Armand Goşu: Europa e asediată şi din Est, şi din Vest şi are tot felul de cozi de topor înăuntru. A construit aici un frumos sanatoriu
Istoricul Armand Goşu, expert în spaţiul ex-sovietic, a atras atenţia, în podcastul "Ce se întâmplă", realizat de Radu Buzăianu, că războiul din Ucraina a intrat în cel mai periculos moment pentru Europa de după Al Doilea Război Mondial, pe fondul unei schimbări dramatice de poziţie a Statelor Unite, care par tot mai dispuse să negocieze cu Rusia în termenii lui Vladimir Putin, fără a mai ţine cont de securitatea continentului şi de consecinţele strategice pentru regiune.
Redăm mai jos o parte din discuţie.
Radu Buzăianu: Nu numai că suntem în această situaţie complicată de viaţă aici lângă noi, în Europa de Est, în Ucraina, dar suntem şi într-o dinamică, ceea ce înseamnă că e foarte greu să stabilizezi lucrurile într-o concluzie. Vom încerca să ne dăm seama totuşi care sunt perspectivele sau în ce apă ne scăldăm - să formulez într-un fel mai degrabă neclar - în privinţa conflictului care se desfăşoară deja de trei ani în Ucraina şi care pare că ajunge la un final?
Armand Goşu: Pare, nu ştim dacă va ajunge la final. E un moment critic, poate cel mai critic moment din istoria Europei, după cel de-al Doilea Război Mondial. E un moment critic, pentru că el este generat nu doar de Putin şi de agresiunea împotriva Ucrainei, ci şi de atitudinea Statelor Unite, liderului lumii libere, care refuză să mai fie liderul lumii libere şi se comportă în aşa fel încât dă bătăi de cap şi tensionează şi mai tare situaţia de pe scena politică europeană prin faptul că pare, cel puţin pare, să facă jocurile lui Putin şi să manifeste o atitudine antieuropeană.
Probabil că e şi o frustrare foarte mare din partea părţii americane, care consideră că a consumat prea multe resurse în Europa, a făcut prea mult pentru Europa şi Europa e nerecunoscătoare. Sau suntem într-adevăr în momentul ăsta într-o epocă post-imperiu şi în Statele Unite, iar imperiile - nici un imperiu nu se prăbuşeşte frumos - toate se prăbuşesc urât şi cu ceva zgomot. (...)
Steve Witkoff, care este emisarul special al preşedintelui Trump, exercită o influenţă foarte mare asupra lui Trump. Şi la rândul lui, acest Witkoff este foarte influenţat de Kirill Dimitriev, emisarul lui Putin pe probleme economice, care ştie să-l vrăjească cu diverse proiecte economice, bani sau alte lucruri.
Radu Buzăianu: Kirill Dimitriev e o persoană despre care cred că e util să vorbim pentru că de la el cumva s-a produs acest switch, aşa pare, din discuţia lui cu Witkoff. Dar e important să discutăm totuşi cine este omul acesta, pentru că l-am remarcat pe Călin Georgescu explicând într-una dintre ieşirile lui că în acest moment marile puteri nu se mai luptă una cu alta - şi când spunea marile puteri se referă la SUA şi la Rusia - şi a venit următorul exemplu: se construieşte o legătură între Alaska şi Siberia, şi atunci părea o nebunie. Apoi remarcăm că e exact ideea acestui rus, Dimitriev, în discuţia cu Witkoff.
Armand Goşu: Ideea era mai veche la un moment dat, au încercat să o vândă acum lui Putin şi lui Trump. E o nebunie, e un proiect aşa: "bă, mai visează la toate chestiile, la tot felul de filme, un festival al filmelor suveraniste, tot felul de trăsnăi". Witkoff e un fel de partener de discuţie al lui, ei se ştiu mai de mult - Witkoff şi Dimitriev.
Dacă vă uitaţi pe raportul meu privind interferenţele serviciilor secrete ruseşti în primele alegeri, în 2016, o să vedeţi că apare Dimitriev acolo. Dimitriev este cel care încearcă, fie prin ginerele lui Trump, fie prin acest Witkoff să stabilească contacte cu noua administraţie, se întâlnesc cu ei. E tot un investitor. Are relaţii bune cu familia saudită, cu emirii din Golf, a facilitat nişte investiţii franceze, a luat Legiunea de Onoare a Franţei, a luat cea mai înaltă distincţie de la Riad, din partea prinţului moştenitor. Se vede acolo cum acest om sună, a încercat să-şi creeze diverse contacte. El este soţul celei mai apropiate prietene a fiicei lui Putin. El intră în anturajul lui Putin oarecum, de asta e un om de încredere al lui Putin. Sigur că el enervează. Îl enervează teribil pe Lavrov. (...)
Radu Buzăianu: Vedeţi că ăsta a reuşit ce n-a reuşit Lavrov. Lavrov a avut un eşec, aşa a părut, în organizarea acelui summit din Budapesta, după care a venit Dimitriev şi a preluat el negocierile astea de la Lavrov.
Armand Goşu: El nu a negociat, a înmânat un document.(...) În administraţia americană, în momentul ăsta, avem doi poli. Unul, JD Vance, vicepreşedintele, Witkoff, acest ministru al Forţelor Terestre, a fost coleg cu el, care a fost trimis săptămâna trecută la Kiev, şi de partea cealaltă ai Marco Rubio, în primul rând, care este vechea aripă republicană, solidă, serioasă, care crede într-o alianţă între America şi Europa, e cu ochii pe Europa.
În acelaşi timp, Rubio merge pe sârmă, pentru că nu trebuie să-i ostilizeze pe ceilalţi, pentru că el, în momentul ăsta, pare că în administraţie are poziţii mai slabe, sunt puţini ca el. În acelaşi timp, majoritatea sunt ca el în Senat, în Congres, dar, în structura de putere sunt extrem de mulţi oameni care pariază pe Rusia, nu că vor să-l ajute pe Putin, ci pur si simplu pariază pe Rusia, că "Ucraina nu are nicio şansă, mergem cu învingătorul, Europa nu contează, să-i ia, dacă putem noi cu ruşii să împărţim Europa ar fi cea mai bună soluţie şi să ia ruşii, nu ştiu, până unde vor, noi luam până unde... Noi vrem business."
Trump este omul care face pace, obsesia lui Trump e să facă pace. A apărut în Bloomberg transcrierea unor discuţii telefonice între Witkoff şi Uşakov, consilierul pe politică externă al preşedintelui Putin... şi Dimitriev şi Uşakov, cu diverse propuneri. Deci dacă vă uitaţi acolo, ai senzaţia că Witkoff lucrează pentru ruşi. Convingerea mea e că totuşi el lucrează pentru preşedintele lui, pentru Trump. El caută cele mai bune soluţii ca să îl profileze pe Trump - Premiul Nobel, omul care face pace. E mult mai simplu să mergi pe cine e mai puternic ca să obţii încheierea războiului.
Pentru că obiectivul e încheierea războiului, nu cum se va produce această încheiere a războiului. Pe el nu îl interesează consecinţele încheierii războiului în condiţiile lui Putin. Pe el îl interesează concret să mai pună în scenă un spectacol cum a fost la Cairo în care zeci de şefi de stat au venit la Trump şi au semnat nu ştiu ce acord, cum a fost acordul din Gaza. Că de asta şi apare ginerele lui Trump în combinaţia asta, Jared Kushner, pentru că el a fost implicat şi în negocierile din Orientul Apropiat. De aceea apare şi Qatarul.
Iar în mintea lui, Witkoff pune semn de egalitate între acordul din Gaza şi acordul cu Rusia-Ucraina. El nu realizează că e o diferenţă fundamentală. E ceva cu totul diferit. Acolo aveai un stat şi un... că nu e stat Gaza. Aici ai două state puternice, două state care pot mobiliza resurse foarte importante. Securitatea regională depinde de cum se termină acest război. Nu e o simplă chestie cu lumea arabă şi... Ei văd foarte simplificat şi pe ei îi interesează poza de final cu liderii acolo la masă şi câte like-uri adună, câte aplauze, şi dacă se încadrează pentru premiul Nobel de la anul sau nu.
Este o aberaţie, dar aşa funcţionează aceşti oameni. Funcţionează aşa şi pentru că unu, au o cultură limitată, doi, nu înţeleg Europa, trei, sunt oameni de estate, vor să tragă cu tunul şi să fugă. Patru, Witkoff are încrederea lui Trump, el e partenerul de golf al lui Trump, se ştie cu Trump din 86-87, Trump era un sărăcan atunci, rămăsese fără bani şi e celebra scenă în care povesteşte că i-a dat lui Trump un sandwich, că Trump a ieşit să se plimbe şi murea de foame. Deci e o relaţie veche între ei, o relaţie de încredere. Trump are încredere în Witkoff şi n-are încredere în instituţiile americane, CIA etc.
Şi atunci, normal că Witkoff are o poziţie din asta foarte privilegiată, ce îi spune lui Trump la ureche pe Rusia e sfânt şi nu e un secret ăsta. Uitaţi-vă pe interviul pe care l-a făcut ... după prima lui întâlnire cu Putin la Moscova, spune "I liked him". Deci "îmi place tipul". Repetă de mai multe ori că îl place pe Putin: "Putin e mişto, Putin e fain, am încredere în el". E o aberaţie. America a depăşit, cum să spun, toate liniile roşii.
Problema e şi a Europei, că s-a lăsat..., a crezut toate promisiunile americane de 80 de ani şi a construit aici un frumos sanatoriu cu nişte pensii uriaşe, cu sisteme de sănătate cu gratuităţi. 0,9% din PIB pentru apărare avea Germania înainte, "că ne apără America". Păi uite că America o ia razna la un moment dat şi nu te mai apără. Şi tu trebuie să ajungi în situaţia să te aperi tot de America, cum te aperi şi de Rusia, pentru că America vrea să intervină în politică internă.
Uite, în Germania au fost alegeri, a venit AfD cu idei să se poziţioneze suveraniştii... un fel de mare coaliţie suveranistă, suveraniştii care sunt sprijiniţi şi de ruşi, au banii ruseşti acolo, deputaţii lor merg în Crimeea să facă propagandă pentru ruşi, se duc la Moscova, se pupă cu Putin şi pe cealaltă parte îl ai pe Elon Musk, care mergea în campanie electorală să-i sprijine, a investit şi bani şi a investit şi resurse.
Şi Europa se apără şi ea cum poate, dar a ajuns în situaţia că nu mai ştii, te aperi dinspre Est, te aperi dinspre Vest, e asediată, dar e asediată şi din cauza ei, atenţie, că se mişcă prost, că evită unificarea, că are tot felul de cozi de topor înăuntrul ei, că de patru ani a început războiul şi nu e în stare să mobilizeze industria să ajute cum trebuie Ucraina, a trebuit să vină Trump la putere ca să încerce să pornească... (...)
Sigur că se va termina la un moment dat războiul din Ucraina. De felul în care se va termina războiul din Ucraina va depinde inclusiv destinul copiilor noştri. E una e să trăieşti într-o lume de tip occidental cu libertăţi garantate şi alta e să trăieşti într-o lume de tip rusesc cu servicii secrete, dar libertăţile să fie respectate să fie altfel, deci e e important lucrul ăsta. În acelaşi timp să nu vă închipuiţi că vine peste noi un scenariu în care dispare România. Nu te ocupă nimeni, te ocupă tot ai tăi ...care se vor închina la ruşi, şi atunci tu inversezi, valorile o să fie altele, nu o să mai fie drepturile omului, nu o să mai fie valorile de tip occidental.
