Referendumul intern din USR. Goţiu cere conducerii USR să-şi asume răspunderea

Membrii Biroului Naţional al USR trebuie să-şi asume răspunderea deciziei pe care o vor lua în interpretarea votului de la referendumul intern, astfel încât decizia luată să nu pericliteze şansa unei creşteri a USR la următoarele alegeri şi să nu pună în pericol revendicări al căror scop e reformarea fundamentală a României, transmite Goţiu.
Mihai Gotiu
Mihai Gotiu (Mihut Savu / Epoch Times Romania)

Senatorul USR Mihai Goţiu îşi exprimă dezamăgirea cu privire la mesajul "triumfalist" dat de unul dintre grupurile din USR, respectiv grupul lui Cristian Ghinea după încheierea referendumlui intern în urma căruia s-a decis poziţionarea formaţiunii împotriva redefinirii familiei în Constituţie. Potrivit lui Goţiu, mesajul a fost pe de o parte jignitor la adresa lui Nicuşor Dan, fără ale cărui sacrificii USR nu ar fi existat, şi exclusiv la adresa celor care au votat altfel decât fragila majoritate.

"La foarte scurt timp după închiderea votului pentru referendumul intern am citit pe Facebook mesajul pregătit anticipat de reprezentanţii unuia dintre grupurile din USR. Un mesaj triumfalist, de parcă s-ar fi obţinut cine ştie ce mare victorie împotriva sistemului mafiot, nu un scor strâns într-o dezbatere internă.

Un mesaj jignitor la adresa preşedintelui fondator al USR, Nicuşor Dan, fără a cărui luptă, sacrificii şi determinare, întinse pe ani buni, acest partid şi speranţa pe care o reprezintă pentru România nu ar fi existat. Un mesaj excluziv atât faţă de cei care au votat pentru o poziţionare moderată (aproape jumătate dintre votanţi), cât şi faţă de o parte dintre cei care au votat o poziţionare frontală.

Nu reiau acum motivele pentru care sunt şi voi vota în Senat împotriva referendumului de modificare a Constituţiei, chiar dacă apreciez că poziţionarea frontală a USR e o eroare (primele motive le-am prezentat în timpul campaniei electorale din toamnă, pe celelalte în dezbaterea internă).

Desigur, accept că dezamăgirea şi percepţia legate de mesajul în discuţie pot fi subiective. La fel cum accept că o contestare îndelungată a modului de interpretare a rezultatelor referendumului intern ar putea fi dăunătoare luptelor şi cauzelor pe care le-am enumerat mai sus.

Ce nu pot să accept sunt generalizările propagandistice şi eludarea răspunderii. Nu ştiu ce procent din partid (şi din electorat cu atât mai puţin) reprezintă grupul care a revendicat ”victoria” de la referendumul intern, dar există un organism de conducere executivă votat la Congres – Biroul Naţional (BN)", scrie Goţiu pe pagina sa de Facebook.

De asemenea, Goţiu transmite că se aşteaptă ca membrii Biroului Naţional al USR, fiecare în parte, şi împreună, ca organism colegial, "să-şi asume răspunderea deciziei pe care o vor lua în interpretarea votului de la referendumul intern."

Această răspundere ar trebui să poată fi cuantificată pe două paliere, susţine Goţiu, respectiv:

1) că decizia pe care o vor lua nu va periclita şansa unei creşteri cu măcar 5% (faţă de rezultatul din decembrie 2016) a USR la următorul scrutin electoral (europarlamentarele din 2019), menţinând USR, în această etapă intermediară, cel puţin pe poziţia a treia în opţiunile electoratului;

2) că decizia pe care o vor lua nu va pune în pericol îndeplinirea revendicărilor enunţate în cele trei documente programatice enumerate mai sus, precum şi a altor obiective complementare al căror scop este modernizarea/ reformarea fundamentală a României.

Evident, primul palier e mai uşor de exprimat şi mă aştept ca BN să anunţe cât mai curând, în mod public, care este scorul la care îşi asumă să ducă USR la alegerile europarlamentare din 2019, iar în cazul neîndeplinirii acestuia, membrii care vor alcătui majoritatea în actualul BN să se angajeze ferm că nu vor candida un ciclu electoral pentru un alt mandat în BN (mă refer strict la mandatele în BN, nu la alte funcţii în partid ori funcţii şi demnităţi publice). Consider că o astfel de asumare a responsabilităţii conducerii unui partid e un angajament absolut minimal şi de bun simţ pentru o formaţiune care se pretinde ”altfel”.

Pentru al doilea palier, solicit membrilor BN să se poziţioneze ferm şi fără echivoc legat de documentele societăţii civile enumerate şi, mai ales, faţă de revendicările formulate expres în acestea: Carta Albă a Bunei Guvernări (2012), Proclamaţia de la Câmpeni (2013) şi Declaraţia de la Cluj (2014). De asemenea, în cazul în care poziţionarea BN faţă de aceste documente este pozitivă, aştept elaborarea şi asumarea unei strategii şi a unor proceduri exprese prin care revendicările să fie îndeplinite, asumându-mi, la rândul meu, implicarea maximală în elaborarea strategiei şi a aplicării ei.

Dacă actuala conducere a USR nu este de acord cu aceste revendicări, consider că e onest atât faţă de membrii care le susţin, cât şi faţă de organizaţiile societăţii civile şi faţă de cetăţeni, să transmită onest şi fără echivoc acest lucru", adaugă Goţiu.

Senatorul mai aminteşte şi care sunt luptele pe care USR le are cu adevărat de dus:

"Nu ştiu ca PSD şi aliaţii lor de guvernare (ba chiar şi unii reprezentanţi ai Opoziţiei) să fi renunţat la planurile lor de atac la adresa justiţiei şi de salvare de la răspundere a penalilor din rândurile lor. Uriaşul caz de corupţie de la Roşia Montană, care a scos cetăţenii în stradă în Toamna Românească (2013), revine în forţă, cu semnale clare că Guvernul se pregăteşte să pună batista pe ţambal în litigiul cu Gabriel Resources legat de proiectul de exploatare a aurului cu cianuri, eliberând avizul solicitat de companie în schimbul tăcerii asupra modului în care sute de milioane de dolari au fost ”investiţi” în diferiţi politicieni şi funcţionari publici din România.

În plus, un nou proiect de modificare a Legii Minelor a început să circule în draft între diferite instituţii autohotne, proiect care porneşte de la acelaşi principiu care i-a revoltat pe cetăţenii români în 2013 – declararea abuzivă a unor proiecte miniere ca fiind de importanţă naţională/utilitate publică şi, implicit, deschizând astfel larg uşa excepţiilor de la normele legale privitoare la protejarea patrimoniului cultural, mediului şi proprietăţii, a celor privitoare la regimul terenurilor agricole, pădurilor, fânaţelor, apelor etc. După cum am constatat pe teren (şi am făcut deja public), Parcurile Naţionale ale României sunt hăicuite fără niciun scrupul cu legea în mână (!), iar râurile de munte sunt băgate pe ţeavă cu o lăcomie diabolică, în ciuda intrării ţării noastre în infrigement din această cauză.

Legile şi alte reglementări care, în urma protestelor şi presiunii civice din 2015, începuseră să dea rezultate împotriva furtului la scara naţională a lemnului, au fost ciuntite, iar PSD şi aliaţii continuă tentativele de a le lăsa fără efecte. Cercetarea autohtonă îşi continuă prăbuşirea epică, iar învăţământul nu are vreo perspectivă nici măcar de început a redresării. Dimpotrivă, singurele misiuni pe care ministrul Educaţiei pare să şi le fi asumat sunt cele legate de salvarea onoarei şi a diplomelor plagiatorilor şi decontarea unor manuale absurde… de sport. În urbanism continuă haosul şi avalanşa de reglementări ambigue care favorizează parandărătul dezvoltărilor imobiliare iresponsabile.

Epidemia de rujeolă a demonstrat (dacă mai era nevoie) cât de criminal este un sistem de Sănătate subfinanţat şi, în acelaşi timp, sufocat de clientelism şi nepotism.

Cultura, cea care defineşte pe termen mediu şi lung un neam şi fără de care schimbarea mentalităţilor într-o societate şi a societăţii în ansamblul ei nu e posibilă, e tratată cu ”competenţe” tabloide. Mari segmente de populaţie sunt menţinute în sărăcie lucie ori precaritate, pierzând astfel oportunităţi de dezvoltare şi resurse umane importante, pentru a putea fi cumpărate periodic în perioadele electorale ori între acestea.

Cu beneficii iluzorii, ale căror efecte pozitive sunt anulate ulterior (când sacul bugetar se goleşte), se încearcă obţinerea unei susţineri publice ori măcar a liniştii, pentru a da şi a trece legi şi ordonanţe care să-i salveze pe penali. Cam singurul domeniu în care suntem în avangarda europeană este susţinerea bugetară masivă a serviciilor de informaţii pentru a-i putea recompensa (după cum a recunoscut implicit fostul şef SRI George Maior) pe acoperiţii din presa autohtonă, dar şi din alte instituţii în care, într-un stat democratic, n-ar avea ce căuta picioruş de agent ori ofiţer. Şi pentru că actuala Putere îşi ia exemple din vecinătate, şi de la Est, şi mai de la Vest un pic, românilor care se gândesc să protesteze li se pregătesc norme de represiune dure, iar sursele de finanţare şi modul de funcţionare al societăţii civile sunt ameninţate grav", scrie Goţiu.