SOS ultimele păduri de pe Planetă

Pădurile româneşti ar putea deveni o sursă de carbon până în 2050
Pădurile româneşti ar putea deveni o sursă de carbon până în 2050 (photos.com)

Greenpeace avertizează cu privire la daunele provocate în urma defrişărilor şi invită la păstrarea zonelor care sunt încă intacte.

Pădurile, inima şi plămânii Pământului, suferă din minut în minut intervenţia omului care le reduce drastic extensia. Pe timpuri, acopereau zone atât de mari încât astăzi este dificil chiar să ni le imaginăm. La fiecare două secunde o suprafaţă de dimensiunea unui teren de fotbal dispare, jumătate din pădurile pierdute în ultimii 10.000 de ani fiind extirpate doar în anii '80, pentru a face loc industrializării.

Distrugerea pădurilor înseamnă distrugerea speciilor de animale care trăiesc acolo, provocând un val de extincţii tragice, în special mamifere mari şi primate; înseamnă a contribui la agravarea climatică globală (pădurile absorb şi reţin cantităţi inimaginabile de dioxid de carbon, purifică aerul, previn eroziunea solului, alimentează bazinele de apă dulce); înseamnă continuarea unei căi de dezvoltare iresponsabile care are în vedere doar profitul imediat în detrimentul protejării viitorului.

Greenpeace a organizat mai multe campanii pentru protecţia acestor habitate pe cale de dispariţie şi, prin Ziua Mondială a Pădurilor (21 martie) a emis o serie de informaţii importante în această privinţă.

Dar care sunt pădurile primare încă prezente pe Pământ (inclusiv cele tropicale, temperate, boreale, de conifere şi foioase, pădurile pluviale, cele de munte, de mangrove)?

În Europa se află mai puţin de 3% din pădurile planetei, iar ultimele peisaje forestiere sunt reduse foarte repede. Pădurile boreale, în Scandinavia şi în unele regiuni din Rusia, sunt ultimele habitate intacte ale continentului nostru. Rusia asiatică găzduieşte în schimb una dintre cele mai mari păduri din lume, extrem de diversificată, cuprinzând de la arbuşti la tundră şi oferind un habitat ideal pentru multe specii de animale: ursul himalayan, cerbul mosc şi mai ales celebrul tigru siberian, cu risc foarte ridicat de dispariţie.

Asia de Nord cuprinde aproximativ 19% din pădurile lumii. În sud-estul Asiei şi în regiunile din Pacific, în schimb, există aşa-numitele "Păduri Paradis" (care constituie circa 7% din pădurile lumii) care cunosc cel mai rapid ritm de distrugere (în Indonezia defrişările ating cote alarmante, 72% din pădurile acestei ţări au dispărut deja). Una din principalele cauze este cultivarea palmierului de ulei, iar consecinţa - aproximativ 1,8 miliarde de tone de gaze cu efect de seră eliberate în atmosferă.

8% din păduri sunt situate în Africa, o altă regiune care a pierdut cele mai multe din pădurile sale în doar câteva zeci de ani. Bazinul Congo este a doua cea mai mare pădure tropicală de pe Pământ, aici aflându-se cinci specii de primate mari.

O mare parte din pădurile lumii sunt situate în America de Nord, aproximativ 28%, în special între sudul Canadei şi Statele Unite ale Americii. Pădurile seculare de aici creează peisaje de vis, sunt extrem de diversificate şi oferă habitat mamiferelor mari, cum ar fi ursul grizzly, lupul gri, puma.

Pădurea amazoniană, cel mai bogat ecosistem din lume, reprezentând aproximativ 5% din suprafaţa pământului, trece printr-o despădurire sălbatică în acest moment pentru a face loc creşterii bovinelor (partea cea mai afectată fiind cea din Brazilia). Se estimează că pădurea amazoniană reţine între 80 şi 120 de miliarde de tone de carbon, adică o cantitate de gaze cu efect de seră de 50 de ori mai mare decât cea produsă de Statele Unite într-un an. În toată America Latină se află 35% din pădurile lumii.