Protestele din Iran marcate de folosirea armelor de foc. Cel puţin 21 de morţi
Cioniri între studenţi şi poliţie la Universitatea din Teheran, Iran, 30 decembrie 2017. (Stringer/AFP/Getty Images)
Protestele anti-guvernamentale care au cuprins Iranul în ultimele câteva zile au fost marcate de schimburi de focuri, numărul morţilor ajungând la 21.
Regimul din Teheran a fost luat prin surprindere duminică, atunci când manifestanţi din mai multe oraşe ale ţării au năvălit în baze ale Basij (forţa de poliţie a Gărzilor Revoluţionare), incendiindu-le. Acest lucru nu a fost dezvăluit decât luni, 1 ianuarie 2018, când televiziunea de stat iraniană a susţinut că “forţele de securitate au respins tentative ale manifestanţilor înarmaţi de a prelua controlul asupra unor secţii de poliţie şi baze militare”. Începând de joia trecută, 28 decembrie 2017, cel puţin 21 de persoane au fost ucise în timpul protestelor.
Regimul iranian a evitat să ia măsuri dure împotriva manifestanţilor pentru că a presupus că mişcarea de protest se reduce în intensitate. Aceste aşteptări au la bază trei elemente:
- Protestele în masă anunţate de mass media globală încă nu s-au materializat. Protestele s-au răspândit în sute de orăşele şi câteva oraşe importante, inclusiv Mashhad şi Teheran.
- Manifestanţii aparţin în mare parte clasei muncitoare, sau sunt fermieri şi şomeri. Absentă de la proteste este elita intelectuală care a fost în spatele revoltelor stradale din 2009, precum şi clasa de mijloc-superioară a comercianţilor, care a stat deoparte şi în timpul evenimentelor din 2009. În plus, şi studenţii au menţinut distanţă, cu excepţia unor mitinguri de mică amploare la Universitatea din Teheran.
- Mişcarea de protest nu pare să aibă lideri sau tacticieni care să organizeze fluxul şi refluxul acesteia. Chiar şi o parte a mass mediei sociale s-a aşteptat să se înnăbuşe mişcarea.
Dar, deşi nu există dovezi sau indicii privind existenţa unei anumite forţe care ghidează protestele, unii oficiali din Teheran încep să suspecteze că valul de proteste nu este în întregime spontan şi că s-ar putea ca cineva să orchestreze mişcarea. Acest lucru a fost indicat de două evoluţii ale situaţiei: prima a fost greva naţională cerută pentru ziua de marţi şi, de asemenea, pentru prima dată, duminică noaptea, mici grupuri de manifestanţi au folosit arme de foc şi au început să tragă asupra forţelor Basij. Aceste forţe au primit atunci permisiunea, pentru prima dată de la izbucnirea protestelor, să răspundă cu arme de foc pentru a se apăra.
