Stereotipuri britanice

Supuşii reginei Elizabeta a II-a nu se îndepărtează prea mult de stereotipul britanicului aparţinând clasei de mijloc, băutor împătimit şi foarte mândru de rolul compatrioţilor săi în cel dea-l doilea război mondial. Totuşi, mulţi străini văd în Marea Britanie o ţară tolerantă, notează marţi ziarul Las Provincias.

Toate stereotipurile naţionale au la bază un adevăr, cât de mare este însă acest adevăr? Şase ziare europene au explorat clişeele prin care sunt văzute ţările lor, iar rezultatele, cel puţin în cazul Marii Britanii, s-au potrivit foarte bine cu aceste stereotipuri. În linii mari, ziariştii de pe malul european al Canalului Mânecii îi văd pe britanici provenind din clasa de mijloc, băutori împătimiţi şi foarte mândri de rolul ţării lor în al doilea război mondial. Ziaristul Jonathan Freedlan de la The Guardian a încercat să demonteze aceste mituri, dar nu i-a fost deloc uşor, cum el însuşi a recunoscut.

'Ar fi frumos să spun că vecinii noştri se înşeală, din păcate însă clişeele nu ar ajunge să fie clişee, dacă nu s-ar baza pe realitate', scrie el în The Guardian. Freedlan începe prin analizarea relaţiei britanicilor cu băutura, care nu este atât de gravă cum pare. Potrivit unui studiu realizat de OECD, Marea Britanie figurează pe locul 11 între ţările europene care consumă cel mai mult alcool, un clasament în care primele locuri sunt ocupate de Franţa, Portugalia şi Austria. Raportul conţine totuşi o cifră care dă de gândit şi care îi invită pe locuitorii insulei la reflecţie: în timp ce francezii, germanii, spaniolii şi italienii beau tot mai puţin, britanicii consumă cu 9% mai mult alcool decât în 1980.

Nu este însă lucrul cel mai grav. Mai grav este cum consumă britanicii alcoolul. În mod compulsiv, după metoda 'binge-drinking', altfel spus fără de măsură: 54% dintre britanicii cu vârste între 15 şi 16 ani recunosc că beau în mare viteză până îşi pierd cunoştinţa, faţă de o medie în Europa ceva mică, dar la fel de îngrijorătoare, de 43%. Apartenenţa la clasă, un stereotip cu care coincid ziariştii străini, pare într-adevăr o trăsătură marcată în ADN britanicilor. Raportul OECD situează Marea Britanie drept una din ţările cu cele mai mici şanse de ascensiune socială. Fiul unui britanic sărac are mai multe şanse să ducă o viaţă de privaţiuni, decât cel al unui francez, italian, spaniol sau german.

Cum se întreabă pe bună dreptate Freedlan: 'Ce mesaj exportă britanicii când aportul lor cultural la anul 2011 a fost 'Downton Abbey', un serial care prezintă complexitatea relaţiilor sociale?' În schimb britanicilor nu pare să le pese că sunt consideraţi 'obsedaţi' de cel de-al doilea război mondial. Din contră, se simt mândri de acea perioadă de 'sânge, sudoare, efort şi lacrimi', 1939-1945, care a dus la naşterea Marii Britanii moderne, dar care i-a împins spre o izolare căutată, astfel încât după 70 de ani nu sunt în stare să explice de ce sunt atât diferiţi de restul Uniunii Europene în atâtea privinţe.

Articolul se încheie explorând ideea extinsă în rândul străinilor că britanicii sunt foarte toleranţi. Sunt într-adevăr aşa cum îi văd restul europenilor? Probabil că da, răspunde ziaristul lui The Guardian, potrivit căruia acest lucru se datorează instituţiilor publice care îşi menţin prestigiul, precum Serviciul Naţional de Sănătate sau BBC.