”Am fost extraordinar de şocată. Am avut o întâlnire cu un prieten român doctor din Germania. L-am întrebat cum e cu migranţii, şi a spus că se simte exact ca pe vremea lui Ceauşescu când nimeni nu mai vorbea decât în cadrul familiei. Niciun neamţ nu vrea să vorbească despre criza refugiaţilor. Situaţia este explozivă şi când vreau să vorbesc cu colegii de spital despre asta, schimbă vorba. Această criză este pusă sub umbrela drepturilor omului, care devin o lege a corectitudinii politice”, a susţinut Ana Blandiana în cadrul dezbaterii ”Cenzura în perioada comunistă, organizată vineri de ISP şi Fundaţia Hanns Seidel.
”Europenii trebuie să respecte drepturile omului, dar ceilalţi trebuie să respecte datoriile omului. Europa îşi cenzurează propriile valori sub umbrela drepturilor omului, dar în măsura în care ea se autodistruge, dispar şi acestea. Noi nu ne simţim jigniţi de femeile acoperite cărora li se văd numai ochii, dar ceilalţi se simt jigniţi că noi purtăm cruce. E un fel de a nu ne mai recunoaşte propria definiţie. Dacă ne negăm propria cultură este o formă de cenzură care devine sinucigaşă”, a explicat scriitoarea.