Victor Pop: Merită România după atâtea suferinţe să slăvească conducătorul comunist chinez?

Oraşul Bistriţa se confruntă cu o situaţie nemaiîntâlnită în niciun oraş din Europa: amplasarea în fosta cetate medievală a unei statui a fostului lider comunist chinez Deng Xiaoping. Fost preşedinte al Republicii Populare Chineze, acesta este cunoscut pentru că a ordonat folosirea tancurilor şi a armelor împotriva manifestanţilor neînarmaţi în Piaţa Tiananmen din Beijing în iunie 1989, că a permis nomenclaturii comuniste şi cercurilor de putere să se îmbogăţească rapid, cerându-i în schimb loialitate absolută faţă de Partid şi pentru politica unui singur copil în familie.

Ziarul Epoch Times doreşte să aducă în dezbaterea opiniei publice, decizia Consiliului Municipal din Bistriţa de a-i ridica o statuie fostului lider comunist Deng Xiaonping.

În acest context, domnul Victor Pop, fost preşedinte al Filialei Bistriţa a Asociaţiei Foştilor deţinuţi Politici, a avut amabilitatea să ne răspundă la întrebarea:"Ce ne puteţi spune despre faptul că autorităţile locale din Bistriţa şi-au dat acordul de principiu pentru amplasarea în oraş a unei statui a liderului comunist chinez Deng Xiaoping?"

Dl. Victor Pop: "Ideea de a ridica o statuie unui lider comunist chinez la Bistriţa nu este o idee bună. Meleagurile româneşti au un trecut plin de suferinţă din anii lungi de comunism. Suntem datori să ne amintim în primul rând de timpurile de după război şi ce s-a întâmplat imediat după instalarea comunismului în România, de numeroasele temniţe grele de la Gherla, Jilava, Sighet, Tg. Ocna, Aiud sau Canalul Dunăre – Marea Neagră, unde au fost închişi, bătuţi, înfometaţi şi le-au fost torturate corpurile şi psihicul a zeci de mii de oameni. Amintim de lucrurile care s-au întâmplat la Piteşti şi de aşa-zisa ” reeducare” la care erau supuşi deţinuţii, la metodele folosite pentru a degrada fiinţa umană... Putem uita cătuşele, lanţurile, anchetele, strigătele de durere, morţii noştri îngropaţi în gropi comune? Acolo au fost întemniţaţi şi ucişi reprezentanţii de seamă şi somităţi ale intelectualităţii româneşti.

Toate aceste locuri şi încă multe altele din ţara noastră au fost martore la tratamentul la care a fost supus omul în timpul terorii comuniste, care a avut scopul de a distruge sufletul omului, valorile morale şi legătura cu Dumnezeu.

Putem uita cătuşele, lanţurile, anchetele, strigătele de durere, morţii noştri îngropaţi în gropi comune? Acolo au fost întemniţaţi şi ucişi reprezentanţii de seamă şi somităţi ale intelectualităţii româneşti.

Merită România după atâtea suferinţe să slăvească conducătorul comunist chinez care a masacrat sute de mii de oameni care au cerut libertate în Piaţa Tiananmen? Nu. Aceasta este pur si simplu în contradicţie cu trecutul nostru. Românii au ţinut la moralitate şi şi-au iubit ţara.

Operele de artă ar trebui să reprezinte personalităţi şi persoane care s-au jertfit pentru ţară sau au contribuit la ridicarea ei, sau personalităţi de altă naţionalitate cunoscute pentru etalarea valorilor morale".