Vlad Voiculescu, despre Oameni şi mici. Omenia n-are naţionalitate!

Oricât ar insista unii să-i convingă pe români că maghiarii le sunt duşmani, omenia nu are nimic de a face cu naţionalitatea, transmite Vlad Voiculescu, printr-o emoţionantă poveste pe Facebook.
Vlad Voiculescu
Vlad Voiculescu (Mihut Savu / Epoch Times Romania)

În timp ce DNA a scos la iveală faptul că zeci de milioane de lei destinate bolnavilor au fost fraudate, în spaţiul public a izbucnit, inflamator, un clip în care un cetăţean încearcă să demonstreze că o vânzătoare din Odorheiul Secuiesc nu i-a vândut mici pe motiv că nu vorbeşte ungureşte. Pe acest fundal, fostul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, deapănă povestea unui cetăţean ungur care, aflând despre suferinţele bolnavilor din România, a contribuit şi el financiar la uşurarea acestora.

Redăm povestea relatată de Vlad Voiculescu.

"Înţeleg că vreo câteva zeci de milioane de lei destinate pacienţilor români, pentru medicamente, îngrijiri şi altele... au mers pe căi mai puţin legale către câteva firme locale, în bună conlucrare cu mai mulţi biropoliticieni (birocraţi acoliţi partidului). Buni români, desigur.

Înţeleg de asemenea că în acelaşi timp, avem mari probleme cu cineva rău rău care vorbea ungureşte într-un supermarket... într-o problemă cu mici (cu sau fără muştar).

Mă gândesc că e un moment bun să vă povestesc despre alţi unguri care nu vorbesc româneşte, despre Balázs şi familia lui.

În 2008, din România lipseau vreo 24 de medicamente esenţiale, adică acelea fără de care nu se poate face tratamentul conform protocoalelor internaţionale pentru o mulţime de tipuri de cancer. Bună parte dintre funcţionarii arestaţi astăzi erau cu siguranţă în posturi bune şi atunci, dar asta nu importă aici. Ce e important e că medicamentele au lipsit vreo 5 ani.

Balázs, tipul blond din centrul fotografiei, are o mică farmacie, o casă şi o soţie frumoasă şi o târlă de copii în Sopron, oraş la graniţa Ungariei cu Austria.

În 2009 mi-am cumpărat o Skoda Fabia veche şi la fiecare două săptămâni mergeam să cumpăr de la Balázs medicamentele pe care statul român nu era în stare să le asigure în farmaciile şi spitalele româneşti.

A durat puţin până i-am câştigat încrederea. Când a înţeles însă cât de gravă este situaţia la noi, Balázs a insistat să doneze 10% din medicamentele de care era nevoie.

Nu avusese pe nimeni bolnav de cancer în familie, nici rude în România, iar pe mine abia mă cunoştea. Şi cu toate astea, omul ăsta a contribuit ca medicamente esenţiale să ajungă la peste 1.000 de pacienţi români, din care o parte însemnată ca donaţie.

M-am gândit să postez asta şi să vă rog ca atunci când apare vreun clovn de partid/televiziune vorbind măscări despre unguri la grămadă, să vă amintiţi de Balázs şi de familia lui!

De la toamnă, fiica lui Balázs, Zsófi, va studia la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj", scrie Vlad Voiculescu.

Reamintim că înainte, cu mult înainte de a deveni ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu s-a implicat în sprijinirea bolnavilor din cancer din România, adesea abandonaţi de stat. Concret, în urmă cu aproape 9 ani, pe vremea când era angajat al unei bănci din Viena, Vlad Voiculescu a aflat că în ţara noastră lipsesc o serie de medicamente ieftine, esenţiale pentru tratamentul copiilor cu cancer. Nu a stat pe gânduri şi a devenit un fel de cărăuş al medicamentelor pe care doctorii din România le recomandau, dar pacienţii nu aveau de unde să le cumpere.

În timp, Vlad Voiculescu şi jurnalistul Vlad Mixich au reuşit, prin "Reţeaua citostaticelor", să stimuleze schimbarea legislaţiei în domeniul monitorizării citostaticelor esenţiale şi să determine autorităţile să asigure fonduri pentru citostaticele necesare bolnavilor de cancer.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Life & Style