De ce are nevoie omul să îşi cunoscă visceralitatea existenţei? Pleşu: "Ca să nu mori bou"

Prezent la lansarea volumului "Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieţii", prima sa carte împreună cu Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu a ridicat întrebarea de ce ar avea nevoie oamenii să îşi cunoscă visceralitatea existenţei.

"Întrebarea care se pune atunci este dacă oamenii au nevoie să îşi vadă viscerele. De ce aş obliga pe oameni să îşi cunoscă visceralitatea existenţei?! Şi chiar cred că nu poţi să îi obligi pe oameni să îşi asume luciditatea condiţiei lor. De ce? Şi aici mi-am scos o superbă vorbă a lui Pascal care şi-a pus şi el întrebarea asta înaintea mea şi a răspuns aşa: "Neputându-se lecui de moarte, de necazuri, de neştiinţă, oamenii au găsit cu cale, spre a fi fericiţi, să nu se mai gândească la aceste lucruri."

Şi atunci le strici plăcerea oamenilor când le spui că ai vrea să stai puţin de vorbă despre moarte, despre finitudine, despre trufie, despre ură, despre invidie, despre iubire, despre speranţă... Poate că nu le face plăcere. Şi trebuie să îi convingi atunci că pierd ceva. Întrebarea e: ce pierd? Andrei Pleşu a spus, prin vorba lui Dragomir care, citată corect, era "ca să nu mori bou", că asta ar fi o explicaţie", a declarat Gabriel Liiceanu.