Tragedia din Retezat: "Cineva striga 'AJUTOR, AVALANŞĂ!', era un ţipăt disperat"

Geta şi Erik urcaseră vârfuri de munte de mii de metri înălţime. Au supravieţuit unor escalade dificile pentru a-şi găsi sfârşitul în Retezat, într-o excursie făcută în pofida avertismentelor de pericol de avalanşă.
Avalanşă de zăpadă
Avalanşă de zăpadă (Pixabay.com)

Doi copii alpinişti şi-au pierdut viaţa sâmbătă, în munţii Retezat, în urma unei avalanşe - Dor Geta Popescu, deţinătoare a mai multor recorduri mondiale şi Erik Gulacsi care, în ianuarie 2017, stabilea, la numai 12 ani, un nou record european de vârstă atingând vârful Aconcagua. Printre ultimii care i-au văzut în viaţă pe cei doi copii se numără şi Cătălin Berenghi, aflat în fruntea unui grup de 51 de persoane care participau la un curs de ghizi montani organizat în zona Vârfului Peleaga din munţii Retezat.

Cunoscut opiniei publice pentru încercările de a opri ridicarea moscheii din Bucureşti, Berenghi conduce o şcoală de ghizi montani şi organizase un drum în zonă, când s-a intersectat cu un grupul de 7 persoane din care făceau parte şi cei doi copii. S-a intersectat cu grupul pe drum, i-a sfătuit să nu se aventureze pe traseul de vară, unde era risc mare de avalanşă, pentru ca apoi, după ce drama s-a produs, să participe la salvarea supravieţuitorilor.

Pe 22 aprilie 2017 am plecat cu şcoala de ghizi pe care o conduc pe traseul: Cabana Genţiană- Şaua Bucurei - Şaua Berbecilor - Vf. Peleaga. În drum spre Vf. Peleaga ne-am întâlnit cu un grup de 7 persoane care mergeau în aceeaşi direcţie ca şi noi, adică Vf. Peleaga. Ne-am salutat, aşa cum se face pe munte, am discutat cu ei şi le-am zis că noi vom merge spre vârf pe TRASEUL DE CREASTĂ şi că ar fi recomandat şi pentru ei să meargă pe acelaşi traseu, am insistat şi a 2 a oară spunându-le că este risc de avalanşă pe traseul de vară.

Am pornit către vârf dar la scurt timp am fost depăşiţi de cele 7 persoane, (2 bărbaţi, 2 femei şi 3 copii) care au pornit pe TRASEUL DE VARĂ, ADICA PE CURBA DE NIVEL. Am rămas surprins că nu au venit pe traseul de creastă aşa cum este indicat în turele de iarnă şi au continuat pe traseul cu risc de avalanşă", relatează Berenghi, pe Facebook, întâlnirea cu grupul din care făceau parte Geta şi Erik.

Grupul lui Berenghi şi-a continuat ascensiunea către Vf. Peleaga urmând linia crestei, iar la un moment dat când mai aveau cam 100m până în Şeaua Pelegii, opriţi fiind pentru a echipa o nouă traversare, au auzit din vale ţipete de ajutor venite de la o femeie.

"Cineva striga "AJUTOR AVALANŞĂ", era un ţipăt disperat. Am adăpostit grupul care se afla într-o zonă în care vântul bătea foarte tare 70- 80 km/h iar temperatura resimţită era de -15° -20°C. Am decis să trimit o echipă formată din 3 persoane, echipaţi cu corzi, 3 truse de prim ajutor şi staţii de emisie recepţie. Am aşteptat ca aceştia să ajungă la locul accidentului pentru a-mi comunica starea celor surprinşi de avalanşă. Într-un final, apelul lor a venit dar suna astfel: " Am ajuns, 5 sunt în picioare, loviţi, răniţi dar se deplasează şi 2 persoane decedate, un băiat şi o fetiţă", continuă Berenghi filmul tragediei din Retezat.

La cererea lui Berenghi, cei trimişi la faţa locului au verificat pulsul şi respiraţia copiilor, confirmând decesul.

"Au urmat 5 minute de linişte timp în care am făcut toate scenariile. Am decis să abandonăm ascensiunea către vârf întorcându-ne în Şaua Berbecilor, pentru o nouă regrupare cu cei 5 supravieţuitori. Am rugat pe cei din echipa de salvare să-i îmbrace bine pe accidentaţi şi să încerce să-i urce sus în creastă şi să ne urmeze", scrie Berenghi.

Cel mai greu lucru, spune Cătălin Berenghi, a fost să îi convingă pe părinţi să lase acolo, în zăpadă, trupurile neînsufleţite ale copiilor.

"După o luptă de convingere părinţii au fost convinşi să lase trupurile copiilor decedaţi acolo, pentru că vom veni ulterior să-i recuperăm. Era decizia cea mai înţeleaptă care putea fi luată în acel moment de criză deoarece, temperatura era -15° ,-20°C, cei 5 erau în stare de şoc după avalanşă, după decesul celor 2 copii şi după loviturile suferite în timpul avalanşei.

În Căldarea Berbecilor unde se aflau accidentaţii nu există semnal GSM, deci şansele de supravieţuire erau minime. Minunea nu a încetat să apară, cei 3 salvatori şi cei 5 supravieţuitori au început să meargă spre noi. Am fost extrem de bucuros pentru că asta însemna salvarea lor.

După 40-50 minute au ajuns la locul de regrupare unde au primit de la cei din grupul meu ceai cald şi mâncare. Personal am pregătit grupul pentru relaţia cu cei accidentaţi care au primit ordinul de a-i ignora aproape total pe supravieţuitori pentru a nu-i traumatiza şi mai mult pe aceştia cu întrebări penibile şi stupide care ar fi putut declanşa o adevărată criză celor accidentaţi.

Am evaluat încă o dată starea lor remarcând faptul că un bărbat avea o tăietură foarte urâtă pe faţă, care nu mai sângera şi faptul că avea piciorul drept, strâmb şi deformat în zona genunchiului. Am bănuit faptul că avea o fractură destul de urâtă, dar bărbatul care avea cam 1.80- 1.90m şi cam 100kg, se deplasa singur pe picioarele lui ajutat de nişte beţe de schi. Am continuat foarte încet deplasarea în ritmul lui spre cabana Genţiana.

La 45 min de cabană ne-am întâlnit cu un salvamontist care venise pe schiuri pentru a evalua situaţia. Am continuat drumul spre cabană, iar la 30 min înainte de a ajunge la cabana Genţiana ne-am întâlnit şi cu echipa de salvatori formată din 7 salvamontişti şi 2 jandarmi. Aceştia au întrebat accidentaţii dacă este nevoie de targă, dar bărbatul rănit le-a zis acestora că poate ajunge la cabană pe picioarele lui, lucru care s-a şi întâmplat. La Cabana Genţiana se afla o întreagă armată de jandarmi şi salvamontişti care au ajuns foarte promt şi bine echipaţi în zonă. Au urmat o serie de declaraţii date de noi, celor de la poliţia criminalistică. După declaraţii extrem de amănunţite la ora 2 dimineaţa ziua noastră a luat sfârşit.

Felicit pe această cale grupul condus de mine, fostul instructor Cristian P, stagiarii, echipele
Salvamont Hunedoara, Salvamont Parâng şi echipele de jandarmi pentru efortul depus în această acţiune.
Transmit familiilor celor 2 copii sincere condoleanţe!
Dumnezeu să-i ierte pe cei doi copii!!!", adaugă Berenghi.

Ulterior, Cătălin Berenghi a ţinut să precizeze că NU grupul său a cauzat avalanşa, scenariu avansat de reprezentanţii Salvamont Hunedoara, care au spus că nu este exclus ca grupul mare de oameni care se deplasa pe munte să fi declanşat avalanşa.

"Nu noi am fost cei care am declanşat avalanşa, ci din păcate grupul din Braşov. În perioada superioară unde eram noi sunt porţiuni de zăpadă neatinsă. Dacă am fi declanşat noi avalanşa, i-ar fi măturat pe toţi şapte. Noi eram cu 400-500 de metri mai sus şi nu eram în linie cu ei. Zona în care se aflau ei era foarte expusă, iar stratul de zăpadă oscila de la 70-80 de centimetri la 1 metru, 1 metru şi jumătate. Fata care a supravieţuit alături de cei patru adulţi a confirmat ce spun eu şi a spus că a auzit o bubuitură în apropierea grupului lor şi a văzut cum zăpada se crapă. Este o tragedie ce s-a întâmplat", a declarat Berenghi pentru Adevărul

Tragedia din Masivul Retezat s-a petrecut în timpul unei excursii de trei zile organizate de tatăl alpinistei Dor Geta Popescu. Grupul de 7 persoane urma să escaladeze Vârful Peleaga, la 2.509 m altitudine. Deşi meteorologii au anunţat că vremea se înrăutăţeşte şi că există pericol de avalanşă în munţi, organizatorul excursiei a decis ca, totuşi, excursia să continue. Şi a continuat. Sfârşitul a fost însă tragic. Geta şi Erik şi-au găsit sfârşitul, avalanşa lovindu-i de stânci.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne