deci întrebarea cât îşi mai poate Putin permite să-i sprijine pe separatiştii din estul Ucrainei, mai ales în noul context în care sancţiunile impuse de UE şi SUA muşcă dureros din economia rusă.

Un prim scenariu ar fi ca Putin să-i abandoneze pe rebeli şi să renunţe la proiectul Novorussia, încercând să-şi minimizeze costurile şi pierderile şi să prezinte eşecul drept succes în Rusia. Andrej Kolesnikow, biograful lui Putin, a lăsat să se înţeleagă că preşedintele rus va face asta dacă ancheta internaţională va concluziona că avionul malaezian a fost doborât de separatişti. În prezent asta este deja o certitudine la fel cum este clar că separatiştii nu pot fi acceptaţi ca parteneri de negociere, care să pună condiţii proprii, în soluţionarea conflictului din Ucraina.

Poziţia de negociere a acestora cât şi cea a Rusiei s-au şubrezit puternic. Nu întâmplător discuţiile grupului de contact pentru Ucraina format din OSCE, Rusia, Ucraina şi separatişti au loc în prezent la Minsk, nu la Doneţk. Mai mult, ziarul online Gazeta.ru, apropiată de Kremlin, scria că se negociază o capitulare a rebelilor şi că Moscova ar putea primi, în schimbul abandonării proiectului Novorussia, garanţii pentru populaţia vorbitoare de rusă din Est şi o recunoaştere neoficială a anexării Crimeei de către mai multe ţări europene, cât şi o ridicare parţială a sancţiunilor. Sigur aceasta este o intoxicare, dar şi un indiciu că Putin caută o strategie de exit din Ucraina, prin care să salveze ce se mai poate. Faptul că liderii ruşi ai separatiştilor din Doneţk, precum Alexander Borodai, aşa-zisul premier al Republicii Populare Doneţk, s-au retras la Moscova poate fi un semn că Rusia îşi retrage oamenii din Ucraina. Dacă Rusia îşi închide graniţa pentru tranzitul de luptători şi arme către Ucraina, separatiştii ar fi învinşi de armata ucraineană foarte repede.

Un alt indiciu pentru faptul că Putin caută o ieşire avantajoasă din Ucraina ne-a fost furnizat recent de o intoxicare a The Independent, prestigiosul ziar britanic, deţinut însă de un magnat rus, Alexander Lebedev, fost agent al KGB şi susţinător discret al lui Putin în Occident. Articolul în cauză vorbea despre un acord secret negociat de cancelarul german Angela Merkel cu Vladimir Putin pentru a pune capăt crizei din Ucraina. Recent scriam de ce un condominiu ruso-german în Est nu este posibil, mai ales după doborârea avionului malaezian, dar văd că astfel de intoxicări revin. Aşa-zisa dezvăluire se bazează pe surse apropiate de negocieri, nedezvăluite, şi ar prevede stabilizarea graniţelor Ucrainei şi furnizarea de ajutor financiar pentru această ţară. Pe scurt, este vorba despre un troc – Rusia se retrage din Ucraina, iar Germania recunoaşte anexarea Crimeei.

Prima parte a planului de stabilizare prevede retragerea sprijinului militar şi financiar al Rusiei pentru separatiştii pro-ruşi şi acordarea unor puteri extinse acestor regiuni ale Ucrainei. Un fel de federalizare mascată a Ucrainei cu sprijin german. Intoxicarea nu se opreşte însă aici ci-l mai şi condiţionează pe preşedintele ucrainean să fie de acord ca ţara să nu depună o cerere de aderare la NATO – deci un fel de finlandizare. În schimbul finlandizării şi federalizării, Rusia nu ar bloca tratatul de liber schimb al Ucrainei cu UE (de parcă ar putea s-o facă!), iar Gazprom va oferi Ucrainei un acord pe termen lung pentru furnizarea de gaze naturale, deci o consolidare a dependenţei.

Vehicularea acestei idei de pact poate fi considerată ca indiciu al dorinţei Rusiei de a ieşi din Ucraina cu o strategie câştigătoare care să păstreze ţara în zona ei de influenţă, fără costuri mari. Prevederile sale sunt însă cusute cu aţă albă. Merkel şi Germania n-ar negocia cu Putin pe sub masă sau peste capul UE şi al SUA în actualul context şi chiar dacă ar face-o nu ar putea impune niciodată acestora recunoaşterea anexării Crimeei de către Rusia sau un angajament al lui Poroşenko că Ucraina nu va adera la NATO. Mai degrabă propagarea unor astfel de intoxicări fanteziste are ca scop ascunderea eşecului Kremlinului în Ucraina. ”Rusia trebuie să iasă cumva din Ucraina, dar astfel încât Putin să se prezinte ca învingător, chiar dacă rebelii vor fi învinşi”, explică politologul rus Stanislav Belkowski, citat de revista Spiegel. În opinia sa, abandonarea proiectului Novorussia trebuie prezentată ca o jertfă necesară pentru a împiedica un război deschis cu Vestul.

Planul B

Mai există însă şi un scenariu alternativ al escaladării, în care Putin merge până la capăt pe ideea că cea mai bună apărare este atacul. Şi pentru această opţiune există indicii. Gernot Erler, emisarul special al Germaniei pentru Rusia, avertiza chiar în legătură cu această variantă, afirmând că Moscova va lovi armata ucraineană ţintit din aer. Deocamdată, artileria rusă trage obuze de peste graniţă, iar trupele ruseşti sunt masate în număr mare (20.000 de soldaţi) din nou la graniţa de vest, transmiţând mesajul că o invazie este iminentă.

Conform doctrinei Gherasimov, Rusia a preluat ideea de a folosi pretextul de peacekeeping pentru a interveni agresiv în alte ţări. Prin urmare, Moscova încearcă să facă ce a făcut în Transnistria, lăsând în Donbas nişte trupe permanente care să controleze teritoriul sub pretextul că menţin pacea.

NATO a avertizat în legătură cu o ”situaţie periculoasă”, iar Berlinul, acuzat de pacte secrete cu Moscova, a cerut explicaţii în legătură cu concentrarea de trupe ruseşti de la graniţă.

Aliaţii se tem că Rusia va anexa estul Ucrainei pentru a-şi duce la bun sfârşit proiectul Novorussia, sub pretextul trimiterii unor trupe de menţinere a păcii în Donbas. Acest pericol nu este deloc de neglijat. Conform doctrinei Gherasimov, despre care scriam într-un articol recent, Rusia a preluat ideea de a folosi pretextul de peacekeeping pentru a interveni agresiv în alte ţări. Prin urmare, Moscova încearcă să facă ce a făcut în Transnistria, lăsând în Donbas nişte trupe permanente care să controleze teritoriul sub pretextul că menţin pacea.

Şi premierul polonez Donald Tusk afirma de curând că primejdia unei intervenţii directe a Rusiei în Ucraina este mai mare şi ”nu ştie cum va răspunde Occidentul pentru că acest conflict contravine tuturor regulilor”.

Iminenţa unui invazii desfăşurate sub pretextul trimiterii unui convoi militar de ajutor umanitar şi a unor forţe de menţinere a păcii este dovedită şi de faptul că Statele Unite au anunţat vineri că orice încercare a Rusiei de a trimite ajutor umanitar în Ucraina va fi considerată drept o invazie. S-a făcut clar referire la invazia rusească din 2008 în Georgia.

Dacă ne gândim că Putin a anunţat sancţiuni economice împotriva Occidentului ca ripostă la cele care afectează economia rusă, putem concluziona că Kremlinul va alege escaladarea, cu orice preţ, bazându-se pe faptul că Ucraina nu este membră NATO, iar Alianţa şi SUA, cât şi UE, vor condamna invazia din estul Ucrainei, dar nu vor răspunde militar.

Şi expertul Ian Bremmer de la Eurasia Group declara recent pentru CNBC că există o mai mare probabilitate să asistăm la o intervenţie militară directă a Rusiei în Ucraina pentru a opri înfrângerea separatiştilor pro-ruşi pe care Moscova îi va numi ”pacificatori”. Pare plauzibil ca Putin să aleagă planul B, mai ales că el trăieşte într-o altă lume, cum observa chiar Merkel într-o discuţie cu Obama la începutul crizei ucrainene.

Masha Lipman, expertă la Carngie Endowment for Internaţional Peace, spunea pentru Foreign Policy că ”în lunile trecute, Putin a reuşit să nu facă nici un compromis în politica sa faţă de Ucraina, dar să evite sancţiuni mai dure, speculând diferenţele de abordare dintre SUA şi Europa şi dintre diferitele state membre UE. Dar după doborârea avionului malaezian spaţiul său de manevră s-a redus”.