Scenariu exploziv: Nu se dă OUG pe amnistie şi graţiere, ci una şi mai parşivă. Vor acoperi totul cu zgomot şi ceaţă

Georgeta Condur, prorector la Universitatea "Petre Andrei" din Iaşi, a lansat un scenariu inedit, pe pagina sa socializare: Guvernul Dăncilă nu va da o ordonanţă de urgenţă pentru amnistie şi graţiere, ci una "şi mai parşivă".

Vă prezentăm mai jos analiza profesorului universitar:

REZUMAT pentru cei care n-au chef să citească un text mai lung: nu cred că se va da o OUG de amnistie şi graţiere, ci o ordonanţă şi mai parşivă.

* * *

Viorica Dăncilă a declarat azi [joi - n.r.] presei că exclude adoptarea până la finalul anului a unei ordonanţe de urgenţă pentru amnistie şi graţiere: "Nu am pe masă acest act, nu am discutat cu nimeni despre amnistie şi graţiere".

Sigur, există posibilitatea ca Viorica Dăncilă să mintă, ca să adoarmă vigilenţa oamenilor, şi să trântească o ordonanţă cu amnistia şi graţierea înainte de Crăciun sau să lase atribuţiile altcuiva, care să facă acest lucru. Dar eu înclin să cred că NU va fi o ordonanţă de amnistie şi graţiere propriu-zisă. Va fi ceva mai parşiv: o ordonanţă care să anuleze toate procesele în curs la ICCJ şi să permită şi revizuirea proceselor încheiate în ultimii ani, sub pretextul desfăşurării în perioada în care a existat un protocol al SRI cu Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se ştie că în 23 august Liviu Dragnea a depus deja o sesizare către Inspecţia Judiciară, în care afirma că în toate cele trei dosare în care a fost sau este cercetat penal (Dosarul Referendumului, în care a fost condamnat definitiv la 2 ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei, Dosarul angajărilor fictive de la Protecţia Copilului Teleorman, în care a fost condamnat în primă instanţă la 3 ani şi 6 luni de închisoare cu executare, şi Dosarul Teldrum) urmărirea penală a fost făcută prin punerea în aplicare a protocolului din 2009 între PICCJ şi SRI pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securităţii naţionale.

Ştim, de asemenea, că Florin Iordache, căruia Liviu Dragnea i-a cedat atribuţiile de Preşedinte al Camerei Deputaţilor în ziua de 8 octombrie, a sesizat în acea zi Curtea Constituţională în legătură cu un posibil conflict de natură constituţională între Parlament şi Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vizând încheierea unui protocol cu SRI în 2016. CCR se va pronunţa pe 11 decembrie în legătură cu această sesizare.

Deci eu cred că Liviu Dragnea a programat lucrurile astfel: pe 11 decembrie CCR se va pronunţa în favoarea sesizării făcute de Florin Iordache, ca înlocuitor al Preşedintelui Camerei Deputaţilor. Deşi este vorba de alt protocol cu PIICJ, din 2016, nu de cel invocat de Dragnea la Inspecţia Judiciară, e posibil ca CCR să strecoare formulări generale ambigue şi oricum PSD va urla din răsputeri prin toate trompetele din mass media că, iată, Curtea s-a pronunţat şi acum trebuie ”reparate nedreptăţile”. Guvernul va da o ordonanţă care va anula toate procesele de la ICCJ şi efectele acestora din perioada în care au existat protocoale cu SRI, indiferent ce probe fără nicio legătură cu protocoalele au fost în dosare. Viorica Dăncilă va spune că n-a minţit, fiindcă nu a dat nicio ordonanţă de amnistie şi graţiere, ci una de ”reparare” şi ”punere în aplicare a deciziei CCR”. Mass media va acoperi totul cu zgomot şi ceaţă, oricum unii oameni nu au capacitatea de a înţelege speţe juridice mai complexe şi vor fi suficient de confuzi, ba va mai fi şi înainte de Crăciun, când toată lumea e preocupată de cadouri şi sarmale.

Astfel, Dragnea şi-ar rezolva dintr-o lovitură, fără amnistie propriu-zisă, toate cele trei dosare (inclusiv cel în care a fost condamnat definitiv), care trebuie reluate de la capăt, dacă nu se prescriu între timp faptele şi mai are cine s-o facă, în situaţia în care s-a pus tot mai mult căpăstrul pe justiţie. Rămâne curat-curăţel în cazier şi devine şi jupânul justiţiei, care învaţă lecţia că nu e bine să te pui cu liderii PSD, fiindcă te revocă din funcţie ca pe Kovesi, te pistonează cu CCR şi cu Inspecţia Judiciară, te hărţuiesc precum pe Lazăr de la PG şi pe Tarcea de la Înalta Curte şi, dacă se dă, totuşi, o decizie de condamnare, ea este întoarsă prin Ordonanţe de Urgenţă ale Guvernului. În condiţiile astea, trebuie să fii sinucigaş ca să te mai iei de alde Dragnea, iar România va pierde tot ce a câştigat în ultimii ani.

În fine, acesta este scenariul care mie mi se pare cel plauzibil: nu îi amnistiază/graţiază, ci îi ”spală” temporar de tot pe cei cu procese, în ultimii ani, la ÎCCJ (unde ajung practic toţi politicienii de rang înalt implicaţi în cazuri de corupţie) şi îi transformă nu în ”iertaţi”, ci în ”victime ale statului paralel, condamnate pe nedrept”.

Ne-am putea întreba de ce nu au pus deja în aplicare planul, mai ales că Tudorel Toader deja anunţase din vară că va propune adoptarea unei OUG pe această temă. Probabil din două motive: pe de o parte, nu s-o fi căzut de acord integral asupra felului în care să se facă. Tudorel Toader propunea o variantă în care un condamnat să poată cere unui judecător să verifice dacă hotărârea a fost pronunţată pe baza unor elemente (interceptări) realizate conform protocoalelor, judecătorul urmând să decidă dacă se trimite sau nu cauza la rejudecare. Dragnea şi restul, ştiind ce e în dosarele lor, probabil vor ca sentinţele şi procesele să fie anulate automat, fără decizia unui judecător, indiferent ce alte probe erau acolo (martori, înscrisuri etc.). Pe de altă parte, s-a aşteptat, probabil, decizia CCR la sesizarea lui Iordache (care a fost amânată de CCR pe 11 decembrie) şi perioada Sărbătorilor. Circul cu tragerile la sorţi ale completurilor a fost, probabil, doar o tactică de tragere de timp, până vine ordonanţa de exonerare invocând nu iertarea celor vinovaţi, ci protocoalele.

În fine, ultima întrebare legitimă este ce poate face societatea, cum ne putem opune unui asemenea scenariu. Răspunsul e unul singur: cred că doar în acelaşi fel în care ne putem opune oricărei decizii, în stradă. Oricât de incomod este pentru toţi, se pare că doar un Crăciun în stradă e soluţia. Pare greu de crezut că oamenii se pot mobiliza înainte, când numai de asta n-avem chef şi câtă vreme drobul de sare încă n-a căzut, dar, dacă se întâmplă, putem măcar să-i facem să achite nota de plată după. Şi ar trebui să fie o notă a naibii de piperată, la cum se joacă de atâta vreme cu nervii noştri şi cu viitorul României.