Sonda Solară Parker trimite prima „carte poştală” de pe coroana Soarelui

Sonda Solară Parker (Parker Solar Probe) a început să transmită primele date din regiunea, până în prezent neexplorată, situată nu departe de Soare. Între sfârşitul lunii octombrie şi începutul lunii noiembrie, sonda spaţiala de la NASA a făcut primul pas hotărâtor în flăcările stelei noastre, colectând informaţii preţioase pe care acum le transmite pe Pământ. Instrumentele şi scutul său continuă să funcţioneze corespunzător. De asemenea, sonda spaţială a trimis şi o „carte poştală” din mediul extrem prin care a trecut. Camera sa foto a imortalizat curenţii coroanei solare, fluxuri de particule proiectate spre spaţiu.

Dar sunt de-abia primele informaţii dintre cele pe care oamenii de ştiinţă le aşteaptă de la sonda Parker. Aceştia au început să descarce datele, iar operaţiunea va dura câteva luni. Acest lucru se datorează poziţiei sondei faţă de Soare şi Pământ, de fapt transmisiunile pot fi perturbate. O parte din informaţiile colectate nu vor fi salvate până la a doua apropiere pe Soare, programată pentru luna aprilie 2019. „Nu ştim la ce să ne aşteptăm de la o distanţă atât de apropiată de Soare până când nu primim datele”, a spus Nour Raouafi, om de ştiinţă de la Johns Hopkins University la conferinţa de presă în cadrul American Geophysical Union. „Parker este o misiune de explorare, potenţialul pentru noi descoperiri este enorm.”

Misiunea

Sonda Solară Parker, a fost proiectată să reziste la temperaturi apropiate de 1.400 de grade Celsius fără să se topească şi a fost lansată pe 12 august de la baza Cape Canaveral (Florida, SUA).

Oamenii de ştiinţă speră ca misiunea să ajute la rezolvarea unuia dintre marile mistere ale astronomiei: de ce coroana solară este mai fierbinte decât suprafaţa vizibilă a Soarelui.

Misiunea este prima pe care Agenţia spaţială americană a dedicat-o unei persoane în viaţă, Eugene Parker. Este vorba despre un savant în vârstă de 91 de ani, care - în anii ’50 - a dezvoltat teoria, revoluţionară pe atunci, a vânturilor solare.

Parker a numit "cascada energetică" care se revărsa din soare, vânt solar, şi a speculat şi despre misterul coroanei solare. Suprafaţa vizibilă a Soarelui, fotosfera, are o temperatură de 6.000 de grade Celsius. Ajungând la stratul superior al atmosferei Soarelui, numit coroană solară, temperatura atinge milioane de grade.

Pe lângă enigma coroanei, misiunea va încerca să rezolve alte două mistere: cum se produc vânturile solare, cu particulele lor încărcate, şi ce cauzează marile ejecţii ale masei coronale (sau CME prin acronimul său în limba engleză), care sunt expulzate de Soare în perioadele de activitate solară maximă şi pot afecta sateliţii şi sistemele de comunicaţii de pe Pământ .

Recorduri

Conform calculelor efectuate de echipa responsabilă de Sonda Solară Parker, pe 29 octombrie misiunea a depăşit recordul în vigoare la acea dată, de 42,72 milioane de kilometri distanţă faţă de suprafaţa Soarelui. Recordul anterior privind apropierea de Soare a fost stabilit de naveta spaţială germano-americană Helios 2, în aprilie 1976. Pe măsură ce misiunea Parker avansează, sonda îşi va doborî în mod repetat propriile recorduri, culminând cu apropierea finală la 6,16 milioane kilometri de Soare, planificată pentru 2024.

La 29 octombrie, Sonda Solară Parker a doborât, de asemenea, recordul de viteză pentru o navă spaţială în raport cu Soarele, depăşind 246.960 kilometri pe oră. Aceasta a fost viteza maximă heliocentrică stabilită de Helios 2 în aprilie 1976.

Articole de referinţă: Preparing for Discovery With NASA's Parker Solar Probe;

Naveta spaţială ’Parker Solar Probe’ doboară recordul apropierii de Soare;

Parker Solar, sonda cu care NASA doreşte să "atingă Soarele" şi care va rezista la temperaturi de aproape 1400ºC.