”Oficiul norvegian de protecţie a copilului este notificat de şcoală sau de un medic dacă este ceva în neregulă cu copiii. Instituţia face o investigaţie, sub condiţii de strictă confidenţialitate în ceea ce priveşte situaţia copiilor. Dacă decide ca aceştia trebuie să fie luaţi de la familie, face această propunere în faţa unei county board (Consiliul Districtual de Protecţie a Copilului)”, a explicat Gunnar Haereid, Viceguvernator al Regiunii norvegiene Sogn og Fjordane în cadrul dezbaterii ”Cum comunică statul cu cetăţenii: experienţe din Norvegia şi România”, organizate astăzi de Expert Forum.
Oficialul norvegian a subliniat că această instanţă administrativă are propriile proceduri şi este formată din trei membri: o persoană cu calificare de judecător, un pshiholog sau un expert în protecţia copilului şi un cetăţean obişnuit. Aceştia trei decid dacă care order-ul este aprobat sau nu.
Părinţii sunt prezenţi şi asistaţi gratuit de un avocat în faţa instanţei. Ei au dreptul să facă apel la decizie în tribunalele districtuale obişnuite, iar un judecător obişnuit va decide. Se poate ajunge în apel până la Curtea Supremă, dar pentru asta este nevoie să fie erori de procedură sau de interpretare.
”Regula este să ai două instanţe imparţiale care să se pronunţe. Nicio altă instanţă nu poate influenţa Barnevernet-ul. Dacă un primar ar încerca asta, ar fi mare scandal în Norvegia. Niciun guvernator sau premier nu poate interveni căci s-ar considera ceva total nepotrivit. Procedura este complet independentă”, a concluzionat Gunnar.