Revolta tibetană comemorată şi la Bucureşti

A 54-a aniversare de la revolta naţională tibetană, protest în faţa Ambasadei Chinei, Bucureşti 10 martie 2013.
A 54-a aniversare de la revolta naţională tibetană, protest în faţa Ambasadei Chinei, Bucureşti 10 martie 2013. (United Nation for a Free Tibet)

Cu ocazia celei de-a 54-a aniversări de la revoluţia naţională tibetană, la 10 martie, în faţa Ambasadei Chinei, a avut loc un apel paşnic iniţiat de Organizaţia Naţiunile Unite pentru un Tibet Liber (United Nations for a Free Tibet).

Revolta tibetană din 10 martie 1959 a izbucnit în Lhasa, capitala Tibetului, ca urmare a abuzurilor la care ocupaţia chineză supunea tibetanii. Lhasa era aflată la vremea respectivă sub ocupaţia regimului comunist de la Beijing. Se estimează că reacţia dură a armatei chineze a făcut peste 80 de mii de victime printre tibetani (conform unor rapoarte chineze). Există numeroase rapoarte despre brutalităţi inimaginabile comise de chinezi împotriva rebelilor, inclusiv torturi, ucideri în masă, violarea membrilor familiilor rebelilor sub ochii acestora pentru a extrage confesiuni, moarte prin înfometare, etc.

Prezenţi la comemorarea de duminică, reporterii Epoch Times au luat interviuri organizatorilor şi participanţilor la eveniment.

Întrebat de ce se află în faţa Ambasadei Chinei şi ce semnificaţie are această manifestaţie pentru ei, Ciprian, unul dintre oraganizatorii apelului, a notat că un grup de membri şi de suporteri ai Tibetului Liber din partea organizaţiei United Nations for a Free Tibet s-a adunat pentru a marca 54 de ani de la revolta naţională tibetană si pentru a-şi exprima solidaritatea cu toţi tibetanii, atât cei din exil cât şi din interiorul Tibetului, precum şi cu cei din alte ţări care protestează cu această ocazie.

Organizatorii protestului speră ca undeva în viitorul apropiat să obţină o reacţie oficială, o poziţie oficială a guvernului României faţă de situaţia tibetană: "Încercăm să obţinem o mai mare deschidere, o mai mare simpatie şi empatie a guvernului nostru pentru poporul tibetan şi pentru situaţia de acolo. Guvernul nostru are destule pârghii prin care poate să aplice fie presiune, fie să-şi exprime solidaritatea faţă de poporul tibetan".

Cu toate acestea, reacţiile de care au avut parte în urma demersurilor făcute i-au pus pe ganduri. Alexandru povesteste "Când am fost primiţi la Primăria Capitalei la comisia de aprobare a manifestărilor publice – cu ocazia manifestării din august, ni s-a spus destul de clar că nu există o dorinţă pentru ca această iniţiativă a noastră să continue deoarece poate prejudicia interesele economice româno-chineze. Acesta a fost primul moment în care am observat că autorităţile din România sunt sensibile la presiunile autorităţilor străine, în cazul de faţă chineze. (...) Dincolo de penibilul acestor situaţii trebuie să fim conştienţi că în spate se află lucruri mult mai serioase - în ultimă instanţă situaţia este alarmantă: avem de a face practic cu o intervenţie a autorităţilor române în actul democratic al cetăţenilor. Spre exemplu, când am venit aici ultima dată cu steaguri ca să comemorăm victimele din Tibet, am fost efectiv goniţi de către unii jandarmi care erau în zonă deoarece au spus că primeau telefoane şi că îi deranjăm pe cei din instituţie.

Este oare admisibil, ca de la Ambasada Republici Populare Chineze să se primească telefoane către forţele de ordine româneşti, de pe teritoriul suveran românesc, pentru a goni români care îşi exercitau drepturile fundamentale, se întreabă Alexandru. "Este inadmisibil. În altă ţară ieşea un conflict diplomatic de toată frumuseţea. Dar noi suntem "popoare prietene", noi ne decorăm reciproc politicienii, oamenii de afaceri, suntem o poartă principală de intrare pentru produse chinezeşti, pentru forţa de muncă şi să nu mai vorbesc de zonele gri sau chiar negre economice pentru care suntem de asemenea o poartă de intrare în Europa - mă refer la mărfuri contrafăcute, evaziune fiscală, trafic de persoane şi cine ştie ce imigranţi".

Grupul de susţinători ai Tibetului doreşte să atragă atenţia românilor şi autorităţilor din România asupra încălcării suveranităţii "Aceste lucruri sunt inadmisibile şi trebuie să înceteze, altfel ne aflăm pe o pantă descendentă către o epocă pe care o credeam de mult apusă. La fel ca şi poporul tibetan, sau poporul chinez, şi noi ştim ce înseamnă asuprire comunistă, ştim ce înseamnă cenzură, încălcarea drepturilor, ce înseamnă monopol şi corupţie în tot acest sistem comunist. Până în '89 am fost victimele aceluiaşi tip de sistem. Nu vrem să ne reîntoarcem acolo, vrem să îi ajutăm şi pe alţii să se elibereze de sub astfel de regimuri."

Autoincendierile ca formă de disperare

Întrebat de ce s-a ajuns la autoincendiere ca formă de protest, Ciprian a spus: "Budiştii, călugării budişti şi oamenii din Tibet consideră autoincendierea o formă de protest non-violentă, pentru că nu pune în pericol viaţa altor oameni. Cum s-a ajuns la o asemenea formă de proteste? E foarte simplu, se ştie că în Tibet şi chiar în ţările învecinate, cum ar fi Nepalul, aflat tot sub "influenţa Chinei", tibetanii efectiv nu au voie să protesteze. Fiind sub un regim comunist, le este interzisă orice formă de protest şi de a-şi expune nemulţumirile. Oamenii din exteriorul Tibetului nu au cum să afle informaţiile din Tibet".

E o soluţie extremă, continuă Ciprian, "totuşi este ultima soluţie pe care au ales-o, pe care o au la dispoziţie. Cu toate că autoincendierile contravin preceptelor budiste, deoarece, ca în orice religie, sinuciderea este interzisă, prin gestul acesta ei trag un semnal de alarmă disperat. Cunoscându-se că nu este bine să te autoincendiezi, să iţi iei viaţa pentru un crez, pentru o cauză, se deduce automat că este un gest extrem şi că este ultima soluţie pe care o mai au la dispoziţie".

În China cetăţenii sunt persecutaţi remarcă Ciprian, "nu numai tibetani, ci şi cei care practică Falun Dafa, (Falun Gong). Deoarece această practică s-a răspândit foarte mult în ultima perioadă, sunt persecutaţi foarte brutal în China [...] autorităţile încercând să obstrucţioneze exercitarea anumitor drepturi. Nici ei nu se pot exprima liber. Chiar şi în România au fost cazuri cand au vrut să facă festivaluri (spectacolul Shen Yun organizat în anul 2008 la teatrul Naţional din Bucuresti - n.red.), au vrut să aducă în atenţia românului ce înseamnă Falun Dafa, crezul lor în Adevăr - Compasiune – Toleranţă. Cu acel prilej cei de la Ambasada Chinei chiar au postat pe situl lor că sunt consideraţi o sectă scoasă în afara legii şi au sfătuit lumea să nu se ducă la acel eveniment. Pur şi simplu oficialii ambasadei chineze îndemnau cetăţeanul român să nu se ducă să afle ce înseamană Falun Dafa, Falun Gong. În China se ştie că ei sunt persecutaţi dacă îşi exprimă această credinţă, imediat sunt luaţi, sunt duşi în lagăre de muncă. Poate multă lume a auzit despre recoltarea de organe care se practică în închisorile chineze şi în rândul deţinuţilor, care pot fi şi practicanţi Falun Dafa, tibetani şi alţi dizidenţi politici, sau chiar oameni simpli, printre care sunt petiţionari chinezi care sunt nemulţumiţi că li s-au luat terenurile", mai adaugă trist Ciprian la finalul interviului.

Astfel, s-a încheiat comemorarea unei zile de tristă amintire ce a avut loc şi la Bucureşti. Intervenţia Ambasadei Chinei nu s-a lăsat aşteptată. Ea a apărut sub forma unei denigrari lungi pe propria pagină a Ambasadei. Este drept că s-au grabit să o posteze şi atunci nu au mai stat s-o traducă. Ci au pus-o direct în limba... engleză. Care o fi fost motivul?