UNICEF: cel puţin 2,7 milioane de copii trăiesc în instituţii rezidenţiale

Cei mai vulnerabili copii din instituţiile rezidenţiale rămân o necunoscută din cauza datelor incomplete. Potrivit unor noi estimări UNICEF, la nivel mondial, cel puţin 2,7 milioane de copii trăiesc în instituţii rezidenţiale.
Doi fraţi în grija unei familii desenează un pui de raţă
Doi fraţi în grija unei familii desenează un pui de raţă (UNICEF)
Se încarcă player-ul...

Noua estimare UNICEF are la bază date din 140 de ţări. S-a constatat că Europa Centrală şi de Est este regiunea cu cea mai ridicată rată din lume la acest capitol, înregistrând 666 copii/100.000 care trăiesc în instituţii rezidenţiale, de 5 ori mai mult decât media globală de 120 copii/100.000. Ţările industrializate şi regiunea Asia de Est şi Pacific figurează cu a doua (192 copii/100.000), respectiv a treia rată cea mai ridicată (153 copii/100.000). Din anii 1990, România a reuşit să reducă numărul de copii aflaţi în instituţii de tip rezidenţial de la aproximatv 100.000 la 20.000 în 2016. În ţara noastră, rata copiilor care trăiesc în instituţii rezidenţiale este de 578 copii /100.000.

Este foarte probabil ca aceste cifre, publicate astăzi în studiul "Abuzul şi neglijarea copiilor", să reprezinte doar vârful aisbergului, în majoritatea ţărilor analizate regăsindu-se lacune mari în materie de colectare a datelor şi evidenţe corecte.

Până în 2020, România s-a angajat să închidă peste 180 de instituţii tradiţionale şi, astfel, să reintegreze o treime dintre copiii instituţionalizaţi într-un mediu familial. Împreună cu Banca Mondială, UNICEF sprijină Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie să dezvolte un plan de acţiune detaliat şi să mobilizeze finanţare de la bugetul de stat şi din fonduri europene.

Această iniţiativă crucială implică ca serviciile bazate pe comunitate să fie dezvoltate şi disponibile – fiecare sat şi oraş din România să se asigure că toţi copiii care trăiesc instituţii şi familiile lor sunt sprijiniţi şi monitorizaţi. Aceste servicii vor ajuta, de asemenea, la prevenirea separării nenecesare a altor copii de familiile lor”, a declarat Sandie Blanchet, Reprezentantul UNICEF în România.

UNICEF împreună cu Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale, autorităţi judeţene şi locale testează modelul Pachetul Minim de Servicii în 45 de comunităţi din judeţul Bacău, cu o puternică componentă de prevenţie.

Pachetul Minim de Servicii aduce împreună, la nivelul comunităţii, serviciile din domeniul protecţiei sociale, sănătăţii şi educaţiei. Concret, acesta presupune ca în fiecare comunitate să existe cel puţin un asistent social, un asistent medical comunitar şi un consilier şcolar. Împreună, aceştia vin în sprijinul copiilor vulnerabili şi al familiilor acestora, determinând nevoile lor şi acordându-le servicii în funcţie de acestea. Evaluarea intermediară a modelului a demonstrat că 100% dintre copiii aflaţi în risc de separare de familie locuiesc în continuare alături de familiile lor.

În îngrijirea de tip rezidenţial, cum ar fi instituţiile sau orfelinatele, copiii care sunt deja vulnerabili ca urmare a separării de familie sunt expuşi unui risc crescut de violenţă, abuz şi consecinţe care le afectează pe termen lung dezvoltarea cognitivă, socială şi emoţională”, a declarat Cornelius Williams, Director Protecţia Copilului, UNICEF.

Studiul UNICEF evidenţiază faptul că în multe ţări lipseşte încă un sistem funcţional care să asigure o imagine corectă a numărului de copii aflaţi în serviciile de îngrijire alternativă. În multe ţări, statisticile oficiale nu reflectă decât o mică parte din numărul real de copii îngrijiţi în instituţii de tip rezidenţial, şi, adesea, copiii din centrele private nu sunt luaţi în calcul.

Este esenţial ca guvernele să ţină o evidenţă mult mai riguroasă şi mai cuprinzătoare a tuturor structurilor de îngrijire în regim rezidenţial, şi, de asemenea, să monitorizeze permanent copiii care trăiesc în astfel de unităţi, pentru a contribui la obţinerea unor statistici oficiale mult mai realiste”, a declarat Claudia Cappa, Specialist Statistici, UNICEF, şi co-autor al studiului. „În acest fel, vom putea măsura dimensiunea problemei şi vom putea lucra cu guvernele pentru a interveni în consecinţă”.

Cercetarea arată că printre principalii factori de risc care conduc la plasarea copiilor în instituţii de tip rezidenţial se numără familia dezorganizată, problemele de sănătate, furnizarea slabă sau inegală de servicii sociale, dizabilităţile şi sărăcia.

La nivel global, Guvernele sunt îndemnate să reducă numărul copiilor care trăiesc în instituţii de tip rezidenţial prin măsuri de prevenire a separării copiilor de familiile lor, acolo unde este posibil, şi de identificare a unui mediu familial pentru copii, în contexte de îngrijire în familie, precum plasamentul la asistenţi maternali. Este, de asemenea, necesară şi o investiţie mai puternică în programele de sprijin comunitar al familiei, afirmă UNICEF.

***

Povestea din filmul video este despre doi fraţi, Alex şi Emi, care locuiesc cu o familie de asistenţi maternali din Lipova, judeţul Bacău, România.

De mai bine de un an ei locuiesc cu "domnul Gheorghiţă" şi "doamna Valerica", părinţii lor adoptivi.

Aveau nevoie de ceva timp pentru a se obişnui cu noua lor casă.

A trecut aproape un an de când nu şi-au văzut tatăl biologic. Mama lor a murit când erau mai mici. Alex şi Emi au alţi 7 fraţi. Camelia, Florina, Ana Maria, Flavius, Elena, Carmen, Costi. Ei sunt, de asemenea, în îngrijirea diferitelor familii din judeţul Bacău.