Tipărirea banilor noi este cauza inflaţiei din China
O machetă a Districtului Central de Afaceri din Beijing făcută din bancnote de yuani chinezi, în 2007. Economiştii spun că tipărirea exagerată de bani provoacă inflaţie în China. (Teh Eng Koon / AFP / Getty Images)
Cantitatea de bani din China s-a dublat în patru ani, ajungând la 97,42 trilioane* de yuani (15,66 trilioane de dolari) la sfârşitul anului 2012, potrivit cifrelor băncii centrale. Economiştii dau vina pe creşterea fără precedent a creditului, pentru inflaţie şi bulele de capital.
Economistul din China continentală, Ni Jinjie, a declarat că tipărirea excesivă de bani în China de către banca centrală reprezintă originea actualei crize a inflaţiei. Cu toate acestea, furnizarea abundentă de credite este cea ce duce la bulele de capital, după cum poate fi observat în sectorul imobiliar.
Un coeficient de măsurare a creditului se numeşte M2 şi include toate tipurile de numerar, precum şi depozitele din conturile curente şi conturile de economii. Deoarece creditul este ceea ce ţine în viaţă economia, relaţia sa cu produsul intern brut (PIB) este frecvent utilizată pentru a masura gradul de monetizare a economiei unei ţări. Economia are nevoie de credite pentru a funcţiona şi a creşte, dar prea multe dintre acestea pot alimenta bulele de capital şi cauza inflaţie.
În economiile dezvoltate, raportul dintre M2 şi PIB este sub unu. În ţările în curs de dezvoltare sau pieţele emergente, M2 este de obicei de la 1 la 1,5 ori mai mare ca PIB-ul.
Coeficientul M2 al Chinei, de 97,42 trilioane de yuani, în raport cu PIB-ul de 51,93 trilioane de yuani (8,35 trilioane de dolari), a ajuns la punctul său maxim de 1,88 în 2012. M2 din China a crescut cu 13,8% în cursul anului, mult mai mare decât PIB-ul şi de 1,5 ori mai mare decât rata de creştere M2 din Statele Unite ale Americii. În ceea ce priveşte crearea de credite, nimeni nu bate China, făcând ţara vulnerabilă la apariţia bulelor de capital.
În articolul său publicat în "Ştirile din Beijing", analistul financiar Jinjie Ni, a scris: "În ultimele două decenii când tendinţele de marketizare şi monetizare ale Chinei au fost extrem de evidente, raportul dintre M2 şi PIB a urcat de la 82,5% în 1990 la 150% în anul 2000. La sfârşitul anului 2012, raportul s-a apropiat de 190%".
Ni subliniază: "PIB-ul nu poate să crească fără să fie susţinut de rezerva monetară acumulată pe termen lung. Nivelul M2 al rezervei are un impact direct asupra macroeconomiei unei naţiuni - rata inflaţiei, creşterea economică şi şomajul, împreună cu balanţa plăţilor internaţionale şi cu alţi indicatori economici... Un raport mai mare între M2 şi PIB înseamnă riscuri inflaţioniste şi o suprasolicitare a economiei".
"Odată cu creşterea raportului dintre M2 şi PIB, cauza cea mai directă a preţurilor persistente ridicate la mărfuri şi locuinţe în China de astăzi este crearea unei mari cantităţi de bani noi", a adăugat Ni.
Furnizarea excesivă de credite
Deoarece M2 este format în cea mai mare parte din activele din sistemul bancar, crearea exagerată de credite alimentează bula creditelor.
Ni precizează că principala sursă a creşterii M2 este reprezentată de cei aproximativ 8-9 trilioane de yuani (1,29 - 1,45 trilioane de dolari) în creditele noi în fiecare an.
"Cu câţiva ani în urmă, 3 - 5 trilioane de yuani (482 - 804 miliarde de dolari) erau considerate drept o furnizare excesivă de credite. La acel moment era greu de imaginat expansiunea rapidă a creditului bancar de astăzi", a declarat Ni.
Conform PBOC, noile împrumuturi făcute de băncile din China în primele 11 luni ale anului 2012 au ajuns la 7,75 trilioane de yuani (1,25 trilioane de dolari), depăşind cele 7,47 trilioane de yuani (1,2 trilioane de dolari) împrumutate pe tot parcursul anului 2011. Economiştii estimează că totalitatea noilor împrumuturi s-ar putea ridica în jur de 8,3 trilioane de yuani (1,33 trilioane de dolari) pentru anul 2012.
Aceste noi credite se duc spre active precum locuinţele. În plus, este creat un efect de domino, iar preţurile materiilor prime cresc şi se crează inflaţie. În cazul locuinţelor, cererea de lemn, ciment şi oţel ridică preţurile la aceste produse. Salariile angajaţilor din sectorul construcţiilor sunt folosite pentru cumpărarea necesităţilor de bază, sporind astfel presiunea şi asupra preţurilor acestor bunuri.
În afară de crearea de împrumuturi, tipărirea de bani de către banca centrală se adaugă, de asemenea, rezervei de bani. Potrivit Reţelei Secolul XXI, crearea totală de bani a Chinei în 2012, de 12,26 trilioane yuani (1,97 trilioane de dolari), a reprezentat aproape jumătate din aprovizionarea mondială cu bani noi de 26,25 trilioane yuani (4,22 trilioane de dolari).
Drept rezultat al acordării continue de noi împrumuturi, societăţile chineze sunt puternic îndatorate. Calculele făcute de Zerohedge indică China ca având cel mai îndatorat sector de corporaţii, cu o datorie ce se ridică la 151% din PIB.
Gigantul bancar american, Goldman Sachs, crede că această tendinţă nu este sustenabilă: "Prin urmare, este esenţial pentru noua conducere (a Chinei - n.red) să urmărească reforme care nu numai că susţin sectorul privat, dar, de asemenea, şi consumul mai larg, în scopul de a utiliza această capacitate; alternativa s-ar dovedi probabil negativă pentru sectoare, bănci şi, în cele din urmă, pentru economie", scrie Goldman Sachs într-o notă adresată clienţilor.
trilioan* - o mie de miliarde.
