Traditii de Pasti

Coş cu ouă încondeiate
Coş cu ouă încondeiate (Epoch Times România)

Incondeierea oualor este un obicei foarte vechi in traditia romaneasca, fiind o marturie a continuitatii datinilor si credintelor populare. Ca simbol al creatiei, al zamislirii vietii, oul a inspirat, din vechi timpuri, numeroase legende, basme, o intreaga literatura. Originea colorarii oualor se pierde in negura epocii precrestine, din timpurile cand Anul Nou se sarbatorea la echinoctiul de primavara. Ele erau date in dar, ca simbol al echilibrului si creatiei. Se spune ca s-au gasit oua pictate si in piramide si sicriile egiptenilor. Primul care a adus aceasta traditie in tara noastra a fost, din cate atesta documentele, Paul de Aleco in secolul al XVII-lea.

Obiceiul colorarii oualor s-a transmis crestinilor si este inca practicat mai ales la popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit, atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii. Ouale "incondeiate" ("impistrite" sau "muncite") s-au constituit, la romani, intr-o marturie a datinilor, credintelor si obiceiurilor pascale, integrandu-se intre elementele de o deosebita valoare ale culturii spirituale populare, care definesc particularitatile etnice ale poporului nostru.

Simbolurile sunt diverse, fiind folosite elemente geometrice, vegetale, animale, religioase, variate in functie de zona si traditie. Respectand traditia, acest obicei a fost treptat ridicat la nivel de adevarata arta, fiind folosite tehnici diverse pentru infrumusetarea oului. Cele mai folosite motive sunt crucea, motivele vegetale (frunze, flori, spice), animale diverse, unelte casnice.

Adesea mesterii populari reusesc sa transforme un banal ou intr-o adevarata opera de arta miniaturiala, cu migala si talent incredibile.

Traditiile Regionale

Pe langa traditionalele oua rosii, cozonac, miel si pasca, obiceiurile pascale romanesti sunt imbogatite de traditiile regionale.

In Bucovina, in noaptea de Pasti, exista obiceiul aprinderii "focurilor de veghe”. Pe dealuri si coline sunt aprinse focuri puternice care ard toata noaptea. In jurul lor, se aduna satenii care povestesc intamplari din viata lui Iisus, iar baietii sar pe deasupra focului, pentru a indeparta duhurile rele. Fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele. Motivele folclorice folosite la incondeierea oualor sunt cele traditionale (spicul, soarele, frunza si crucea), maiestria cu care sunt pictate aici nu se regaseste in nici o alta regiune a tarii.

In Transilvania, a doua zi de Pasti, tinerele fete sunt stropite cu parfum de catre feciorii imbracati in haine traditionale. Acestea, la randul lor, ofera baietilor de baut si cateva mici daruri. Se spune ca acele fete vor avea noroc tot anul, iar barbatii care uita de acest obicei, vor fi urmariti de ghinion. Mai demult, obiceiul era ca fetele sa fie stropite cu apa de fantana.

In tara Motilor, in noaptea de Pasti, toaca de la biserica este dusa in cimitir, unde trebuie sa fie pazita de catre feciorii din sat. Daca nu reusesc sa o pastreze in siguranta si este furata, paznicii care au dat gres vor oferi, a doua zi, o masa bogata. Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, ei vor fi gazdele ospatului.

In Banat, in dimineata zilei de Pasti, copiii se spala pe fata cu apa proaspata de la fantana in care sau pus un ou rosu si fire de iarba verde. Masa traditionala se serveste doar dupa ce bucatele au fost tamaiate. Apoi, fiecare mesean primeste o lingurita de pasti (paine sfintita). In meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, oua albe si mancaruri traditionale, dupa acestea se continua masa cu friptura de miel.

Tot in Banat, dar si in Muntenia, exista obiceiul ca tinerele fete sa pastreze in casa lumanarea aprinsa in noaptea de Inviere. Lumanarea respectiva este apoi aprinsa pentru cateva momente, atunci cand are loc un eveniment fericit. Cine urmeaza datina, se spune ca are noroc in viata personala si este bine vazut de cei din jur.

In regiunea Sibiului, exista obiceiul ca de Pasti sa fie impodobit un pom de dimensiuni reduse, un arbust, asemanator cu cel de Craciun. Doar ca, de data aceasta, in locul globurilor se agata oua vopsite, golite de continut. Pomul poate fi asezat intr-o vaza si pastrat ca si podoaba a casei.

In Maramures, traditia spune ca in prima zi de Paste, e bine ca prima persoana care iti intra in casa sa fie un barbat. Altfel, va fi discordie in casa in acel an. Dimineata devreme, copiii merg la prieteni si la vecini sa anunte Invierea Domnului, iar gazda ii intampina cu oua incondeiate. O foarte frumoasa datina se pastreaza in Maramures, zona Lapusului. Dimineata in prima zi de Pasti, copiii (pana la varsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor “Sarbatori fericite”. La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.

Pe valea Crisului Alb, la Almas, toata suflarea comunei se aduna in curtea bisericii. Femeile si fetele din localitate se gatesc in straie de sarbatoare, si vin in curtea bisericii unde vopsesc si "impistritesc" (incondeiaza) oua.

In nordul Sucevei se pregatesc diferite dulciuri speciale cum ar fi "Babele “simbolul

Vietii cumpatate. Prajitura este facuta din nuca, rahat si stafide, asemenea cozonacului, doar ca aceasta compozitie se toarna in forme speciale. "Babele” — sunt duse la slujba de Inviere, alaturi de bucatele traditionale din cosul pascal.

In zona Campulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei in puterea miraculoasa a rugaciunii de binecuvantare a bucatelor. In zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se asaza in forma de cerc, purtand lumanarile aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa binecuvanteaze bucatele din cosul pascal. In fata fiecarui gospodar este pregatit un astfel de cos, dupa oranduiala stramosilor. In cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei sunt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate in rau pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), faina (pentru ca rodul graului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie impotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se asaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean si prajituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie.

La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si... cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru implinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci. Pe langa datina cosului pascal, se mai pastreaza cateva obiceiuri deosebite: ele vestesc intampinarea Pastelui cu bucurie si dragoste pentru semeni.

In Arges, printre dulciurile pregatite de Pasti se numara covrigii cu ou (numiti asa pentru ca in compozitia lor se adauga multe oua, 10-15 oua la 1 kg de faina). Fiecare gospodar se straduieste sa pregateasca o astfel de delicatesa, care este si simbolul belsugului.

alte articole din secțiunea Cultură