Telefoane mobile cu otravă

(MARTIN BUREAU / AFP / Getty Images)

400.000 de telefoane mobile şi tablete pe zi, 140.000 de computere: aceasta este rata la care se aruncă deşeurile tehnologice în lume. Suficient pentru a polua pentru totdeauna depozitele de deşeuri la nivel mondial şi a-i ucide pe cei care sapă prin gropile de gunoi pentru a supravieţui, arată un articol publicat de Repubblica.

Agbogbloshie, Ghana

Aici este locul unde se adună mizeria tehnologică a Planetei, sute de tone de deşeuri electronice din Europa şi Statele Unite ale Americii.

În Ghana, în apropiere de Accra, există un loc care a devenit un simbol la nivel mondial al păcatelor noastre de persoane hiper-conectate, digitale, consumeriste şi un pic egoiste. Acest loc se numeşte Agbogbloshie şi este pur şi simplu zona cea mai poluată din lume, potrivit unui raport recent publicat de BBC. Pe locul al doilea se află Cernobîl. Numai că în Ghana nu a explodat o centrală nucleară aşa cum s-a întâmplat în Ucraina de Nord în '86. În Agbogbloshie bomba nucleară suntem noi: într-adevăr, aici, în fiecare zi o mică bombă cu otravă mortală explodează, de ani de zile, atunci când zeci de basculante descarcă deşeuri tehnologice din întreaga lume.

Aici, regizorul american Isaac Brown a venit să înregistreze filmul Terra Blight, ceea ce înseamnă Pământul Blestemat, neglijat, infectat, alegeţi traducerea care vă place cel mai mult. Brown este un tânăr producător de film care, în 2005, după ce a terminat masterul la Universitatea din Florida, a creat compania de producţie Jellyfishsmack ("haita de meduze"), deoarece convins că filmul independent poate inspira acţiune şi în cele din urmă poate apăra drepturile civile încălcate. Povestea nesfârşită a deşeurilor noastre electronice, care ajung într-un depozit de deşeuri în Ghana, a oferit cadrul perfect pentru un film acuzator, care denunţă şi condamnă.

Cifrele fenomenului sunt impresionante. Conform EPA, care este Agenţia SUA pentru Protecţia Mediului, în fiecare zi ne eliberăm de peste 140.000 de calculatoare şi de peste 400.000 de telefoane mobile şi tablete. În fiecare zi? Da, chiar aşa, în fiecare zi.

Numai în SUA, în 2011, au fost produse trei tone şi jumătate de deşeuri tehnologice şi dintre acestea numai un sfert au fost reciclate. Restul ajung la gropile de gunoi sau în incineratoare. Care este problema? Cel puţin două şi acestea foarte mari. Prima este că în obiectele electronice ale vieţii noastre de zi cu zi există metale preţioase: sume mici, dar, de exemplu, prin reciclarea de un milion de telefoane mobile se pot obţine 24 de kilograme de aur, 250 de kilograme de argint, 9 kilograme de paladiu şi 9.000 de kilograme de cupru. Aruncarea lor este o pierdere. A doua problemă este că acolo, împreună cu metale preţioase, există, de asemenea, metale nocive, cum ar fi plumb, cadmiu, mercur, care, atunci când sunt arse, eliberează toxine în aer şi dacă rămân în pământ otrăvesc şi poluează pentru totdeauna apele subterane.

Consumul iresponsabil de aparate digitale.

Problema nu este că ne schimbăm la fiecare cinci ani televizorul, un calculator la fiecare trei şi un telefon mobil imediat ce apare un model nou. Problema este unde ajunge acest munte de dispozitive neutilizate. Cineva a calculat că numai dispozitivele vândute de Apple, până la începutul anului 2013, stivuite una peste alta, ar alcătui un turn de 6.700 km (Staţia Spaţială orbitează la 370 km deasupra nivelului solului) şi dacă ar fi alcătui un şarpe, corpul acestuia s-ar întinde de la Oslo la Mumbai. Deci, în timp ce companiile multinaţionale au lansat programe digitale de recuperare şi reciclare ( AT & T a intrat în Cartea Recordurilor ajungând să recicleze mai mult de 50.000 de telefoane mobile într-o săptămână), s-a descoperit că Agbogbloshie nu este un caz izolat. China a transformat în industrie de otrăvuri ceea ce în Africa Centrală era o sinucidere spontană.

Guyiu, în provincia Guangdong.

Aici, pe vremuri existau patru sate: astăzi este cel mai mare cimitir electronic din lume. Nu este uşor să ai informaţii oficiale, autorităţile chineze îi împiedică pe cei care merg acolo în căutare de dovezi, dar, de exemplu, în 2005, în depozitul de deşeuri Guyiu, lucrau mai mult de 60.000 de oameni, pentru 17 cenţi (1 leu) pe oră timp de 16 ore pe zi. Obiectivul: recuperarea metalelor preţioase.

Deja în 2001, activiştii de la Basel Action Network au documentat ce se întâmpla la Guyiu. Exporting Harms este titlul filmului, un titlu care spune totul despre paradoxul vremurilor noastre: cele mai multe dintre elementele electronice pe care le folosim sunt fabricate în China (inclusiv iPhone). Când le aruncăm, sunt răscumpărate ca deşeuri, chiar de China şi prelucrate la Guyiu, unde la un moment dat primarul a ordonat închiderea a mai mult de 800 de cuptoare pe bază de cărbune - folosite la incinerarea deşeurilor electronice - deoarece nivelul de dioxină din aer ucidea literalmente oamenii.

Presiunea publică ajută

Legile au devenit mai restrictive, iar în lume s-au multiplicat cazurile de idei novatoare şi noi moduri de abordare a problemei. Există o companie startup în India, Attero, care a găsit un mod curat de a recicla electronicele, iar în Peru compania Ricicla face acelaşi lucru.

Dar între timp se schimbă geografia comerţului cu deşeuri electronice. De curând a fost publicat un raport foarte detaliat al unui canadian, Josh Lepawsky, care documentează cu hărţi şi date din anii 1996-2012, faptul că ipoteza conform căreia ţările bogate îşi aruncă deşeurile tehnologice în ţările sărace ale lumii nu mai este adevărată. Astăzi o mulţime de electronice sunt aruncate în ţările în curs de dezvoltare.

Acolo acestea sunt reparate şi refolosite, modă care a devenit din ce în ce mai răspândită.

Noile reguli din Europa

Din 2016, fiecare stat membru al UE ar trebui să recicleze 45 de tone de deşeuri electronice pentru fiecare 100 de produse noi vândute în cei trei ani precedenţi. Începând cu 2019 obiectivul minim devine de 65 de tone.

Noua regulă, care a fost aprobată în 2012, actualizează DEEE (Waste Electronical and Electric Equipment) din 2003, care pentru prima dată a încercat să pună capăt fenomenului (cu rezultate diferite de la ţară la ţară). Una dintre cele mai mari noutăţi este că magazinele de electronice vor fi obligate să se ocupe de reciclarea obiectelor mici, cum ar fi telefoanele mobile, chiar dacă nu se cumpără unul nou, în timp ce companiile care produc aparate electrice trebuie să ridice frigidere sau maşini de spălat care nu mai sunt în uz. Până în 2014 directiva trebuie să fie aprobată de către statele europene, dar există o singură excepţie notabilă: pentru cele zece ţări din fostul bloc comunist care au aderat la UE între 2004 şi 2007, termenul limită pentru atingerea obiectivelor este amânată pentru 2021.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință