ADN-ul antic rescrie istoria timpurie a Japoniei - populaţiile din zilele noastre au o triplă origine genetică [studiu]

ADN-ul străvechi extras din oase umane a rescris istoria timpurie a Japoniei, subliniind faptul că populaţiile din Japonia zilelor noastre au o origine genetică triplă, descoperire care completază opiniile acceptate anterior privind o ascendenţă genomică dublă.

Douăsprezece genomuri japoneze antice secvențiate recent arată că populaţiile de astăzi au într-adevăr semnăturile genetice ale primilor vânători-culegători indigeni Jomon şi ale fermierilor imigranţi Yayoi, dar adaugă, de asemenea, şi o a treia componentă genetică legată de popoarele Kofun, a căror cultură s-a răspândit în Japonia între secolele al III-lea şi al VII-lea. Descoperirile au fost prezentate în revista Science Advances.

Arhipelagul japonez a fost ocupat de oameni de cel puţin 38.000 de ani, dar Japonia a suferit transformări rapide doar în ultimii 3.000 de ani, trecând de la căutarea hranei la cultivarea orezului până la un stat imperial avansat din punct de vedere tehnologic.

O ipoteză anterioară sugera că populaţiile din Japonia continentală derivau din strămoşii indigeni Jomon, vânători-culegători-pescari, care au locuit în arhipelagul japonez în urmă cu aproximativ 16.000-3.000 de ani, şi, mai târziu, din fermierii Yayoi, care au migrat din Asia continentală şi au trăit în Japonia între aproximativ 900 î.Hr. şi 300 d.Hr.

Dar cele 12 genomuri japoneze antice recent secvențiate - provenite din oasele unor persoane care au trăit în perioadele pre şi post-agricolă - identifică, de asemenea, un aflux ulterior de strămoşi din Asia de Est în timpul perioadei imperiale Kofun, care a durat între aproximativ 300 şi 700 d.Hr. şi care a văzut apariţia centralizării politice în Japonia.

Shigeki Nakagome, profesor asociat de psihiatrie la Trinity College Dublin Medical School, care a condus cercetarea, ce a reunit o echipă de cercetători din Japonia şi Irlanda, a explicat că "cercetătorii au învăţat din ce în ce mai multe despre culturile perioadelor Jomon, Yayoi şi Kofun, pe măsură ce tot mai multe artefacte antice ies la lumină, dar înainte de cercetarea noastră ştiam relativ puţine lucruri despre originile genetice şi impactul tranziţiei agricole şi al fazei ulterioare de formare a statului".

“Acum ştim că strămoşii proveniţi din fiecare dintre fazele de căutare a hranei, agrară şi de formare a statului au contribuit în mod semnificativ la formarea populaţiilor japoneze de astăzi", a continuat el. Pe scurt, avem un model triplu complet nou al originilor genomice japoneze, mai degrabă decât un model de ascendenţă dublă, care a fost în vigoare o perioadă semnificativă de timp.

Pe lângă descoperirea generală, analizele au mai constatat că Jomon au menţinut o populaţie efectivă mică, de aproximativ 1.000 de persoane, pe parcursul mai multor milenii, foarte diferită de populaţiile continentale datate în urmă cu 20.000-15.000 de ani, o perioadă în care Japonia a devenit insulară din punct de vedere geografic din cauza creşterii nivelului mării.

Arhipelagul japonez a devenit accesibil prin peninsula coreeană la începutul Ultimului Maxim Glaciar, în urmă cu aproximativ 28.000 de ani, permiţând circulaţia între cele două. Lărgirea strâmtorii coreene cu 16.000 - 17.000 de ani în urmă, din cauza creşterii nivelului mării, ar fi putut duce la izolarea ulterioară a anticilor Jomon de restul continentului. Aceste perioade de timp coincid, de asemenea, cu cele mai timpurii dovezi ale producţiei de ceramică Jomon.

"Poporul indigen Jomon a avut propriul mod de viaţă şi cultură în Japonia timp de mii de ani înainte de adoptarea cultivării orezului în perioada Yayoi. Analiza noastră arată în mod clar că aceasta este o populaţie distinctă din punct de vedere genetic, cu o afinitate neobişnuit de mare între toţi indivizii eşantionaţi, chiar şi cei care diferă cu mii de ani vechime şi care au fost excavaţi din situri de pe diferite insule", a declarat Niall Cooke, cercetător doctorand la Trinity, într-un comunicat. Aceste rezultate sugerează cu tărie o perioadă prelungită de izolare faţă de restul continentului.

Răspândirea agriculturii este deseori marcată de înlocuirea populaţiei, aşa cum a fost documentat în tranziţia neolitică în cea mai mare parte a Europei, în multe regiuni fiind observate doar contribuţii minime din partea populaţiilor de vânători-culegători.

Cu toate acestea, cercetătorii au găsit dovezi genetice care arată că tranziţia agricolă în Japonia preistorică a implicat un proces de asimilare, mai degrabă decât de înlocuire, cu contribuţii genetice aproape egale din partea indigenilor Jomon şi a noilor imigranţi asociate cu agricultura orezului.

Mai multe dovezi arheologice susţin apariţia unor noi aşezări mari în Japonia, cel mai probabil în sudul peninsulei coreene, în timpul tranziţiei Yayoi-Kofun. De asemenea, analizele oferă un sprijin puternic pentru schimbul genetic implicat în apariţia unor noi trăsături sociale, culturale şi politice în această fază a formării statului.

"Arhipelagul japonez este o parte a lumii deosebit de interesantă pentru a fi cercetată cu ajutorul unei serii cronologice de eşantioane antice, având în vedere preistoria sa excepţională de continuitate îndelungată urmată de transformări culturale rapide. Descoperirile noastre despre originile complexe ale japonezilor din zilele noastre demonstrează încă o dată puterea genomurilor antice în descoperirea noilor informaţii despre preistoria umană, care altfel nu ar putea fi observate", adaugă Dan Bradley, profesor de genetică a populaţiei la Facultatea de Genetică şi Microbiologie de la Trinity, care a condus proiectul.

Articole ştiinţifice de referinţă: Ancient DNA rewrites early Japanese history – modern day populations have tripartite genetic origin; Ancient genomics reveals tripartite origins of Japanese populations