SUA retrage portavionul USS Theodore Roosevelt din Golful Persic în mijlocul campaniei Moscovei
Portavionul este retras într-un moment în care în centrul atenţiei se află un controversat acord nuclear încheiat cu Iranul iar forţele maritime iraniene au desfăşurat în regiune mai multe manevre de hărţuire uşoară a navelor SUA şi ale altor ţări.
Portavionul american USS Theodore Roosevelt. (Captură Foto)
Conform USNI News, portavionul Theodore Roosevelt a părăsit marţi Flota a 5-a a Statelor Unite, fără a anunţa public data la care va sosi următorul portavion pentru a continua loviturile aeriene americane ţintite împotriva Statului Islamic (SI).
CVN 71 The Harry S. Truman este desemnat a fi următorul portavion pentru Orientul Mijlociu, totuşi Marina SUA nu a specificat un moment clar al sosirii acestuia, precizând doar că acesta va ajunge în acest an, a declarat marţi un oficial al armatei americane pentru USNI News.
Marina SUA nu va fi capabilă să menţină un portavion în Golful Persic pe toată perioada sezonului de toamnă, a mai precizat oficialul US Navy, motivând că Marina trebuie să programeze operaţiuni de întreţinere a navei după ani de utilizări prelungite şi datorită reducerii cheltuielilor care au fost impuse după tăierile bugetare.
Deşi în trecut au mai existat situaţii similare (lipsa unui portavion) în Golful Persic, de această dată Marina SUA este lăsată fără un portavion într-un moment în care în centrul atenţiei se află un controversat acord nuclear încheiat cu Iranul. De asemenea, retragerea portavionului survine în condiţiile în care forţele maritime iraniene au desfăşurat în regiune mai multe manevre de hărţuire uşoară a navelor SUA şi ale altor ţări.
Oficialii militari americani au insistat că operaţiunile SUA din Golf nu vor fi afectate deoarece Forţa Aeriană americană ar putea trimite în regiune, dacă este necesar, un număr suplimentar de avioane care pot fi staţionate şi pot decola de pe uscat. Loviturile aeriene împotriva ţintelor SI din Irak şi Siria sunt, de asemenea, desfăşurate în mare parte de Forţa Aeriană americană, în timp ce Marina acoperă doar aproximativ 20% din aceste misiuni.
“Demararea loviturilor aeriene ruseşti în Siria a oferit o nouă speranţă forţelor loiale [regimului Assad] în lupta lor împotriva unei mulţimi de facţiuni rebele, inclus fiind aici şi grupul Statul Islamic. Acum, Rusia ar putea extinde aceste operaţiuni în Irak dacă Bagdadul i-o va cere. Într-adevăr, din poziţia sa din Latakia, Rusia dispune de raza necesară pentru a lovi ţintele SI din Irak, deşi va fi necesară o suplimentare a resurselor pentru a face acest lucru.”
Mai important, Rusia poate acum să ajungă la toate punctele importante ale Canalului Suez în câteva minute, fără a mai menţiona Tel Aviv, Ierusalim, Bagdad şi – dacă este echipată corespunzător – Bahrain, sediul Flotei a 5-a a Statelor Unite.
