Unelte ale Securităţii la vârsta pubertăţii

Cum turnau copiii

Fosta Securitate nu "a precupeţit nici un efort" în acţiunea sa de a recruta elevi-turnători de la cele mai fragede vârste. Prezentăm un caz în care un copil de 13 ani a fost supus supravegherii de către Securitate, prin colegii de şcoală, copiii având aceeaşi vârstă. Copii cărora nu li se poate imputa decât naivitatea de a fi căzut pradă nemerniciei vânătorilor de informatori (turnătorii de 13 ani nu pot fi asimilaţi adulţilor, care pot şi trebuie făcuţi responsabili, măcar moral, de faptele comise). Alina Tacu a căzut victima Securităţii, singura vină fiind dorinţa familiei de a obţine azil politic în Statele Unite.

Din momentul în care Securitatea a aflat de demersurile lor şi i-a catalogat drept "elemente duşmănoase", s-a dezlănţuit infernul. Activitatea familiei a fost monitorizată în zeci şi zeci de rapoarte informative.

Sursa "Gigel" a fost instruită să penetreze anturajul familiei. Securiştii de la "Tehnic" au primit dispoziţie să instaleze aparatură de ascultare în casa familiei.

Nici Alina Tacu, mezina familiei, nu a fost scutită de metodele murdare ale Poliţiei politice. Securitatea i-a corupt pe mai mulţi colegi, copii ca şi Alina, i-a instruit şi le-a cerut să pătrundă cât mai mult în viaţă şi gândurile ei.

"Ioana" şi "Andreea" sunt numele de cod a doua eleve care s-au apropiat şi şi-au turnat colega, Alina Tacu. Au mai fost şi alţii, menţionaţi în notele informative, care au prins-o în rapoarte pe Alina. Este cutremurător cum au putut securiştii instrui nişte copii să nu scape nimic din frământările colegei lor. Au ajuns să raporteze până şi schimbările de atitudine survenite în comportamentul Alinei după ce fratele mai mare şi-a pierdut viaţa, la 17 ani, în condiţii suspecte a avea legătură cu acţiunile Securităţii.

"Andreea" şi "Ioana"

Dată de 15 ianuarie 1984 a fost termenul-limită dat de Securitate, printr-un ordin intern, pentru "...recrutarea unor surse de informare în rândul colegilor copiilor numitului Tacu Alexandru în vederea stabilirii poziţiei acestora faţă de hotărârea tatălui său". Alexandru Tacu este un fost deţinut politic din Iaşi, care a avut curajul să trimită în 1984 o scrisoare ataşatului de presă la Ambasada SUA din Bucureşti, prin care solicita sprijin pentru obţinerea azilului politic. Scrisoarea a fost interceptată de serviciul de Securitate, moment în care a început calvarul. Tacu avea la data respectivă doi copii: Mălin şi Alina. Alina Tacu, în ianuarie '84, avea doar 13 ani...

Directiva Securităţii a fost pusă în practică cu succes. Zeloşii funcţionari, în lupta lor împotriva "duşmanilor de clasă", se pun pe treabă şi încep racolarea din rândul colegilor de clasă ai Alinei. Având în vedere contextul şi nevoia de "afirmare" a unora într-ale delaţiunii, reuşesc să ademenească două colege care trimit regulat rapoarte despre fiica disidentului. Cele două poartă numele de cod "Andreea" şi "Ioana". Iată ce scria "Ioana" într-o notă informativă, trimisă ofiţerului de legătură, despre Alina Tacu: "Sursa o cunoaşte pe Alina Tacu din clasa a V-a, fiind colege. Încă din clasa a VII-a a povestit sursei că are un unchi în America care a făcut chemare familiei sale. ...Este o elevă bună la învăţătură, dar îndeosebi după moartea fratelui său s-a constatat o oarecare tendinţă de obrăznicie manifestată - mai ales când i se făceau unele observaţii de către profesor, o obrăznicie exteriorizată prin gesturi care a intrigat pe unele colege (...) fără însă a avea o opinie deschisă... Nu face comentarii politice. În clasă, cu doi ani în urmă, a adus revista "Cronica" în care erau poezii semnate de ea, tata şi fratele său. În ultimul timp nu a mai adus reviste sau ziare literare la şcoală. Intenţionează să susţină examenul pentru treapta a II-a la liceul "Eminescu", raporta colega "Ioana". Aceeaşi sursă, cu "deosebită abnegaţie", informează în continuare: "Tacu Alina Elena, elevă în clasa a X-a B, profil industrie uşoară de la Liceul de Artă O. Băncilă, nu a fost semnalată în colectiv cu atitudini politice negative. Se cunoaşte că va pleca definitiv în SUA, unde tatăl său are un unchi, scriitor, a cărui avere, prin testament, revine familiei Tacu".

Instrucţia Securităţii

Aceeaşi "Ioana" scrie cu mâna ei, însă la persoana a treia, conform procedurii, o frază care arată încă o dată, dacă mai era nevoie, nimicnicia sistemului "...Sursa Ioana, colegă de clasă, a fost instruită să se apropie mai mult de eleva Tacu, să stimuleze volubilitatea ei, antrenând-o în discuţii referitoare la proiectele sale privind modul în care îşi va continua şcoala în SUA. Dacă nu îi vine greu ei şi familiei să se despartă de rude, prieteni din ţară", se arată în nota informativă a "colegei".

Deşi au existat mii de elevi care au semnat angajamente de colaborare cu fosta Securitate, se încearcă a se induce ideea că foarte puţini au şi trimis rapoarte informative. Cazul Alina Tacu demonstrează că s-au găsit, chiar şi dintre rândurile copiilor, informatori cu bună ştiinţă. Este exemplul colegei Alinei care semnează sub pseudonimul "Andreea": "...din clasa a X-a A este în relaţii foarte bune cu Alina Tacu, aspect sesizat zilnic deoarece deşi nu sunt în aceeaşi clasă îşi petrec pauzele împreună. Prietenia celor două eleve este determinată şi de prietenia părinţilor. În clasă... are o situaţie bună la învăţătură, este la specialitatea canto la clasa profesoarei... La orele de informare este atentă, dar nu are o contribuţie deosebită", raporta "Andreea" într-unul dintre rapoarte.

Alina Tacu: "Bănuiesc cine-s colegele"

Nici după atâţia ani, Alina Tacu nu ştie prea multe amănunte despre "colegele" care i-au purtat de grijă în timpul şcolii generale şi al liceului. "Este greu să-mi dau seama cine ar putea fi Ioana ori Andreea. Am nişte bănuieli, dar nu mă pot hazarda să spun. Aş avea vreo cinci nume, dar de ales ar fi foarte greu. Nu vreau să risc", ne-a declarat, cu prea mult bun-simţ, fiica disidentului Tacu.

"Gigel" informatoru'

Un alt informator, de data aceasta pe nume "Gigel", dă declaraţii despre întreaga familie Tacu, atent supravegheată la domiciliu. În urma acestor informaţii, printr-un raport al Securităţii se decide redeschiderea dosarului Tacu. "Gigel a semnalat faptul că atitudinea şi comportamentul obiectivului este schimbat faţă de perioadele anterioare, acesta fiind mai retras. Faţă de cele raportate mai sus, în vederea stabilirii cauzelor care au determinat solicitarea de către Tacu Alexandru, Ambasadei SUA la Bucureşti, acordarea de azil politic şi a prevenirii divulgării unor date secrete de stat, propun deschiderea celui în cauză a dosarului de urmărire informativă care să răspundă următoarelor sarcini:

Instruirea temeinică a sursei "Gigel" în vederea penetrării anturajului obiectivului şi a stabilirii cauzelor care au dus la hotărârea acestuia de a solicita azil politic guvernului american. Răspunde: Lt. major: Vieriu Valentin. Termen: 24 febr. 1984.

Identificarea persoanelor din anturajul obiectivului şi studierea posibilităţilor de recrutare a noi surse de informare.

Studierea posibilităţilor efectuării unei pătrunderi secrete şi montarea de tehnică fixă la domiciliul obiectivului. Răspunde: Lt. major Vieriu Valentin."

Microfoanele din casă

Toate "obiectivele" în cazul Tacu au fost îndeplinite cu succes de locotenentul Vieriu şi oamenii săi. Faţă de ultima sarcină trasată de Securitate, Alina îşi aminteşte un episod din copilărie. "Cred că era prin 1988. Într-o seară mă jucam după fotoliul din sufragerie. Am descoperit din întâmplare un aparat... Era mai mare un pic decât un cap de cui, cu două picioruşe. Ştiam ce este, l-am aruncat imediat, bucuroasă că am mai scăpat de o "ureche". Acum îmi pare rău", îşi aduce aminte Alina Tacu.

Portret de securist: "Era gras, cu nasul turtit..."

Supravegherea agresivă a familiei era evidentă chiar şi pentru vecini. Iată ce scria un copil, fiica unei familii vecine, despre securistul "plantat" pur si simplu în faţa casei: "Am dat teză la mate. Alina are iar "codiţă". Azi a fost unul într-un trabant verde deschis. Era îmbrăcat într-o geacă de catifea (parcă în dungi) maro. O şapcă pe cap la fel. O bluză albă pe dedesubt. Era gras, cu nasul turtit. De sub şapcă i se vedea păr cârlionţat, perciuni mari. La ora 14 a plecat. Era cu botul maşinii la "stejar". Avea o vedere extra spre Alina. L-am poreclit Sobo (sobolul pentru că avea nasul ca sobolita din Degetica)". Despre această filă de jurnal, Alina Tacu îşi aminteşte că i-a fost aruncată pe geam de fetiţa familiei vecine, care dădea târcoale toată ziua pe lângă maşinile supraveghetorilor.

Tatăl, condamnat pentru “înaltă trădare”

Tatăl Alinei, Alexandru Tacu, este un fost deţinut politic, condamnat la 15 ani de închisoare pentru înaltă trădare. A fost arestat pentru prima dată la 17 ani, pentru că a cântat "Trăiască Regele!" la câteva luni după ce acesta abdicase. Am arătat mai sus că, într-o notă informativă, se pomenea de un "scriitor" din America, o rudă care susţine familia Tacu în demersul ei de a cere azil politic peste Ocean. "Scriitorul" este George Emil Palade, singurul român laureat al Premiului Nobel. "M-au condamnat la 15 ani de închisoare pentru că nu am vrut să depun jurământul militar în faţa steagului sovietic. Am fost plimbat prin mai multe închisori din ţară. În 1984, am trimis un apel aproape disperat către Ambasada americană pentru a ne ajuta să obţinem azil politic. Nu am primit nici un răspuns. În schimb, scrisoarea noastră a fost interceptată de Securitate", ne-a declarat Alexandru Tacu.

Moartea unui tânăr poet

Alina a mai avut un frate. Mălin Tacu, un tânăr poet, mort la vârstă de 17 ani. În seara zilei de 21 decembrie 1986, Mălin a intrat într-o comă profundă. A fost transportat imediat cu Salvarea la un spital din Iaşi. Câteva ore mai târziu, tânărul a fost găsit mort pe holul altui spital din oraş. "Am chemat Salvarea, iar primul lucru constatat verbal de medicul de pe ambulanţă a fost: Acest copil a fost otrăvit", ne-a mai declarat tatăl Alinei. Misterul morţii lui Mălin nu a fost descoperit nici în ziua de astăzi. Ulterior, familia Tacu nu a mai putut contacta niciodată echipajul de pe Salvarea care l-a transportat pe Mălin la spital. Alexandru Tacu este convins că fiul său a fost otrăvit de Securitate. El se bazează pe mai multe elemente care, puse cap la cap, conduc spre această ipoteză. În primul rând, părinţii au fost asiguraţi de la spital că fiul lor este în afara oricărui pericol şi au fost sfătuiţi să plece acasă. La patru dimineaţa, părinţii lui Mălin s-au întors după patru ore la spital. Ceva le spunea că nu este în regulă cu fiul lor. Nu şi-au mai găsit băiatul. Medicul de gardă le-a spus doar că fusese transferat, fără a cunoaşte locul. L-au găsit într-un final pe Mălin, mort, pe o brancardă, într-un alt spital. După zece ani de la tragedie, Alexandru Tacu a aflat că medicii de la primul spital au primit un telefon, pretins din partea familiei, care cerea ca fiul lor să fie transferat la o altă unitate medicală. Mălin a murit în Ambulanţă, pe străzi, plimbat între spitale. Tatăl lui Mălin a aflat ulterior că fiul său a petrecut cu ceva timp înainte de moarte câteva ore la sediul Securităţii, fiind ridicat de pe stradă. "Bănuiesc că acela a fost momentul în care fiul meu a fost otrăvit", spune Alexandru Tacu.

Călăii de suflete

După atâta hăituială, familia Tacu are curajul de a pune cărţile pe faţă şi cere deconspirarea celor care au contribuit la distrugerea unor destine. Ne alăturăm demersului, publicând în continuare numele călăilor de suflete şi solicităm verificarea acestora de către autorităţile competente:

locotenent colonel Roznovat Ştefan

locotenent colonel Grămadă Mihai

general maior Alexie Ştefan

locotenent-colonel Diaconescu Gheorghe

lt. major Damaschin Gheorghe

lt major Măriuţei I.

căpitan Negru

locotenent major Vieriu Valentin

locotenent Moraru Silvia.

Acestora li se adaugă alţi "antrenori" de copii turnători:

plutonier major Vasile Huci

locotenent major Vasile Mosnegutu

plutonier Mihai Olteanu.