Liiceanu: Fericirea mea a început în clipa în care mi-am pus problema “ce pot să ofer?”

"Fericirea mea a început în clipa în care mi-am pus problema “ce pot să ofer?” Ori ce poţi să oferi înseamnă, repet, în cazul scrisului, în ce tip de raport pot să intru cu cuvântul pentru ca el să vibreze în fiinţa celuilalt aşa cum a vibrat în mine? Şi atunci s-a pus problema eliberării limbajului, scrisului, cuvintelor orale sau scrise de tehnicitatea unui jargon", a explicat miercuri scriitorul Gabriel Liiceanu, vorbind publicului prezent la Librăria Humanitas Cişmigiu despre relaţia sa cu cuvântul.

Ştiinţa folosirii cuvântului, a eliberării limbajului devine cu atât mai importantă în zilele noastre căci societatea a intrat în derivă, ceea afectează în mod fundamental limbajul.

"Sensurile ni se fură. Ni se spune că libertatea e asta, ni se spune că egalitatea e asta, ni se spune că adevărul e ăsta şi toate aceste sensuri care devin oficiale degradează limbajul, îl golesc, transformă cuvintele în păstăi goale şi ne fac să ne pierdem ceea ce e nobleţea finală a unei fiinţe umane, capacitatea de a se sluji în mod liber de mintea lui. Şi atunci, a găsi cuvintele furate, sensurile lor, a găsi sensurile pierdute în istorie, a regăsi cuvintele, toate lucrurile astea cad deodată în seama unor oameni care au lucrat cu cuvinte şi cu sensuri de-a lungul vieţii.

Dacă continuăm să avem ca societate acest raport cu cuvântul, vom dispărea în 10-20 de ani şi la început nu am avut curajul să spun în public asta, pentru că o să spună “a apărut unu’ care spune că dispare poporul român”, a adăugat filozoful.