Scriitorul Virgil Tănase, despre adevărata dorinţă a nucleului Miscării Paul Goma, încercarea de Cartă 77 pe care a avut-o România

Se încarcă player-ul...

Anul 1997 în România a adus frământări mari. În afară de cutremurul care a lovit marile oraşe în 4 martie, regimul comunist, care semnase în 1975 Acordurile de la Helsinki, a fost zguduită de o grevă a minerilor din Valea Jiului şi de mişcarea generată de un grup de scriitori, care a devenit mai apoi "Mişcarea Paul Goma" - care era, conform declaraţiilor celor implicaţi, mai mult un strigăt împotriva cenzurii sistemului comunist - ceva cu mult mai mult decât o mişcare pentru drepturile omului sau pentru obţinerea de paşapoarte în străinătate, aşa cum a afirmat varianta denaturată Securitatea lui Ceauşescu.

La evenimentul "Mişcarea Paul Goma" - organizat pe 3 octombrie 2017 de Primăria Capitalei, Muzeul Naţional al Literaturii Române şi având drept co-organizatori Pen România şi Filarmonica George Enescu, a luat cuvântul scriitorul Virgil Tănase, care, împreună cu Dumitru Ţepeneag, Paul Goma, Leonid Dimov şi alţii, au format nucleul fenomenului care s-a numit "mişcarea Paul Goma".

Virgil Tănase atrage atenţia asupra deturnării intenţiei originale a membrilor grupului "S-a vorbit despre drepturile omului şi că Mişcarea Goma a fost pentru drepturile omului...Cred că este denaturare tardivă. Noi eram (...) scriitori, voiam să fim scriitori şi am profitat de o conjunctură internaţională în care Statul Român a acceptat să semneze o convenţie internaţională printre care era şi o condiţie de respectare a drepturilor omului. Deci ceea ce căutam noi - anume de a putea publica în România. Asta nu trebuie pierdut din vedere".

"Noi n-am vrut să publicăm în străinătate ca să devenim scriitori străini. Am vrut să publicăm în străinătate pentru a avea o armă împotrivă unei pueri care ne împiedica să publicăm în ţară".

"Goma a fost obligat să plece din România, lui Ţepeneag i s-a luat cetăţenia iar eu nu am cerut azil politic niciodată"

Noi toţi am folosit o conjunctură ca să dăm colegilor noştri din România şi nouă înşine posibilitatea să publicăm în ţara şi limba noastră".

Virgil Tănase punctează: "Ceea ce s-a întâmplat a fost un blocaj al Istoriei şi o imposibilitate de a se da oamenilor - care vor să fie oameni - de a fi ei înşişi. Literatura este exact locul în care încercăm să incităm cititorii noştri, nu să vă spunem ce credem noi - ci să vă incităm să descoperiţi adevărul şi calitatea de om care este în fiecare dintre dvs. De aceea noi eram în conflict cu regimul - nu pentru că se scumpeau preţurile, sau pentru că nu era căldură - ci pentru că suferea calitatea omului".

****

În ciuda gesturilor de curaj ale memnbrilor grupului, teroarea exercitată de regimul comunist prin Securitate şi colaboraţionismul multor scriitori români au făcut ca fenomenul să nu aibă efectul mişcării asemănătoare din alte ţări comuniste - de exemplu Cehoslovacia, unde Havel şi alţii au catalizat sprijin masiv în jurul mişcării Carta 77.

Goma a fost exclus în 1977 din Uniunea Scriitorilor din România - unul dintre gesturile care vor păta pentru totdeauna reputaţia organizaţiei, ajutând regimul de teroare prin coruperea respectului faţă de elite.