Ucraina ar dori să îşi relanseze programul armelor nucleare

(Getty Images)

Fostul trimis al Ucrainei la NATO, generalul maior Petro Garaşciuk, a declarat recent într-un interviu acordat postului de televiziune Obozrevatel TV:

“O voi mai spune încă o dată. Avem capacitatea de a dezvolta şi produce propriile arme nucleare, care sunt disponibile în prezent în lume, precum [structura] care a fost construită în fosta Uniunea Sovietică şi care se află acum în Ucraina independentă, localizată în oraşul Dnipro (numit anterior Dnipropetrovsk) şi care poate produce aceste tipuri de rachete balistice intercontinentale. Nici SUA, nici Rusia şi nici China nu au produs o rachetă numită Satan... În acelaşi timp, Ucraina nu trebuie să se îngrijoreze cu privire la sancţiunile internaţionale când va crea aceste arme nucleare”.

Problema armelor nucleare a unit mereu marile puteri, în special după semnarea Tratatului de Neproliferare Nucleară (TNN), potrivit The Strategic Culture Foundation. Decizia de a reduce numărul armelor nucleare în perioada finală a Războiului Rece a mers în paralel cu necesitatea de a preveni răspândirea acestor tipuri de arme de distrugere în masă în alte ţări, acest lucru fiind în interesul umanităţii. În etapa finală a Războiului Rece, comunitatea ştiinţifică a depus mari eforturi pentru a demonstra conducerii americane şi sovietice cum un schimb limitat de atacuri nucleare ar distruge omenirea. Moscova şi Washingtonul au început ulterior negocierile pentru START (Tratatul pentru Reducerea Armelor Strategice) cu scopul reducerii riscului unei ierni nucleare. După prăbuşirea Uniunii Sovietice, Memorandumul de la Budapesta privind Asigurările pentru Securitate a convins Ucraina să renunţe la armele sale nucleare şi să adere la TNN, în schimbul asigurărilor făcute de semnatarii tratatului privind securitatea sa.

În ultimii ani, Ucraina a început să tatoneze posibilitatea revenirii în rândul statelor dotate cu arme nucleare, în special după recentele acţiuni ale Coreei de Nord. Lecţia predată de dictatorul nord-coreean Kim Jong-un pare să fie aceea că intimidarea nucleară rămâne singura cale de garantare a protecţiei totale împotriva unui inamic regional. Situaţia Ucrainei diferă, totuşi, de cea a Coreei, inclusiv în privinţa alianţelor şi a relaţiilor de putere.

Braţul lung al NATO a fost mereu implicat în maşinaţiunile care au dus la ascensiunea la putere a lui Petro Poroşenko, liderul actual al Ucrainei. NATO tinde să abordeze ţări în care există sentimente anti-ruseşti, pentru a canaliza rusofobia lor în acţiuni concrete ce urmăresc să submineze Moscova, iar războiul din estul Ucrainei este un exemplu, potrivit The Strategic Culture Foundation.

Totuşi, Ucraina nu a reuşit să îi învingă pe rebelii din regiunea Donbas, conflictul ajungând într-un impas, iar popularitatea guvernului din Kiev a scăzut deoarece calitatea vieţii cetăţenilor ţării a suferit un declin semnificativ. SUA şi Uniunea Europeană nu şi-au respectat promisiunile, lăsându-l pe Poroşenko disperat şi tentat să recurgă la provocări, precum recentul incident din Strâmtoarea Kerci.

Ideea reluării producţiei de arme nucleare în Ucraina este în prezent circulată de personalităţi minore din conducerea ţării, dar ar putea prinde avânt în următoarele luni, în special dacă conflictul din estul ţării rămâne îngheţată şi dacă Kievul devine mai frustrat şi mai disperat. Potrivit, The Strategic Culture Foundation, aripa neoconservatoare a elitei conducătoare americane, dedicată distrugerii Federaţiei Ruse, ar putea încuraja Kievul să meargă pe această cale, în ciuda riscurilor incalculabile implicate. UE, pe de altă parte, probabil ar fi îngrozită de această perspectivă. Iar Kievul ar putea obţine de la UE asistenţa economică necesară, în schimbul renunţării la ideea nuclearizării.

Moscova, dacă va avea de înfruntat această posibilitate, nu va sta cu mâinile în sân. În ciuda faptului că Rusia are relaţii bune cu Coreea de Nord, Moscova nu a fost prea încântată de perspectiva unui vecin înarmat nuclear. Iar în cazul Ucrainei, răspunsul ruşilor ar fi chiar mai sever. O Ucraină înarmată nuclear va fi o linie roşie pentru Moscova, aşa cum au fost Crimeea şi Sevastopol. Merită menţionate cuvintele preşedintelui rus Vladimir Putin când a făcut referire la posibilitatea unei invazii NATO a Crimeei în timpul evenimentelor din 2014 care au dus la înlăturarea de la putere a preşedintelui ucrainean pro-rus Viktor Ianukovici:

“Suntem pregătiţi să o facem [să plasăm arsenalul nuclear al Rusiei în stare de alertă]. Acolo trăiesc cetăţeni ruşi, ei sunt în pericol, nu îi putem părăsi. Nu noi am fost cei care am comis lovitura, au fost naţionaliştii şi oamenii cu credinţe extreme. Cred că nimeni nu doreşte ca situaţia să devină un conflict global”.

În ceea ce priveşte ideea nuclearizării Ucrainei, ar fi bine ca neoconservatorii şi neoliberalii americani, precum şi europenii, să ia în considerare consecinţele sfătuirii Kievului de a merge înainte sau nu. A da undă verde în acest sens conducerii ucrainene atât de instabile şi detaşate de realitate, ar putea fi scânteia care declanşează Armageddonul, potrivit The Strategic Culture Foundation.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii